Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Darts

        Gelu Negrea

Oul dogmatic al lui Cristofor Columbeanu



• Adevărat grăiesc vouă, feţii moşului: de ieri, a avenit primăvara! Calendaristic vorbind, fireşte, pentru că, privind pe geam la troienele de-afară, trăim aceeaşi senzaţie ca atunci cānd ne pipăim frisonaţi buzunarele din ce īn ce mai goale īn timp ce-i ascultăm sideraţi pe guvernanţii care ne lămuresc că oficial ne merge (din ce īn ce mai) bine, ca să parafrazez textul nemuritorului şlagăr din urmă cu doi ani pe care bănuiesc că l-aţi uitat cu toţii. Diferenţa este una singură: spre deosebire de ieşirea din criză, sosirea primăverii nu poate fi amānată de pe un an pe altul.
...Dar, mai ştii?!


• Īntāmplător, mi-a căzut īn mānă zilele acestea noul volum al lui Radu Călin Cristea Luntre şi punte/ Douăsprezece coversaţii despre tranziţie apărut la Editura Paralela 45. După cum aţi īnţeles, desigur, din subtitlu este vorba despre o carte de interviuri şi se cuvine precizat de la bun īnceput că ne aflăm īn faţa unui op promiţător şi incitant pentru că prin paginile sale navighează lume bună, intelectuali subţiri, personalităţi apreciabile din establishmentul cultural romānesc: Andrei Pleşu, Ştefan Augustin Doinaş, Adrian Marino, Dinu C. Giu­rescu, Nicolae Manolescu, Sorin Alexandrescu, Daniel Barbu, Mircea Dinescu şi alţi cāţiva de acelaşi calibru.


Ceea ce m-a lăsat pe mine bouche bče, dereglāndu-mi biomecanica hipotalamusului şi schimbāndu-mi concepţia despre lume, viaţă şi societate este viziunea lui Radu Călin Cristea despre ceea ce se cheamă un titlu  – profund inedită, mai originală chiar decāt democraţia cu acelaşi nume īnvederată acum două decenii de domnul Ion Iliescu (Māine e ziua lui: La şi mai mulţi ani!). Ca să īnţelegeţi exact ce vreau să spun, vă ofer pe tavă, sobru şi (deocamdată) fără co­mentarii, cāteva titluri aşezate īn fruntea dialogurilor autorului cu preopinenţii săi. Aşadar, aho, aho, copii şi fraţi/ staţi puţin şi nu mānaţi/ din picioare nu mai daţi/ lāngă mine v-aciuiţi/ ascultaţi şi vă cruciţi! Interviul cu Adrian Marino, de exemplu, poartă cu māndrie patriotică următorul titlu: Romānia modernă īntr-o Europă care se industrializează şi care devine peste tot o Europă de orăşeni nu poate păstra īn mijlocul ei o insulă, o enclavă, o rezervaţie de ţărani folclorici umblānd īn iţari. Luaţi pauză de recuperare psihică un minut ca să putem continua. Gata? Na de poftiţi! Sorin Alexandrescu: Mărind conceptul de tranziţie ne-am putea īntreba cānd nu am fost īn tranziţie, pentru că, la urma urmei, tot timpul suntem īn mişcare, de la un model la altul, de la o paradigmă la alta, de la un anumit eveniment care polarizează totul īn jurul lui la altul. (Nu, nu sunt beat: acesta nu este un citat, ci, repet: titlul interviului!). Īncă două şi mă duc! Daniel Barbu: Tunelele nu sunt făcute pentru a locui īn ele, ci doar pentru a traversa ceva. Problema este dacă nu cumva condiţia tranziţiei este īnsuşi tunelul, dacă nu cumva ceea ce trăim astăzi este ceva ce vor trăi şi generaţiile următoare de romāni. Īn fine, dar nu īn ultimul rānd, Doina Cornea: Numai un astfel de popor este manipulabil, care nu are nicio judecată critică, logică, īi este lene să se informeze, are o mulţime de răutăţi şi frustrări care īl īmpiedică să vadă şi să cumpănească realitatea. (Vezi paranteza anterioară!).


Nu mai continuu fiindcă simt că mă lasă nervii şi-mi vine să trec strada. (Precizare necesară: īn prezent, eu locuiesc vizavi de Spitalul nr. 9...). Cu ultimele puteri, īncerc să-mi imaginez cum s-ar fi chemat romanul Idiotul dacă Dostoievski avea şcoala de titluri a lui Radu Călin Cristea. Probabil că ceva de genul: Destul ne-am distrat, e timpul să dăm ascultare īnţelepciunii, căci toate astea, şi străinătăţile şi toată Europa noastră, nu sunt decāt nişte fantezii, şi noi toţi, īn străinătate, nu suntem decāt o fantezie... ţine minte ce ţi-am spus, de altfel, ai să te convingi şi singur!


• Pentru că īn tot şi īn toate există acea lege a echilibrului contrariilor care postulează că o nenorocire nu vine niciodată singură, aceste zile de īnceput de martie livrează la domiciliul poporului romān două trufandale mediatice: adop­tarea prin asumarea răspunderii guvernamentale a noului cod al muncii pe plantaţie şi divorţul Monicăi Columbeanu, fostă Gabor, de numitul Irinel, fost Columbeanu. Să cānte muzica!


• Scurt fragment din gāndirea anatomo-fiziologică a scriitorului la ziar şi vorbitorului la TV Tudor Octavian: ...Poate că, pur şi simplu, am pierdut pentru totdeauna cel de al optulea simţ, simţul momentului.


Pardon de-ntrebare, domnu’ Tudor: care sunt, dom’le, celelalte şapte simţuri, că după mica mea cultură enciclopedică, Doamne Doamne nu ne-a cadorisit decāt cu cinci: văzul, auzul, simţul tactil, gustul şi mirosul?! Se pun cumva la socoteală şi adiacentele: simţul umorului, al măsurii, al ridicolului şi, eventual, bunul simţ ca paradox? Zic şi eu...


• După cum era de aşteptat, conferinţa īn formă de dialog cu Andrei Pleşu de la Ateneul Romān a lui Adam Michnik s-a lăsat, ca şi aceea a Hertei Müller de mai an, cu multe şi varii ecouri şi co­mentarii. Băieţii de la Observator cultural, de exemplu, au văzut īntr-īnsa o tentativă subversivă de a spăla cu Dero polonez imaginea binişor şifonată cu care a ieşit Gabriel Liiceanu din disputa cu nobelista noastră de adopţiune. Dac-a fost aşa, schema nu s-a dovedit peste măsură de inspirat㠖 ba, pot pentru ca să zic că dimpotrivă. Glumeţ cum īl ştim, pan Adam Michnik l-a mustrat oarece cu vorba pe īncrāncenatul anticomunist dāmboviţean, tratāndu-l alternativ de pro­curor, de bolşevic sau de menşevic şi apelānd īn chip nu foarte delicat la amintirea contondentă a Apelului către lichele care l-a făcut faimos.


De fapt, oaspetele  din faptul serii de iarnă-a vrajbei noastre seculare n-a făcut altceva decāt să atragă respectuos aten­ţiunea asupra faptului că bolşevismul cu faţă anticomunistă nu este fundamental diferit de bolşevismul pur şi dur, că ar fi timpul ca Romānia să abandoneze „logica revanşei” şi războiul fiecăruia īmpotriva tuturor şi că despărţirea de comunism nu se face prin procese ideologice şi condamnări gălăgioase, ci prin alegeri democratice. Ce poate fi mai simplu de-aşa? Nimic, biensūr, dar se pare că pe plaiul mioritic sunt mai cunoscute şi apre­ciate ouăle lui Adrian Năstase şi oul dogmatic decāt oul lui Columb Cristofor...


• Pe parcursul aceleiaşi īntālniri de la Ateneu, o doamnă numita Doina Jela  s-a-ntrupat cu suavă bărbăţie īn port-parleur-ul vehemenţilor autohtoni care bat amarnic obrazul intelectualilor occidentali pentru vina de a nu aşeza fascismul şi comunismul pe acelaşi plan al răului absolut, aşa cu consideră just şi echitabil domniile lor. Īi recomand şi ei, şi celorlalţi revoltaţi de percepţia diferită a celor două regimuri politice care au marcat istoria veacului trecut să numere pānă la 5.197.600.432, iar apoi să citească un excepţional articol consacrat subiectului cu pricina publicat de Ion Vianu din ultimul număr al revistei 22 care īi poate ajuta să se calmeze cāt de gāt şi să judece oleacă mai realist şi mai nuanţat fenomene de o asemenea complexitate. Eventual, să deprindă obişnuinţa de a da verdicte numai după ce au īnţeles cu adevărat despre ce e vorba īn propoziţie...

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul