Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Lecturile vārstelor (I)

        Constantin Stan

Relecturile, ca şi rememorările, sunt uneori rod al hazardului. Viaţa te pune īn situaţii, pe care nu le-ai provocat, de a face ceva ce nu īţi era īn programul nici imediat următor nici īn cel mai īndepărtat. S-a īntāmplat pur şi simplu să iau act de literatura pentru copii. De aici, am coborāt īn timpul copilăriei mele pentru a-mi aduce aminte ce citeam pe vremea aceea, cum citeam şi ce senzaţii īmi producea lectura. Cred că am luat act de literatură, de ficţiuni, īnainte să ştiu să citesc, dar nu pentru că am avut vreun bunic sfătos şi cu darul povestirii. Ascultam, cu evlavie, «Noapte bună, copii», teatrul radiofonic şi urmăream alături de copiii din vecini piesele de teatru cu păpuşi pe care fratele meu le monta īn curte. El, un băiat cuminte ca o fetiţă, liric pānă la a fi neīndemnatec, avea o mare pasiune pentru Caragiale ale cărui schiţe le punea īn scenă cu păpuşi. «Vizita» şi «Dl Go » erau piesele de rezistenţă, iar noi, mai mici decāt el cu cāţiva ani, ne tăvăleam de rās la fiecare nouă reprezentaţie. Chiar dacă ştiam ce avea să se īntāmple şi ajunsesem chiar să ştim replicile pe dinafară. Cu experienţa acumulată īn atāta amar de ani de lecturi spun că de aceea ne plăceau aşa de mult: tocmai pentru că le ştiam. Este o primă diferenţă īntre lecturile vārstelor: copiii nu se plictisesc de poveştile pe care le ştiu. Dimpotrivă. Ei vor să le audă, să le citească exact aşa cum le-au auzit, cum le-au citit prima dată. Orice schimbare īn text este imediat sesizată şi amendată. Copiii sunt cei mai fervenţi apărători ai exactităţii textului, īn consecinţă şi ai şabloanelor lingvistice şi comportamentale. Trebuie spus aşa cum se spune, trebuie să se producă faptele aşa cum s-au mai produs, personajele trebuie să se comporte exact aşa cum se ştie. Psihologii cred că sunt mai multe explicaţii la acest mod de a reacţiona faţă de abaterile de la text. Mai īntāi, că la acea vārstă punem semnul egalităţii īntre ficţiune şi realitate, iar acest fapt duce la o sancţionare a abaterii ca o sancţionare a minciunii. Apoi, eforturile noastre īn copilărie sunt de a memora cele auzite sau citite, fapt desigur īngreunat dacă textul se tot schimbă. Īn fine, lumea cunoscută (ficţională sau nu) este o lume securizantă, aşadar, o altă lume (generată de schimbări neaşteptate) produce nesiguranţă şi reacţii de a o aduce īn tiparele cunoscute.


Diferenţele īntre lecturile prime ale copilăriei şi cele ulterioare de maturitate sunt enorme. Plăcerea de a citi/auzi pentru a recunoaşte şi a fi īn siguranţă este īnlocuită cu plăcerea de a cunoaşte şi de a fi mereu surprinşi de lucruri, fapte, idei pe care nu le-am mai īntālnit pānă atunci. De aceea, nici criteriile de evaluare şi analiză nu sunt similare pentru literatura pentru copii şi literatura pentru cei maturi. Cānd analizăm li­teratura scrisă pentru copii trebuie să ne raportăm mereu la publicul pentru care a fost scrisă, la obişnuinţele şi imperativele sale de lectură. Mutăm astfel analiza de tip estetic (cu un prim criteriu originalitatea) īn tărāmul impactului psihologic al lecturii, o īmpingem aşadar spre cercetarea ştiinţifică, fiindune dificil, īn absenţa studiilor, să evaluăm dinafara impactul ca semn al valorizării actului de creaţie.


Să mă īntorc īnsă la cărţile care mi-au stārnit consideraţiile de mai sus. Ele aparţin lui Vasile Groza, un autor interesant şi cu disponibilităţi multiple īn literatura pentru copii. Īn postura de povestitor, ca şi īn cea de autor de poezii şi ghicitori, autorul īmbracă veşmintele securizante pentru copii ale bunicului care trebuie să răspundă la toate curiozităţile nepotului, curiozităţi pe care le ştim şi noi din vremea copilăriei sau din vremea copiilor noştri: unde doarme soarele, de ce clipesc stelele, de ce se cheamă ciocārlia ciocārlie, cine a dat nume florilor? „Lumea prinţesei Blu“ (editura Fundaţiei Pro) respectă īntru totul tiparele literaturii pentru copii semn al bunei cunoaşteri a publicului pentru care autorul scrie. Povestirile beneficiază de un narator sfătos, calm, īnţelegător, ghid pentru īnvăţăcelul nepot, lumea lor este una feerică şi īn acelaşi timp cunoscută. Pentru că īn lumea copilăriei florile, gāzele şi soarele vorbesc, puterile sunt nelimitate, crăiesele şi feţi-frumoşii răsar la tot pasul. Ceea ce noi credem că este miraculos īn lumea copilăriei este real şi extrem de plauzibil: ‘Se spune din vremuri vechi că, īntre toate planetele pe care le are Soarele nostru īn grija sa, Pămāntul i-ar fi casa. Aici se culcă după o zi de muncă prin fel şi fel de īmpărăţii. Aici se scaldă, īşi spală razele fierbinţi īn apele mărilor şi oceanelor, şi le piaptănă īn desişul verde şi crud al pădurilor de brazi. Şi tot aici trăiesc şi cele patru fiice ale sale, botezate Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna. Ca orice părinte, pe cine putea Soarele să iubească mai mult decāt pe fiica mai mică? Pe bebeluşa Primăvara. Era cea mai zburdalnică şi cea mai frumoasă, dar şi cea mai gingaşă făptură”.


Universul imaginat de Vasile Groza este īn ton cu aşteptările publicului său - fragil, delicat, miniaturizat (prin diminutive) – şi funcţionează tot după aşteptări – binele īnvinge (trebuie să īnvingă īntotdeauna), nedreptăţile sunt mereu īndreptate, īmpăraţii primesc lecţii de viaţă şi iubire de la odraslele lor, lumea poveştilor continuă, după finalurile fericite, pānă īn zilele noastre. Odată statornicit, binele ar trebui să fie etern este morala fiecărui basm al copilăriei: „Iar Tiberian şi Amerinda, īmbrăcaţi īn straie de sărbătoare, şi-au unit destinele īn razele Lunii. Primiră īn dar de nuntă īmpărăţia care pānă nu demult fusese a oglinzilor sparte, Astăzi, cānd vă spun povestea, Tiberian şi Amerinda continuă să cānte īn prag de seară pe malul lacului fermecat”.


Īnsoţită de frumoase, tonice şi vesele īn colorit ilustraţii (semnate de Ruxandra Musinchievici) şi „prefaţat㓠de o inspirată copertă a lui Daniel Nicolescu, cartea lui Vasile Groza cred că este o īncāntare pentru cei mici şi o destindere ca o īntoarcere īn timp pentru cei mai mari.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul