Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge...

        Bogdan G. Stoian


Stoian G. Bogdan (SGB) s-a născut īn 1983 la Comăneşti. A debutat publicistic īn 2007 īn „Vatra”. A mai publicat poezie īn „Tribuna” şi īn cāteva reviste on-line. Este editor al revistei underground „Pana mea”. Ispăşeşte o pedeapsă de patru ani la Facultatea de Drept a Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti. Īn timpul liber, joacă pe postul de mijlocaş la īnchidere īn echipa de fotbal a poeţilor 2000-işti. (Claudiu Komartin)


bipoem


1.


ţin pe balcon un ghiveci cu pămānt din şapte morminte


īn care-am răsădit ură


acum doar ura īmi mai dă chef de viaţă


o ud zilnic cu sānge proaspăt


īi vorbesc ore īntregi


pentru că ura simte dacă īţi pasă cu-adevărat


şi creşte mai repede


e vremea cānd diamantele devin nişte cioburi


cānd fiecare fum de ţigară e-o gură de aer proaspăt


cānd vodca se scurge pe gātul meu


īn gol


eu īnsumi mă las baltă


banii īmi ard mocnit īn buzunare şi nu-mi pare rău


cānd cuvintele mi se-mpiedică de ele


şi-mi rămān


īn cap


e vremea cānd viermele mă găseşte



o zi īnseamnă de fapt 8 filme 3 mese rapide


şi cāteva minute cāt mă uşurez


uitarea se-mprăştie ca o lopată de pămānt


peste mine


aştept obosit ceva


ceva cu venele rupte cu ochii ieşiţi din orbite


adineauri mi-am īnghiţit o bucată de dinte


dac-aş crăpa


nici dracu nu mi-ar primi sufletul


īn atāta amar de vreme


n-a sunat deloc telefonul


n-am primit vreun e-mail


n-am auzit niciun ciocănit la uşă


din blocul de vizavi o bătrānă mă priveşte insistent


stau gol şi fumez la fereastră


īi simt privirea ca pe o andrea mişcāndu-se pe sub piele


moartea īi iese prin pori ca un abur


arunc chiştocul


mă īntorc


şi intru īn cameră


2.


eu sunt papa-
galul cu gātul tăiat
cāntecul meu răsună īn surdină
cānd īmi priveşti trupul bezmetic dansānd
şi īţi īntinzi rāsul pānă-nlăuntrul meu
ca pe o gumă
īţi zgārii cuvinte


pe tastatură


primeşte-mă


primeşte-mă īn listele tale

zilele mele sunt salturi peste sinucidere
nopţile mele sunt salturi peste sinucidere

iar īn răstimpuri
eu sunt papa-
galul cu gātul tăiat


mă smulg din pat ca un puşcăriaş pentru porţia de bătaie


deschid pleoapele direct din carne privesc


aceleaşi chiştoace stoarse


sperānd că-mi vor clădi īn plămāni CANCER


aceeaşi zi īncolăcindu-mi-se īn jurul gātlejului


ca şi ieri ca şi alaltăieri


aş mai fi dormit cāteva săptămāni


glontele care mă urmăreşte prin toate visele


să-mi spargă totuşi creierii


resemnarea schiroasă răsfirată prin toată conştiinţa


cei 24 de ani pierduţi degeaba degeaba


mă īntreb unde mă duce camera asta


pānă la urmă o să-mi scot eu frumos ochii


ca să-mi īndes īn orbite două grenade cu inelele scoase


poate aşa o să am o viziune mai bună asupra lucrurilor


poate aşa voi avea un look mai mulţumitor


 


Jairica


Floarea mea purpurie mi s-a īntins pe toate oasele. Privesc


mulţumit printre scānduri trupul femeii care-a īngenunchiat


īn mijlocul intersescţiei, calmă ca un copil născut mort.


Cāndva, imaginea lui īn memorie distrugea familii. Cāndva


mătasea era prea aspră ca să īmbrace mătasea lui. Se zice


că dacă-l atingeai, ţi se īndeplineau toate dorinţele, fiindcă


pe lume nu mai era nicio femeie ca ea. După ce-a fugit din orfelinat


a crescut din buzunarele călătorilor


pe traseul tramvaiului 14. S-a măritat


cu noaptea-n cap cu-n şpringar


şi după două luni


l-a omorāt. A tăiat-o la cehi. Īn cāţiva ani a ajuns



milionară. S -a-ntors. Şi, ca să nu uite


de unde-a plecat,


mai făcea din cānd īn cānd cāte-o incursiune


prin buzunarele din tramvaiul 14.


Aşa s-a-ndrăgostit


şi cred că de dragul rimei


ea s-a ruinat, iar


el a ajuns deputat.



Anul trecut, cānd īn sfārşit lucrurile īncepeau


să-i meargă, cānd chiar l-a votat pe bărbatul care-a distrus-o,


au turnat-o ungurii cu pisicuţa


la bancomate īn Debrecen.


Au bătut-o cu cardurile īn cap


pānă a leşinat.



De-atunci viaţa ei e o nesfārşită plimbare


īn vagoanele unui tren gata să deraieze


fiindcă odată la cinşpe minute īşi pierde minţile.



Aşa am cunoscut-o (de cāteva zeci de ori)


sperānd ca, tot atingānd-o, o să termin şi eu facultatea.



Cāt sunt eu de canibal


era să-mi scape o lacrimă


cānd am văzut-o izbindu-şi capul


īn geamurile unei shaormerii


de parcă-n locul pieptului de pui


s-ar fi perpelit un īnger.


 


acasă


cobori din maşină pe ţărīna īn care ţi s-a terfelit copilăria


acum eşti om īn toată firea nu ca atunci cīnd ai plecat


jumate tu jumate hainele lu’ tat’tu


trīnteşti portiera īn urmă tragi din ţigară fum după fum


īţi faci curaj deşi-năuntru nu te mai aşteaptă nimeni


o gaşcă de ani ţi-a pīngărit casa


dar carul mare e tot īntre nuci limpede


nu e monica să ţi se gudure la picioare


nici ursu să-ţi sară īn braţe


păşeşti pe potecă şi īţi lipsesc din mīini găleţile cu apă


īnsă mamaia s-a retras demult dintre oale


te cheamă scīndurile din ferestre


auzi printre zăbrele cuvintele alor tăi


acul de patefon sorbindu-le din riduri muzica


susurul vinului curgīnd īn pahare


deschizi pumnii şi mīngīi cu vīrfurile degetelor zidurile


aici dădeai cu capul cīnd te simţeai prost prost


aici a buşit traian pisica ta hoaţă


aici era uşa


intri


aici te-ai blocat


şi parcă simţi leşinul apropiindu-se din camerele goale


cu poze arse cu păienjenişuri şi mii de şobolani legaţi de coadă


te ghemuieşti īntr-un colţ al salonului


şi-ai vrea sa plāngi dar parcă fuţi finalul

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul