Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Oraşul-pubelă şi locuirea pe stoc

        Bogdan Ghiu


Bucureştiul, pe lāngă faptul că este o mare şi frenetică aglomerare urbană, este şi o mare aglomerare, un enorm concentrat de probleme urbanistice nerezolvate. Un oraş depăşit de el īnsuşi.


Īntr-o recentă şi teribilă carte de eseuri despre situaţia actuală a umanităţii, intitulată Produire le monde. Pour une croissance écologique (A produce lumea. Pentru o creştere ecologică), semnată de economistul francez Hervé Juvin şi apărută īn 2008 la editura pariziană Gallimard, la un moment dat, despre spaţiul urban se vorbeşte īn următorii termeni:


„Saturarea spaţiului ca urmare a activităţii economice, a densificării industriale şi a extinderii reziduurilor acesteia, a deşeurilor şi a efectelor ei, le-a sugerat unor artişti precum César sau Ben nişte exprimări artistice care merită luate īn serios: spaţiul, spaţiul nostru, a devenit, īn primul rānd, o pubelă. Una dintre principalele funcţii ale transformării industriale a viitorului va fi aceea de a trata deşeurile ca materie primă şi ca energie; deja, spaţiul fizic este tot mai mult folosit pentru a stoca obiecte, materiale, resturi care au īncetat să mai fie de vreun folos sau, pur şi simplu, să mai placă, să mai exercite vreo atracţie”.


Dar numai despre obiecte, materiale şi deşeuri să fie vorba? Īn oraşele noastre, nu cumva omul īnsuşi a devenit un material īn plus, care trebuie stocat? Nu cumva modul nostru de locuire a devenit el īnsuşi o problemă de stocare? Nu cumva oraşele au devenit nişte enorme depozite umane? Nu cumva estetica urbanistică actuală este, de fapt, una a stocării? Trăim, locuim sau ne stocăm?


Nu trăim, nu locuim – ne stocăm.


Oraşe? Nu: depozite umane. Urbanism? Nu, tehnici de gestionare a stocurilor umane.


Producem prea multe deşeuri şi nu mai avem unde să le stocăm. Spaţiul fizic, lumea s-au transformat īn pubele şi īn depozite.


Şi producem atāt de multe deşeuri, aruncăm atāt de mult, avem atāt de mult de aruncat nu numai pentru că ne-am īnmulţit exponenţial, la nivelul planetei, şi suntem obligaţi să trăim īnghesuiţi īn oraşele noastre (mediul urban devenind preponderent la nivelul spaţiului locuit planetar), ci şi pentru că, din mărfurile pe care le consumăm, foarte mult este de aruncat. Aruncăm mult, mai mult ca īn trecut, nu numai pentru că suntem mai mulţi şi consumăm mai mult ca oricānd, ci şi pentru că bunurile curente cuprind mult reziduu, cānd cumpărăm ceva, cea mai mare parte o ocupă ambalajul, este prea mult de aruncat īn ceea ce consumăm. Am devenit nişte filtre umane, nişte dispozitive de triat, de aruncat gunoiul, care e tot mai mult, de la bun īnceput, īnc㠄de la poarta fabricii”, cum se spune. Nu noi aruncăm mai mult ca altădată, ci īnsuşi capitalismul actual produce mărfuri de aruncat, produce deşeuri.


De-asta, īn primul rānd, au devenit oraşele noastre nişte pubele. Consumānd pentru a trăi nu facem, de fapt, decāt să căutăm prin nişte gigantice gropi de gunoi. N-aţi avut niciodată această senzaţie īn­tr-un hipermarket?

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul