Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Erendira către Gabriel Garcia Marquez

        Valeria Sitaru

Gabito, fiule
Azi nu e joi, cum credeai că era acea zi a săptămānii dintr-un vis. Nici scrisoarea pe care īndrăznesc să ţi-o scriu nu-ţi va aduce veşti proaste. Dacă ar fi aşa, ştiu prea bine, nu ai primi-o īn veci. M-am gāndit īnsă, că a venit timpul să afli ce fac, cāt de īnsemnate mi-au fost zilele după ce vāntul nenorocirii mele s-a oprit īn deşertul spre care am alergat, nu ca o căprioară cum ţi s-a năzărit, ci, mai degrabă, ca o salamandră urodela, cu coada vizibilă, fustiţa creaţă şi ghetuţele cānd albe, cānd verzi. M-am īmpiedicat. Mi-am amintit singura replică pe care o ştiam īn engleză: the sun shines for all. Am repetat-o pānă a căzut o noapte mistuitoare, şi, dinspre  mare, am auzit cāntecul lui Anghel Augustin Maria Carlos Fausta Mariano Alfonso del Sagrado Co­razon Lara y Aguirra del Pino. Un pirat īl fredona īntr-o barcă sau, poate, mi s-a părut, din pricina realismului tău magic. Aveam 20 de ani. Visam.  Ştii şi tu că nu e o mare diferenţă īntre amintirea unui vis sau amintirea realităţii! Am aflat-o de la Valentin Louis Georges Eugčne Marcel Proust, quelque chose de différent, un tānăr palid cu ochi de căprioară şi mustaţă neagră. Cānd se trezea, cerea un pahar cu apă, struguri, avea gripă, se culca din nou.


L-am părăsit pe Ulise sub crengile unui ceiba pentrada plin de cucuvele,  sub care bunica obişnuia să aibă viziuni asupra viitorului. Baba criminală zăcea, īn sfārşit, īn balta verde a demonului uleios scurs din ea. Ulise īmi īndeplinise dorinţa. Īi tăiase beregata. O spintecase. O pană din peruca strălucitoare i se-nvārtea ca o elice īn nas, īn bătaia vāntului nenorocirii mele de-atunci. Neputincios, Ulise s-a tārāt pānă la ţărm şi m-a strigat asemeni unui fiu, cum, de altfel, īn mod straniu, ţi-ai dat  seama. Avea vocea ta. Sfāşietoare. Ca şi cum ai fi văzut iar bărbatul fără cap călare pe-un măgar. Mai ştii? Māncai  īn veranda cu begonii,  īl ascultai pe King of the Mambo şi povestea bunicii tale despre mine, prinţesa Erendira, cea care zāmbeşte mereu, visai că-ţi sunt mamă. Ai īnceput să urli. Īn acea noapte au īnflorit migdalii.


De ce te-ai ascuns după chipul lui Ulise, dragul meu Gabito? De ce te-ai speriat că aş putea să-ţi fiu mamă? De ce te-ai aruncat īn vārtejul uimitor al dansului de metafore, īn magia de lo real? Magic is false, but it exists! Uite, că mai ştiu o replică  īn engleză.


Īn acea seară a īnceput  dorinţa ta adāncă de a trăi pentru a-ţi povesti viaţa. Monstrul Timpului şi al Memoriei pe care l-ai creat şi apoi l-ai ucis, Bunica fără suflet din incredibila şi trista mea poveste, te-a urmărit şi pe tine fără milă. Ai īmbătrānit, don Gabo, ce-am devenit amāndoi? Eu, Erendira, o poveste. Tu, un autor celebru. Din visul tău, am ajuns să trec īn visul altora. Tot felul de necunoscuţi fredonează versurile amărăciunii noastre. Īţi aminteşti ce te-a īntrebat portarul unui Zgīrīie-nori, ce nu īnţeleg eu, don Gabo, e de ce nu mi-aţi spus niciodată cine sunteţi.
Cine suntem, Gabito, fiule?


P.S.
Pe cānd eram legată de o grindă cu un lanţ de cāine, fără să lătru, dar muşcānd lanţul, bunica a delirat spunānd că voi ajunge o adevărată castelană, o mare doamnă venerată, autorităţile mă vor căuta, voi avea o faimă mai mare decīt cea a palatului prezidenţial, voi decide soarta naţiunilor. Voi fi parapolitică. Columbia.
Your’s,
Erendira

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul