Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Clubul de proză la prima întâlnire pe 2011

        Oana-Teodora Călin

Întâlnirea din prima lună a lui 2011 a adus Clubului de proză un invitat special. Este vorba despre Sorin Preda, prozator, publicist, profesor de jurnalism şi nepotul lui Marin Preda, un om care, o dată cu amintirile depănate, a adus melancolie şi mândrie în sufletele tuturor, mai ales că au trecut peste 30 de ani de când scriitorul (şi unchiul lui) s-a stins din viață.


Sorin Preda a prezentat un fragment din cartea sa, o carte care este un fel de continuare a Moromeților, ce cuprinde interviuri şi convorbiri, dar mai ales impresii ale imaginii actuale a satului Siliştea Gumeşti, care parcă şi-a pierdut strălucirea sătească de altădată. Cartea lui Sorin Preda, Moromeții - ultimul capitol, a apărut în doar 200 de exemplare şi „s-a scris aproape de la sine”, după cum a povestit Sorin Preda. Siliştea, satul de altădată a devenit „Satul Spânzuraților”, urmaşii personajelor din carte parcă au uitat totul ca pe o poveste demult spusă şi ferecată acum cu lacăte. Copiii satului au alte preocupări. Când ies de la şcoală, vorbesc despre maşini şi vedete şi nu ştiu cum să facă să plece mai repede din sat. Au mai rămas, poate, doar casetele demagnetizate ce păstrează o mică părticică din ceea ce a fost Marin Preda. „Îmbătrânise brusc. Din joaca cu bastonul începuse spre final să ia chiar forma bastonului”, povesteşte nepotul scriitorului, rememorând vizitele pe care le-a făcut cu Marin Preda în sat. Moromeții - ultimul capitol este o carte despre care Sorin Preda spune că este „contrapunctică, cu miză literară, deşi este jurnalism în adevăratul sens al cuvântului”, dar care, prin vizitele la Siliştea, a dezvăluit o parte ascunsă şi ciudată a autorului, nedescoperită până atunci de Sorin Preda: aceea că era un om deosebit de atent şi delicat. Întrebată de Sorin Preda, Aurora Cornu, femeia pe care Marin Preda a iubit-o nespus, a răspuns: „Te făcea să te simți regină!”.


Tot la această întâlnire a Clubului de proză au mai fost prezentate patru cărți.
Cartea lui Nicolae Iliescu, Priveşte dincolo de tine, a obținut premiul celei de-a doua ediții a Concursului Național „Literatura modernă”, o carte sclipitoare prin scris, care este viu, colorat, asociind oximoronic sunete şi culori, imagini şi senzații olfactive sau gustative. „Notații, fişe de lectură, fulgurații jurnalistice, rar atitudini expuse în gesturi mai largi compun scrisul şi viața personajului sub care se pot ghici semnalmentele autorului. Ceea ce trăieşte scrie şi ceea ce scrie trăieşte”, spune Constantin Stan despre personajul cărții.


Cosmin Perța revine la proză prin Două povestiri, însă nu se rupe în mod decisiv de poezie. „Nu narativitatea primează în cele două texte. Viața închipuită a micului N. Ceauşescu frizează absurdul în manieră urmuziană, atât în construcția personajelor, cât şi în întâmplări”. Este o istorie a tiraniei lui Nicolae Ceauşescu, dar şi o istorie a unor personaje şi întâmplări absurde. Cea de-a doua povestire, Peisaj cu clauni la asfințit, după cum spune Con­stantin Stan, „este o reuşită exprimare a ceea ce se cheamă azi fantasy, aducând o lume a basmului, feeriei, miticului, legendarului şi patologicului (afecțiunilor psihiatrice).”
Treceri fără oprire, cartea Caterinei Scarlet, este prima abordare a prozei a poetei care până acum nu reuşise să îşi imprime personalitatea asupra poeziilor, dar care prin acest roman dovedeşte că proza îi prieşte. „Sâmburele epic este înfăşat asemenea coconului în pânza sa de mătase în faldurile unei narațiuni ce trece lejer de la un personaj la altul, de la prezent la trecut, astfel că nu se lasă lesne adus la suprafață.”


Clelia Ifrim vine şi ea tot dinspre poezie, cu cele două cărți: Frontieră şi Cui aparține ziua de ieri?. În prima, tehnica decupării unui fapt, apariția bruscă a unui narator care vorbeşte despre personaje şi întâmplările lor ca şi când cititorul ar fi deja familiarizat cu ele „creează o atmosferă stranie, ciudată, obținută în cel mai firesc şi rațional mod cu putință”. Cât despre cea de-a doua, „canavaua pe care îşi duc existența şi pe care se prind faptele o reprezintă percepția lumii, amestecul de stări, de semnale auditive, sonore, olfactive pe care personajele ei o primesc”, apreciază Constantin Stan.


Ca nume pentru literatura de mâine, Clubul de proză a propus-o de data aceasta pe Simona Şerbănescu, al cărei fragment vorbeşte despre povestea unei fete de 16 ani care pleacă de acasă, din Anglia, pentru a scăpa de o căsătorie silnicită, descoperind iubirea în îndepărtata Japonie. Fragmentul a fost apreciat de toți membrii Clubului de proză. Sorin Preda a făcut observația, de ordin general, dar vizând proza citită, că în orice proză foarte importante sunt dozajul şi controlul plasamentului în text.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul