Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Elogiu unei cărţi unice: GORDUZ

        Iolanda Malamen

„Viitorul nu există. Prezentul nu este decāt un trecut apropiat. Numai trecutul este adevărata noastră realitate. Noi nu construim viitorul. Noi construim un trecut.” (Vasile Gorduz)


Trebuie să-mi revendic neipocrit (īn cele cīteva dăţi īn care mi-am exersat fascinaţia intrīnd īn „īmpărăţia” lui Vasile Gorduz şi īncercīnd s-o desluşesc) un sentiment de sfioşenie care, aidoma unei dulci poveri, mi-a umplut mintea şi sufletul. Astăzi, cīnd ţin īn mīini o carte-album despre acest mare artist, īntocmită după legile iubirii şi ale preţuirii de Sorin Dumitrescu, mă īncearcă īn plus un sentiment omenesc de neīmpăcată revoltă: sunt doi ani şi cīteva luni de cīnd Vasile Gorduz nu mai este printre noi.


E greu să intri īn taina unei asemenea cărţi, dar  īncerc totuşi o firavă intruziune, punīnd mai presus de realele sau ipoteticele mele reţineri valoarea unor texte şi a unor imagini care transcend dincolo de-o acceptare sau alta. Spun asta, fiindcă lucrurile curg īn favoarea trecutului apropiat şi fac ca miracolul să fi devenit desăvīrşire, boltă cerească.


Cronologic, viaţa şi „faptele” lui Vasile Gorduz sunt „descoperite” īn paginile masivei cărţi (nu ştiu de ce, dar vreau să ocolesc cuvīntul album) īn toată īnfiorarea, armonia şi vastitatea care le dau măreţie. Spre sfīrşitul vieţii, după cum scrie şi Sorin Dumitrescu īn Preambul, artistul „a lăsat proximilor amintirea de netăgăduit a unui sfānt”.


Ucenicia la Institutul de Arte Plastice, influenţa sculptorului şi pictorului Lucian Murnu, cel care l-a modelat şi căruia i-a răspuns cu patetice fidelităţi, intensitatea cu care i-a privit pe Giacometti şi Brāncuşi, harul de-a face din propriul atelier un habitaclu comunicativ, maniera de lucru, materia predilectă (piatră, ipsos, bronz) din care s-au născut notorii volume, asumarea şi gravarea lor cu īnţelepciune hirsută, formulări inedite, atenţia asupra modelului brāncuşian, dar şi „insistarea” īn a reformula spaţialitatea, vraja cosmică, neīntinată, ce le īnvăluie sunt aduse īn discuţie de Sorin Dumitrescu, alcătuind un magic portret-cheie al omului şi al creatorului.


Urmează un capitol amplu, itinerant, recuperator, asupra operei - DE LA IDEE LA „ARĂTARE”, construit pe temeiul a 7 lecţii de a face artă. Ele sunt ordonate după cum urmează: ,,De la idee la «arătare» (despre sculptura de gīnd şi sculptura de minte)”, „Gorduz după Gorduz. Despre atelierul mnemotehnic”, „Despre privirea materială şi sculptura nematerială”, „Practic despre amănunt”, „Procedura «depersonalizării unei sculpturi şi a patinei timpului nedefinit»”, „Cum se face spaţiul unui cap” şi, ultimul, „Nud şi corp dezbrăcat”.


Sunt pagini īn care vocaţia critică a lui Sorin Dumitrescu devine actul introspect, ce memorează sfinţenia de care fiinţa şi spiritul hristic al artistului sunt cuprinse. Din textele care ipostaziază punctual şi detaliat această operă sculpturală de excepţie, aflăm tărīmurile mărturisite ale lui Gorduz, cel ce īnvie gesturi mīntuitoare vizavi de materie. Ordinea īn care apar īn paginile cărţii reproduceri ale sculpturilor, ale unor notaţii pe petice de hīrtie, schiţe, desene, fotografii ale artistului din diverse perioade ale vieţii, atelierul populat cu roadele lucrului ş.a.m.d. adaugă  excursului, profund şi vădit nedidactic, coerenţă mirabilă. Mai sunt diagramele desenate de Sorin Dumitrescu şi fragmentele din unele dialoguri, ce convertesc cititorul la subtilităţi patetice şi lămuritoare definiri.


„Sculpturile lui Gorduz sunt gīndiri īn lemn, piatră, bronz etc... limbajul obiectelor are factură pronunţat iconică.” „Gorduz este «arhitectul» unui tip de stocare spirituală extrem de eficientă şi de bine chibzuită - atelierul mnemotehnic.” „Din grămezi de bolovani strīnşi, de diferite mărimi şi forme, a extras cīte unul īn care a īntrezărit vuietul ascuns şi energia constructivă a unui amănunt nevăzut, īncorporat īn materia bolovanului.” „Gorduz nu forţează lucrarea să aibă patină; desfăşoară īnsă subtile tactici de-a o lăsa să dobīndească nesilită patina.” „A face spaţiul unui cap īnseamnă a-i confecţiona carapacea identitară, proprie respectivului chip, cum e cazul, spre exemplu, īn cel al lui Mircea Eliade.” „ Mantia Eminescului lui Gorduz este cutia de rezonanţă a enigmaticei veşnicii morfologice a lui Apollon - zeul frumuseţii antice.” (Aserţiuni şi sintagme extrase din eseurile lui Sorin Dumitrescu)


Există īnnoiri absolute la nivelul observării arhetipale, a identificării triadei iconice, la aducerea īn discuţie a substanţei teologice a sculpturii lui Gorduz. Unele sunt clarificări, interpretări ale lui Sorin Dumitrescu după citirea unor īnsemnări lăsate de artist, vizavi de probleme vitale ale sculpturii şi de destinul operei...


Este reprodus şi un text emoţionant, rostit de Silvia Radu la inaugurarea statuii lui Mircea Eliade (27 martie 2009), īn care este evocat „raiul” īndepărtatei copilării pe care Vasile Gorduz l-a păstrat, „hrănindu-se” cu el īntreaga viaţă.


Cartea se termină cu un eseu: Deasupra celor trei dimensiuni, scris de istoricul şi criticul de artă Dan Hăulică. Īn el este vorba despre reveriile lui Gorduz, despre lipsa livrescului şi a crispării pedante, despre hieratismul din portrete, despre păsările gorduziene care nu ţīşnesc brāncuşian īn spaţiu, ci vin răbdătoare pe sol, despre rostirile artistului īn portretele lui Eminescu, despre Conversīnd cu iarba, una dintre capodoperele artistului, acel cap rostogolit līngă o talpă, aluzie la martiriul brāncovenesc. Īn el, Dan Hăulică vede tot patrimoniul clasicismului.


O carte densă şi tulburătoare, o carte care slăveşte o operă sculpturală ce şi-a păstrat atīt sfinţenia, cīt şi logosul laic. Sorin Dumitrescu ne dă imaginea unei opere intrate īn istoria artei şi un Vasile Gorduz vegheat de ochiul lui Dumnezeu.


Conceptul editorial şi viziunea grafică aparţin lui Sorin Dumitrescu, iar designul grafic şi computerizat, Mihaelei Şchiopu. Editorii sunt: Centrul Cultural Palatele Brāncoveneşti/Fundaţia Anastasia. Documente arhivă: Silvia Radu, Fundaţia Anastasia, Mihai Oroveanu, Paul Neagu, Peter Iacobi, Cătălin Maier, Mugur Nazarie, Virgil Scripcaru. Director ediţie: Doina Dumitrescu. Fotografie: Mona Caraman şi Marius Caraman.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul