Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Parodii

        Lucian Perța

Cosmin Perța



FĂRĂ TITLU 9


Afară e īncă noapte tārzie.
Eu trebuie să-mi părăsesc culcuşul cald
pentru servici,
dacă vreau bine să-mi fie.


Toate slujbele mele de aici,
din Bucureşti, le-am făcut din dragoste
de muncă, de anturaj, de cuvānt -
cuvāntul devenindu-mi ulterior chiar o pacoste -
datorită lui sunt astăzi ce sunt.
De fapt, ce eşti, se īntrebau prietenii, ce eşti?
Ia, o santinelă de lut a poeziei,
un boţ cu ochi pus pe bocete şi jelanii,
azi aici şi māine tocmai īn Tāncăbeşti...
Aşa adnotează ei pe marginea prostiei
şi de gura lor n-ai cum să te fereşti.


Să vă fie ruşine, totuşi, le-am spus
să vă fie ruşine, că pentru voi
cuvāntul-cuvānt a ajuns
să fie vorbă, vocabulă şi lexem apoi,
adică orice īn afară de ce ar trebui să fie.
Eu nu am nimic cu prietenii mei,
dar să nu-mi spună ei acum mie
că o poezie
se poate face cu vorbe, vocabule şi lexeme!


E ca şi cum m-ar insulta pe faţă.
Nu te teme, mi-a zis soţia, nu te teme,
nu o să-ţi spună, ei īncă mai īnvaţă.


Afară e īncă noapte tārzie.
Eu trebuie să-mi părăsesc culcuşul cald
pentru servici,
dacă vreau bine să-mi fie.


Toate slujbele mele de aici,
toate slujbele prin care am trecut,
au fost atāt de jinduite
de prietenii mei, īncāt
lor le-am lăsat, fără cuvinte.


Mişcă-te mai repede - strigă soţia mea -
lasă poezia că vei īntārzia!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul