Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Femeia globalizată

        Iorgu Drăghicescu

Televiziunile specializate, aşa-numitele „canale de nişă”, nu sunt o invenţie românească. Ba, mai mult, distribuitorii de cablu difuzează programe străine de profil care, vrând-nevrând, intră în competiţie directă cu acestea. Am râs de multe ori aici de aberaţiile găsite prin grilele lor, m-am indignat, am acuzat, m-am calmat apoi şi am luat-o de la capăt. Am sfârşit prin a accepta că ele există, ca orice rău necesar. Şi, recunosc, încă mă minunez în faţa audienţelor de la Euforia TV, Taraf TV şi alte asemenea producte care nu credeam să existe vreodată. Cu toate acestea, cel puţin canalele pentru femei, precum Acasă TV, păstrează încă nostalgia televiziunii generaliste. Desigur, avem telenovele încontinuu, până la regurgitare, emisiuni de bucătărie branduite pe faţă, Poveştiri de noapte, de zi, de weekend. Totuşi, mai scapă prin grilă câte un documentar precum Doamne de poveste care, în afara titlului, n-are de-a face cu nivelul postului, e din alt film, mai bine făcut, aproape de TVR Cultural. O nostalgie, cum spuneam, de a prinde şi altceva dincolo de nişă stăruie. Această dorinţă nu vine din vreo respiraţie culturală a directorilor de programe, nici chiar din goana după rating. Eu o pun pe seama provincialismului românesc: vrea să copieze Occidentul, să meargă până la capăt şi în compromis, dar parcă îl încearcă o ruşine. Jena celui mic, din margine, nepriceputul. Frumos este că tocmai acest complex de infe­rioritate salvează uneori posturile, mă­car pentru o vreme, de imaginea de Fran­kenstein. Străinii, în schimb, cum ziceam, dacă prind o nişă, merg pe ea până la capăt, cu o credinţă demnă de invidiat. Ei numesc asta profesionalism, eu - prostie marketată, mizerie înfăşurată în cerinţa pieţei. Uite, de pildă, noul canal Discovery TLC. În afara celor existente - şapte la număr şi care aco­peră audienţe de sute de milioane de spectatori -, au lansat de curând un post pentru femei. Istoria şi ştiinţa sunt rezolvate, iubitorii de animale satisfăcuţi, că­lătoriile şi ţinuturile exotice sunt bifate, ce mai rămâne? Glo­balizarea nu ar fi realizată serios fără femeia modernă şi nevoile acesteia, femeia care, cel puţin în România, îşi petrece 90% din timpul liber la televizor. Restul e rezervat shoppingului şi menajului - evident, după re­gulile şi modelele văzute pe sticlă.


Urmărind cu atenţie şi masochism grila celor de la TLC Discovery, le-aş putea sugera un slogan: „monstruos nu-i destul, fii cool”. La o primă vedere, ai putea să te întrebi cine urmăreşte emisiuni cu subiecte atât de întâmplătoare, în marginea preocupărilor habituale. Eu, unul, pot supravieţui fără programul Oameni strângători - colecţie de poveşti despre cei care au mania de a acumula diverse obiecte; fiecare episod prezintă două cazuri! De asemenea, pot trăi fără Kate + 8 - un reality-show despre cum îşi petrece viaţa de zi cu zi o femeie divorţată cu 8 copii. Mă ajută, oare, la ceva PR şi modă la New York? Adică multe episoade despre cum Kelly Cutrone - o autoritate în domeniu, deduc eu - organizează evenimente pentru numele sonore din industria modei.


Şi, uite-aşa, tot meditând eu pe marginea inutilităţii programelor TLC Discovery, vin audienţele. Ele demonstrează, ca de fiecare dată, că nimic nu-i întâmplător, cu atât mai puţin în cazul unui trust cu asemenea anvergură. Şi că, atunci când au conceput asemenea emisiuni, au ştiut şi de cine vor fi urmărite. M-am luminat: am văzut cum se naşte şi creşte femeia de tip nou, globalizată, fericită, cu atitudine, care are nevoie de programe TV despre familie, relaţii, copii, sănătate sau modă, pentru că aici găseşte inspiraţie şi soluţii pentru pro­blemele sale. Iar problemele vor fi legate de: alegerea rochiei de mireasă (a ei sau a alteia, din Asia; 100 de episoade); copiii neascultători şi cum rezolvă o situaţie de criză cea mai renumită bonă (femeia globalizată nu trebuie să aibă copii); ce tort mai face Regele cofetarilor; viaţa de dincolo de scenă a unui superb manechin; poliţia vestimentară şi cum Clinton Kelly îi ajută pe oamenii obişnuiţi să arate decent. În weekend, pentru delectare, femeia globalizată va urmări ultimele naşteri cu peripeţii: „poveşti încărcate de emoţie ale femeilor care nasc în timpul unor dezastre naturale sau provocate de om”. Sau Povestiri şocante ca, de pildă, cazul lui Jose Maestre, a cărui faţă a fost afectată de o tumoare care i-a deformat trăsăturile, făcându-l de nerecunoscut; el are nevoie de ajutor medical, fiind în pericol să se sufoce. Femeia globalizată va respira uşurată şi va adormi liniştită, bucuroasă că e normală şi că nu se confruntă cu asemenea situaţii; ea va visa la ziua de mâine. Eu voi adormi gândindu-mă cât de liberă mi se pare acum femeia de tip nou din comunism, visând la ziua de ieri.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul