Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Studioul Sahia la şase decenii

        Călin Stănculescu

Aniversarea a şase decenii de la înfiinţarea Studioului de film documentar „Sahia” trebuia să fie marcată anul trecut. Cu câteva luni întârziere, Uniunea Cineaştilor a găzduit în Sala Studio o emoţionantă manifestare care a reunit peste trei sute de regizori, sunetişti, operatori, cameramani, tehnicieni şi creatori care la „Sahia” au scris istoria filmului documentar românesc, nu de puţine ori admirat şi apreciat  în străinătate, la mari festivaluri internaţionale. Academicianul Mihnea Gheorghiu a rememorat, cu umor şi nostalgie, mai multe momente din îndelungata sa relaţie sentimentală cu artele vizuale, din formaţia sa universitară şi din istoria edificării cinematografiei de stat. Istoricul Călin Căliman a evocat pertinent ecourile filmului documentar românesc în lumea mare a filmului, în prestigioase competiţii internaţionale, în galele care, după 1990, au prezentat spectatorilor străini creaţii de excepţie ale documentariştilor români, nu puţine interzise de cenzura comunistă.


Regizorii Vlad Leu şi Laurenţiu Damian au prezentat două filme de montaj dedicate operelor realizate la „Sahia”, cu secvenţe antologice semnate de nume reprezentative ca: Ion Bostan, Paul Călinescu, Mirel Ilieşiu, Paul Barbăneagră, Dona Barta, Ada Pistiner, Constantin Vaeni, Copel Moscu, Mircea Bunescu, Paula şi Doru Segal, Ioana Holban, Sabina Pop, Mircea Popescu, Titus Mesaroş, Nicolae Cabel, I. Moscu, Ovidiu Bose Paştina, Felicia Cernăianu, Jean Petrovici, Nina Behar şi încă mulţi alţi creatori.


O evocare în cheie comică dedicată Festivalului naţional al filmului, care exista prin anul 1965 la Mamaia şi care a durat doar vreo trei ediţii, a încheiat sărbătoarea documentariştilor. Din nefericire, astăzi, Studioul aniversat nu mai are forţa economică şi managerială de a continua opera unor cineaşti care, de multe ori, fentau cenzura cu piese de rezistenţă ce făceau adevărate slalomuri printre idei, cuvinte, imagini, semnificaţii. Aş mai cita doar două mărturii semnate de celebrul istoric de film Georges Sadoul şi de marele regizor şi producător englez John Grierson. Primul afirma: „...Şcoala românească de film documentar a devenit pentru mine o realitate vie şi captivantă, de care vor trebui să ţină seamă suporterii acestui gen dificil”. La rândul său, cineastul englez scria: „M-a uimit nivelul profesional al scurtmetrajelor româneşti. Am văzut filme de genuri foarte variate şi am avut o surpriză plăcută că în acest domeniu, prea adesea bântuit de diletantism şi fanfaronadă, în documentarele româneşti inspiraţia poetică nu exclude stăpânirea meşteşugului şi posibilitatea artistică”.


Cred că tezaurul de film documentar poate fi valorificat prin editarea de DVD-uri, care ar ajunge la marele public cu prezentări inspirate, semnate de cunoscuţi monografi ai genului ca Laurenţiu Damian, Călin Căliman etc. Nu mai puţin, Ministerul Culturii ar trebui să nu uite acest studio care şi-a cucerit, pe bună dreptate, un renume şi pe plan mondial. Documentarele româneşti realizate astăzi de alte generaţii de regizori au şi ele multe obstacole de trecut în dialogul cu publicul.


Premiile Uniunii Cineaştilor, unde sunt înscrise cele mai multe titluri din producţia anului trecut, vor fi decernate în ziua de 8 martie 2011. Urmează, la sfârşitul lunii, acordarea Premiilor Gopo. Apoi, vom mai avea o bună recoltă de festivaluri.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul