Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poesis

        Ara A. Şişmanian

NEŞTIUTE



un ciudat labirint îmi inventează neliniştea - virus al amurgului • solitudinea e disc sau e insulă - un film al ciclului din care vreau să ies • o pârtie de somn pentru nicăieri • simbolul mă rezumă şi-mi frânge existenţa-n înţeles • zeul se pierde-n contemplarea frunzelor - turist al efemerului • în adânc stă numai gândul ca un soare al verdelui acoperit cu litere obscure • orizontul e sângele coagulat al iluziei - nu dincoloul cosmic ci dincoloul neinterpretabil al fenomenelor • infimi în întâmplare, nimicul e semnul egal dintre noi şi abis • locuim cu chirie nemurirea neantului • nimeni e seria de timbre a divinelor ficţiuni ale avisului • obscurul îmi născoceşte obrajii, oglinzi melancoliei • dispar în norul improbabil al numelui - martor incert a tot ce nu sunt • nu va subzista din mine decât o nitescenţă încăpăţânată - un halou minimalist al neantului, sanctificat de suprimarea limitei • alteritatea a fost poate cândva cadoul ironic al cosmogoniei - destin inutil pentru identitatea ce se refuză • astfel trecutul nu este decât un timp al cunoaşterii - născută din contemplaţie luciditatea nu-i decât implicaţia thanatică a luminii • mirajul m-a sculptat în tăcere - chip ispitit al reticenţei • stropi obscuri de silabe mi-au promis tunelul de ecouri al misterelor • sunt alogenul deviat de o idee întârziată ca o şoaptă eliberatoare • întâmpinat de sărbătorile futile ale schimbării ca de un zâmbet • aici sau acolo numai prin inversiune - nicăieri doar prin adevăr •


———— • ————


o adâncime subtilă - mă caută neştiută - o plutire poate a abisului devenit fulg • mi se-ntâmplă să-l visez de parcă mi-aş coji trăsăturile de pe o oglindă invizibilă unde s-a imprimat fotografia misteriosului meu dublu • inima îmi devine atunci o scară de praguri cu porţi implicite • traversez sălile somptuoase ale imaginii până dispar şi mă pot plimba cu dispariţia prin palatul mult mai secret al neantului • atunci neantul însuşi îmi iese în cale - cu chipul lui fără chip - şi-mi dezvăluie toate etajele pleoapelor • fără nume îmi prevesteşte - fără cuvinte îmi povesteşte forma plină de păsările lui niciodată • „de ce m-aş teme de obscur” îmi şopteam - nu ochi orb, ci numai ochi cu becul spart • da, nimeni mă chema dintr-o intimitate atât de extatic pierdută • nesinele ca un cerc în cer - abstract evanescent - introduce un antagonism metafizic în tăcerea substanţelor • analogia e o însoţire sumbră în vecinătatea labirintică a oglinzilor - unde doar nimicul se reflectă • deşi amintirea nu-i poate nici ea decât o înţelegere întârziată a clipelor - răgaz sau popas • trupul mereu crepuscular e o barcă a evanescenţelor - şi păianjenul obstinat nu-i decât oprirea-n oglindă a lui narcis • măşti-ancore ne leagă de acostări adâncite a căror reîntoarcere ciclică ne scapă • o cameră enigmatică este un port rezidual căruia îi ignor toate cercurile • nu pot pleca într-acolo decât într-o călătorie cataleptică fără garanţii în privinţa rezultatului • aş fi mai aproape de mine dacă celălalt ar fi intimul meu - dacă neantul mi-ar ţine de mână avisul - mi-ar pune pe buze abisul - cât să-l înţeleg •


———— • ————


mâna, această gură a scrisului, toarce ca un păianjen firul nemuritor al silabelor • mă uit la nimeni şi nimeni mă priveşte cu ochiul de răspuns al ciclopului • caut obscurul în înălţimi haotice şi apa curge în fluvii lăptoase din solzii întunecaţi ai reptilei • norul e sărut în transparenţe şi ring pentru dansul electric • cheile aşteaptă lumina - tăceri monstruoase de labirint • neştiute silabele sunt zorii ultimelor zaruri • beau sânge din sânul fertil al dragonului şi mă umplu ca un vampir de cunoaştere • în sângele vampirului se ascund oglinzile negre ale începutului - oglinzile de dinainte de imagine • clipa se naşte din cândva - curg râuri de hipnoză din salcie • carnea e o mană a morţii - o păşune pentru îngeri feroci • indefinitul x e incandescent de destin • nimeni nu are chip - e un întuneric de înăuntruri oarbe - de nu şi de e • secundele nu ştiu nimic despre nume deşi scânteierea lor pronunţă vibraţii de foneme • sperma metalică sfărâmă styxul ovulelor • beţia beznelor se dezbracă de toată venirea - sexualitatea scutură-n stropi abisuri de zboruri • dispariţia e singura imagine a piscului • întunericul e un ciudat pământ unde neştiutele respiră • oh! nimeni e chipul morţii lipit de orizont - cu plămâni traversând timpul titan prin crepuscul • plânge hemoglobina la artera ferestrelor • helios e noaptea luminii lui heliogabal • nimeni e un paing pentru oricine - iar pentru el o agonie a amneziilor pedepsite • tăcerea angoasei îşi numără injecţiile în avisurile de alb ale drogurilor • anxietatea tace pe tezaur - fruntea respiră priviri ocultate - urechile cu auz fantomatic sunt fântânile ochilor vidului • mi-am scos mâinile coajă pe fereastră şi m-am cules în fructe - înger de fum cu indexul de mister cenuşiu • ...şi totuşi nu respiram decât scriitură - scriitura era pneuma ce-mi umplea plămânii cu inspiraţie şi petalele creierului cu litere • da, aripile profunde ale plămânilor în veci grăitori •


———— • ————


hazardul e fluturele haosului • nulul e o nălucă pândind în îngustimi - unde anxietatea se naşte • ea merge adâncă şi mută pe aripile de ninsoare ale morţii ca pe nişte poteci aleatorii pictate de seurat • pescuiesc înţelesuri presărate pe pragul abisului • dincolo de care doar nimeni ar putea să-şi mai fie undiţă • celălalt vibrează-n vânt ca o lamă - neştiutele sunt silabe înfipte în noi ca un pumnal sau ca un mesaj • sferele unului deschid răni în privirile aşteptării • sandaua pluteşte ca o barcă a nemuririi spre izvoarele fluviului • simplul se risipeşte-n ecouri inefabile înaintea a tot ce ar fi putut închega rădăcini şi celebra ceremoniile orgiastice ale originilor • solemnul nu-şi era deja coşmar pe atunci • fluturele orb îşi înmormântează dezamăgirea în goluri şi pariind pe moarte se căsătoreşte cu-n zar • ieri zâmbeam paginilor - azi le răsfoiesc cu degete absente • pasărea de gheaţă îşi spulberă aripile şi apoi se întoarce acasă la volanul unui automobil funerar • singurătatea mi se reflectă atunci în fragmente ciudate - nu mă recunosc şi totuşi îmi sunt familiar • oglinda însăşi nu mai este o limită şi pot să ating ceea ce se zămisleşte dincolo de cenuşă • nimeni mă întâmpină mereu pe drumuri destrămate - ca un păianjen amnezic • în locul chipului meu discern numai fântâni albe pline de promisiuni uitate • cele mai ciudate silabe le scot de acolo - şi ele nu se potrivesc nicăieri în jocul cu mărgele de sticlă al scrierii • înţelesul lor alunecă şi nu pot să-l pronunţ - dar poate că e în alunecarea asta o formă a numelui • în fond, obscurul nu se sporeşte cu beznă ci cu paradoxul luminii • negrul poartă mistere de vid în servietă ca pe o alternativă a labirintului • nimeni se apropie - privirea mea se întunecă - şi acest se e singurul răspuns •


———— • ————


aceeaşi clipă străbate timpul schimbându-şi numele • absolutul e o insulă de gol • nicăieri este centrul logic al lumii • neştiut e drumul iară eu nu respir decât urma neantului • intuiţia-mi mânjeşte buzele cu precuvinte - excitate de aşteptare presilabele vibrează surâzătoare • zerourile sunt lacrimile de gând ale neantului • oh! orice destin e o scriere şi orice scriere aşteaptă o gumă • strălucirea îşi ascute dinţii cu fiece literă - îngerul de lumină neştiut ne devoră • fructul se coace însingurându-se în cuşca privirii • veritabila „lume perfectă” nu e o utopie sau o ucronie ci o ucanthropie - nu o lume de nicăieri şi nicicând ci lumea lui nimeni • căci devenind adică plecând, omul încearcă să se golească de lume şi lumea de om • avalanşa secundelor surâde metamorfozei cu zăpezi neştiute • semnul de somn al himerelor • toate porţile infernale sunt o aproximare a vaginului • golul şi-a pierdut virgula într-o stivă de zerouri ce nu mai ştiu s-o citească • voi reuşi oare să-mi descifrez chipul în ninsoarea asta de întuneric? • sau cum să ies din oglindă fără să-mi pierd sufletul şi umbra • trec tăcut, fără gânduri, printre buzele scrise - îmi sparg de beznă trupul de litere şi mă las în urmă pe trepte • cheaguri din mine însumi îmi aşteaptă întoarcerea - pătrund tot mai absent prin rece şi neted • s-ar zice că un hades cu repetiţie mă înghite şi mă scuipă mereu - număr nu ştiu prea bine ce şi numerele-mi sunt cârlige în care mă agăţ dezbrăcându-mă - înaintând • desigur ne-am putea întreba fără să pretindem ca răspunsul să aibă vreun sens - pe cine întâlnise alice - sau mai degrabă ce - în universul de felaţiune al visului ei profund erotic • un penis, eventual, şi-ncă unul extrem de reticent şi mirat de erecţie • căruia ea i se adresase totuşi cu multă şi foarte încrezătoare modestie - fără a obţine în genere altceva decât un labirint de silabe • nu foarte diferite de cele pe care gregor samsa şi le destinase - trezindu-se altul deja şi totuşi îngrozitor de acelaşi - singur şi gol în crivăţul de metal al coşmarului •

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul