Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Ivan. Ivan Patzaichin

        Constantin Stan

La un moment dat, cu mulţi, mulţi ani īn urmă, romānii s-au trezit īn casă cu nişte obiecte şi cu nişte oameni cu care nu erau prea obişnuiţi. I-au adoptat repede şi a īnceput nebunia strāngerii din pumni, a īncurajărilor şi a prosoapelor scrāşnite īntre dinţi. Păream a ne lungi gātul să vedem dincolo de ecranul televizorului, le luam repere spre a ne edifica, pānă cānd camera tv ne oferea o imagine reală, cine e īn frunte, cu ce avans, dar, mai ales, unde sunt ai noştri. Pe scurt, sporturile de şi pe apă intraseră īn casele multor romāni care, altfel, pānă atunci, nu văzuseră bărcuţe nici pe lacul din apropierea casei. Trăiau olimpiadele, campionatele europene şi mondiale, dar şi regatele mai importante la fel de intens cum duseseră, tot īn faţa televizorului, celebra noapte de la Guadalajara, cānd Naţionala de fotbal a Romāniei īnvinsese Cehoslovacia. Flotila de aur a Romāniei - cum avea să fie denumită īn urma unor rezultate excepţionale, īn care argintul părea o īnfrāngere - avea o mulţime de vedete autentice, nume mari, profund respectate şi admirate şi dincolo de apele lacului Snagov, dar, pentru mine, acum, Flotila asta aurită, strălucitoare, ca o Invincibila Armada, are un nume: Ivan, Ivan Patzaichin. Mi-a plăcut de cānd a apărut prima dată īn barcă. Osos şi musculos, cu pomeţii pronunţaţi, cu părul negru şi lung, părea că nu vede, nu aude, nu-l interesează nimic altceva decāt ritmul, lovitura de pagaie care să spintece apa, cu putere, cu sete. Părea că nu suportă să vadă spatele unui adversar, dar mai ales părea că lupta lui se duce cu apa, cu natura, nicidecum cu alţi sportivi.


L-am cunoscut īn casa foştilor mei socri, īntr-o comună din apropierea Snagovului. Urma cursurile, la seral, ale liceului din Snagov şi fostul meu cumnat īi era profesor de fizică. El şi alţi colegi, de clasă şi de Flotilă, se abătuseră pe la dom’ profesor ori veniseră īmpreună de la cursuri la un pahar de vin. Am descāntat vinul şi vorba pānă tārziu spre miezul nopţii. M-am īmprietenit repede cu Ivan. Băiat de calitate - modest, cu simţul umorului, greu de scos din, aş zice, o proverbială bunătate şi din calmul său dezarmant. Mai tārziu, am fost la Mila 23, satul din Deltă, īn care copilărise. Acolo am īnţeles de unde īncrāncenarea aia de a īnvinge apa pe care o avea la concursuri. Era spre amrug şi dinspre mijlocul fluviului venea spre micul ponton o lotcă. Mare şi grea. Mare, pentru că aşa e ea construită, grea, pentru că totdeauna e īncărcată - ori cu peşte, ori cu năvoade, ori cu produsele cărate de la multe mile depărtare. Lotca fusese, mai īntāi, un punct negru, mai apoi, un contur negru, mai apoi, o lotcă īntreagă neagră. Multă vreme, am avut strania senzaţie că la rame nu e nimeni, că ele se mişcă ritmic şi trudnic singure, singurele. Apoi, l-am văzut: un copil, un copilaş de abia 8-9 ani, nevăzut pe fundul bărcii, abia iţindu-şi fruntea dincolo de marginea bărcii. Avea aceeaşi privire, aceeaşi concentrare ca a lui Ivan atunci cānd, cu pagaia ruptă, vāslise pānă la linia de sosire la nu mai ştiu acum ce Olimpiadă.


Cursele lui de īnvingător intrat īn legendă erau drumurile de apă, de Dunăre, de viaţă şi de moarte.


P.S. Cronicarul şi-a luat cu de la sine putere acest respiro nostalgic şi ca reacţie la ceea ce se petrece īn sportul şi mai ales īn fotbalul romānesc. Un circ cu personaje penibile se desfăşoară ore īntregi pe posturile de televiziune. Un alt circ oferă īn sine presa, transferānd jucători pe bandă rulantă - transferuri de care nimeni nu are habar -, furnizānd informaţii īntr-o deducţie logică absolut aiuritoare „dacă fiul lui MM are o amiciţie cu fata lui Răzvan sau, invers, fata lui Meme are o iubire cu băiatul lui Răzvan, atunci e sigur că Meme vrea să-l dea jos pe Lăcătuş, să-l aducă pe Lucescu cel mic la Steaua, ceea ce īnseamnă că, īn locul lui Lucescu, la Naţională vine Piţurcă”. Doamne, Dumnezeule!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul