Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Revenire la romancierul tānăr

        Radu Aldulescu

Proba de decatlon a literaturii, romanul, presupune nişte calităţi aparte, deosebite şi deopotrivă īnrudite cu cele din care-şi trag vlaga poezia, dramaturgia, critica, istoria literară, filozofia, lingvistica, precum şi alte īndeletniciri de natură culturală. Romancierul trebuie să aibă habar - cam ăsta ar fi termenul. Să ştie cīte ceva despre toate şi īncă ceva pe deasupra, punīndu-se de bunăvoie īn situaţia ingrată de a da impresia că vorbeşte īn cunoştinţă de cauză, fără să convingă īnsă pīnă la capăt. Īn sfīrşit, e mult de nuanţat şi de detaliat īn acest sens, la fel ca-n acela de a decide īn ce măsură calităţile ce se cer pentru scrierea unui roman bun sau foarte bun sunt native sau dobīndite. Cu alte cuvinte, cīt e talent şi cīt meşteşug, abilitate dobīndită prin exerciţiu. Acest soi de evaluare, inutilă la o adică (o carte bună rămīne o carte bună şi pune īn umbră discuţiile despre calităţile autorului, chit că ele fac parte din obiectul muncii demersului critic), se schimbă radical la autorii aflaţi la prima carte. La ei, talentul, vocaţia, calităţile native dau tonul şi sar īn ochi mai mult decīt la cei aflaţi la a doua, a treia sau a zecea carte. Este cazul lui Claudiu Bārsilă, cīştigător al unui concurs de manuscrise organizat de Editura Lumen din Iaşi cu romanul Secunde de grafit. Prin vīrstă (are 27 de ani) el sfidează regula, īntemeiată altminteri, că romanul, ca rod al acumulărilor şi experienţelor livreşti şi de viaţă, īşi dă măsura pe undeva pe la jumătatea vieţii, la 35-40 de ani. Prin profesie (recent absolvent al Facultăţii de Medicină Generală), dar şi prin siguranţă stilistică, aminteşte de Cehov şi Vasile Voiculescu.


Talentul, mai lesne, aşadar, de luat īn seamă şi īn calcul la romancierul aflat la prima carte, cred că s-ar traduce, īn primul rīnd, prin felul cum autorul rezolvă relaţia dintre temă şi maniera stilistică īn care o deserveşte. Opţiunea prin care cele două reuşesc să facă corp comun, indestructibil, precum un organism viu īn care toate funcţiile vitale intră īn interdependenţă, spre a se potenţa reciproc, creīnd o armonie specifică. Din această armonie decurge libertatea şi, deopotrivă, canonul. Este, cred, o regulă generală şi aproape o definiţie a vocaţiei de romancier, ilustrată cum nu se poate mai bine de Claudiu Bārsilă.


Viaţa reală şi imaginară, trăirile dintr-o lume paralelă ale lui Ray, personajul central din Secunde de grafit, care şi-a pierdut memoria şi trecutul īn urma unui accident, fac obiectul temei romaneşti, deservite de un demers narativ excelent armat stilistic. Īncă o consideraţie de ordin general: teme sunt doar cīteva, īn timp ce abordările stilistice sunt cītă frunză şi cītă iarbă. Cīte bordeie, atītea obiceiuri, cum se spune. Cīţi autori care să īncapă īn canon, atītea maniere stilistice, nemaivorbind de faptul că fiecare autor poate şi chiar e de dorit să-şi modifice stilul de la o carte la alta, pentru a nu cădea īn prăpastia fără fund a manierismului. Revenind la virtuţile stilistice ale autorului Secundelor, după felul cum sunt puse īn pagini de roman, cuvintele şi frazele parcă ar vrea să arate cititorului că ştiu totul despre viaţă. Această senzaţie-certitudine este indusă-impusă de faptul că tīnărul romancier ştie totul despre cuvinte şi fraze. Ray pare cumva constrīns să-şi confecţioneze-reconstituie trecutul din imagini disparate, vise, amintiri vagi, care par să plutească īn aer, se amestecă şi se combină pentru a naşte o realitate nouă, compatibilă cu realitatea imediată a prezentului şi viitorului apropiat.


„Nu mai putea suferi risipa gīndurilor şi nici pe vechii clienţi care parcă antrenau cu ei şi visele care pluteau īn aer la propriu. Visele erau agăţate de tavan, īn atelier, sub forma unor bucăţi de hīrtie scrise cu atenţie. Şi păianjenilor le plăcea locul pe care īl sigilaseră pentru că visele acelea puse pe hīrtie sfidau firele de aer ca şi pīnzele lor şi visele semănau cu plasa, pentru că hīrtiile prinseseră şi ele gīndurile tīnărului. Devenise un spaţiu īnchis, un cocon, sălbăticit de păianjenii ce păzeau suflările acelui tīnăr.”


Atmosfera suprarealistă pare pe alocuri un soi de stimulent īn lupta pentru adaptarea la realitatea imediată, ce presupune un efort căruia Ray nu i se supune necondiţionat, dată fiind vocaţia sa de artist plastic. Supravieţuirea cere abilităţi de altă natură, diferite şi cel mai adesea opuse harului creativ. Efortul acestei supravieţuiri formează o altă latură a compoziţiei şi substanţei narative. Descrierea parcursului epic al personajului printre prieteni, iubite, peisaje, anotimpuri, concomitent cu desfăşurarea fantasmelor unei memorii reconstituite, devin un veritabil tur de forţă, căruia tīnărul romancier īi face faţă cu brio. Stranietatea este susţinută de o anume rigoare şi precizie īn articularea lanţului de cauze şi efecte, ceea ce pare să ţină de un dat stilistic solid structurat, care se regăseşte şi īn ilustraţiile volumului, realizate de autor prin tehnici de grafică digitală: peisaje sublunare, păduri subpămīntene parcă, cotropite de lumini stroboscopice, nuduri gesticulīnd ritualic pe suprafeţele unor mări īmpietrite sau printre obiecte stranii, recompuse, ca un soi de viziuni postapocaliptice... „Privea oamenii şi īi vedea īn linii, nu īn riduri, iar bărbiile, de multe ori, le simţea ca pe nişte haşuri mai accentuate decīt ca pe un element de imagine - socială - a cuiva. Nu stătea să īi judece prea mult, să īşi dea seama de statutul lor. Īi privea ca pe elementele unei scene şi părea mai interesat să le compună īn minte următoarele gesturi decīt să fie atent la ce ziceau.” Văzul enorm şi simţul monstruos al artistului oferă, astfel, o mai mare relevanţă asupra realităţii decīt văzul şi simţul normal, comun. Tīnărul romancier o ştie şi o pune īn practică, īndreptăţindu-ne, īn aceste vremuri deloc faste pentru literatură, să credem şi să sperăm că va ieşi soarele şi pe strada romanului autohton.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul