Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Margareta către Mihail Bulgakov

        Valeria Sitaru

Mişa al meu,
Nu te mira că mă adresez altfel ca de obicei. E beznă aici şi m-am săturat să te tot strig Maestre. Dormi īntruna cu fesul pe cap şi visezi unul şi-acelaşi lucru: drumul argintiu spre lună. Uneori, vorbeşti singur. Alteori, eşti taciturn. Luna nu mai e ce ştiai tu, s-a desprins din inima oamenilor şi se-nvārte ca proasta pe cer. Fără argintiu. Nici cerul nu mai e albastru, nu mai arde, Mişa (nu tu nu mai arzi, nu mai rāde-n somn).


Sucită naţie, femeia - avea dreptate Azazelo! Chiar şi pe lumea asta īntunecoasă, īn care-am aterizat pentru totdeauna, n-am stare. Mă ia cu ameţeală de la toate misterele astea care s-au ţesut īn jurul geniului tău. New York Times spune că noi, Maestrul şi Margareta, suntem o parabolă despre putere şi efectele ei distrugătoare. O luptă īntre bine şi rău. Francezii, avec la cervelle, au analizat iubirea mea pentru tine şi zic că nu te-am iubit. Germanii, ba că sunt faustică, ba că ar trebui să fiu pomenită īn comitetul de apărare al Legii Purităţii (Reiheitsgebot). Microorganismele din bere, conform acestei legi, nu ar trebui să fie menţionate, deşi, conform lui Pasteur, ele sunt cele care duc la fermentarea berii. Ce mult īţi plăcea să bei bere. Japonezii, săracii de ei, aşteaptă somnul sau moartea prin muncă. Alte naţii spun că Bulgakov se caută pe sine, īn timp ce Salman Rushdie găseşte implicaţia divinului īn tot, dar se caută prin Anglia. Orientul fierbe, īn Crimeea e zăpuşeală, īn Africa arşiţă - zicea Cehov!, mările sunt ca īntotdeauna, plictiseala e verde şi monstruoasă - ziceai tu, cānd īncă nu dormeai non-stop! - cum numai īn vis poţi vedea. Mişa, chiar aşa, n-ai scăpat de otrava tristeţii nici aici?


Suferi de accese de panică, te simt prin īntunericul ăsta cum te zvārcoleşti īn somn. Ce visezi, īn afară de drumul spre lună? I-ai scris lui Stalin că vrei să fii expulzat peste graniţă, īmpreună cu soţia ta. Uite, Stalin a dispărut, Moskova e departe, lumea e politically correct. Mi s-a-mplinit dorinţa şi suntem īmpreună, ne mutăm dintr-un creier īn altul... Mişa, dragul meu, īncă mai sunt cititori de romane, nu te speria. Īncă mai zbor prin capul lor, stau suspendată deasupra covoraşului, cel din imaginaţie, cobor, īncet, atrasă de acele legi neştiute īn care corpul īşi pierde greutatea, īmi ridic ochii spre soare, cu palma pe inimă şi speranţa că te pot face fericit, mă dau cu crema lui Azazel pe faţă, īnti­neresc, apoi pe corp, goală, mă zgāiesc la lună şi ascult cool jazz. Fly me to the moon. Cu Paul Smith jucāndu-se pe clapele unui pian cu coadă infinită. Invizibili. Sunetele ne īmping īn adāncurile acestei lumi inventate de tine. Lume suprapusă peste cea de carne, cu ochi, nas, gură şi urechi, ne depăşim nonexistenţa, ne jucăm cu oamenii care citesc ce-ai scris tu, īi nălucim. Vom fi atāt timp cāt vor fi şi ei. Şi ce dacă stăm īn īntunericul minţii lor? Comunicăm prin unde, ne trimitem veşti, cum, de altfel, īn troleibuz, după visul acela īn care mi-ai apărut alături de-un stol de grauri īn zbor mut, am hotărāt să mă vānd pe mine īnsămi diavolului ca să te salvez, vorbeam şi răspundeam īn locul tău, al Maestrului. Dă-mi libertatea de-a trăi, de-a respira, īţi ceream, crezāndu-te mai degrabă mort decāt viu. Dar eşti liberă... te reţin cu forţa?... răspundeai fără să apari. Ce m-ai supărat! Numai poveşti cu morţi īmi bāntuiau pe la urechi, un cap de mort furat din propriul sicriu, un autodric, diavoli deghizaţi... Mişa, cāt te iubesc. Oare cum se numesc cei căsătoriţi, aici? Poate, Suflete căsătorite, pentru că īn plan cosmic nu există viaţă dublă.


Ţi se pare ciudat că fac o uşoară confuzie īntre autor şi personajul creat de tine? Da, fac. Şi tu ai făcut īntre mine şi altele. Nu am irişii verzi. Par verzi, pentru că sunt o vrăjitoare de talent, de origine greacă. O perlă. Margarites. De ce Nikolaevna, şi nu Sergheevna? De ce nu mi-ai zis direct Margareta Nikolaevna Gogola. S-ar fi īnţeles mai clar, că numai eu puteam fi aleasa dintre cele 121 de Margarete din Moskova - eu, regina cu Mantaua păcatului pe umeri şi Nasu-n vānt, singura īn stare să-şi dea sufletul pentru un final de manuscris şi publicarea lui. Un final care te-a eliberat pe tine, Bulgakov Maestrul, īntocmai cum tu l-ai eliberat pe eroul creat de tine īnsuţi, pe Pilat din Pont, să-l regăsească pe Iisus īn slava sa.
A ta M.


P.S. Nu mai e trendy ca vrăjitoarele să zboare călare pe o perie de parchet. Rāzi.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul