Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge

        Oana Tirpan

Oana Tirpan e, în primul rând, o fată frumoasă. Dacă o întâlneşti pe stradă şi o priveşti întâmplător, te gândeşti că la orice îi stă capul, dar nicidecum la poezie. Este de ajuns să o cunoşti, însă, şi-ţi dai imediat seama că nu se mulţumeşte numai cu ce o arată înfăţişarea. Adică are personalitate, e inteligentă, sigură pe sine, mondenă şi modernă, îi place să viseze, dovedindu-se de un romantism de o pecete ce contrastează cu aparenţele. Cu o oarecare jenă, mi-a mărturisit că, deşi nu trăieşte într-un mediu în care literatura reprezintă o prioritate, din când în când scrie poezii. Am descoperit apoi că e realmente străină de ceea ce înseamnă viaţa literară la zi. Că nu a citit nimic din poezia congenerilor ei şi nici din aceea a unor poeţi români astăzi valori certe. Dezarmant, nu? Şi, totuşi, în clipe de taină, ori de singurătate neconştientizată, ori de exces de sentimentalism, cine ştie?, nu-şi poate stăpâni pornirea de a scrie. Nu că s-ar fi gândit cumva să publice, ci pentru că aşa simte... I-am promis, fiind doar curios, şi nu şi încrezător, că, dacă îmi va trimite poeziile pe internet, am să le citesc şi îi voi comunica părerea despre ele. Primul „val” l-am primit destul de repede. Într-adevăr, aşa cum mă aşteptam, mi s-a părut că aparţine unui timp retro. Reminiscenţele de lecturi din clasici erau vizibile, dând impresia de o producţie poetică anacronică. Dar altă constatare a tras mult mai greu în balanţă. Fiecare poezie avea, pe lângă naivităţi sau lucruri comune, emoţie, spontaneitate, candoare, câte un vers pe icicolo foarte frumos, o tensiune a rostirii particulară, sensibilitate şi, în special, o resursă de nativitate imposibil să nu sară în ochi. Toate astea, şi rele, şi bune, i le-am spus. Ba chiar am sfătuit-o să facă un efort şi să se afunde în „parnasul” contemporan dacă doreşte să scrie în continuare. Nu a trecut multă vreme şi am primit şi al doilea „val”, cel din care fac parte şi poemele din această pagină. Desprinderea de „trecut” e evidentă. Schimbarea la faţă s-a produs atât de repede şi de radical încât am rămas surprins. De acum înainte, singură Oana Tirpan e în măsură să decidă ce vrea de la poezie. Cu har este dăruită. (Ion Cocora)



TRACK 1


Păreai săgetat în creier cu
flăcări de limfă mucegăită
şi-ţi mutai privirea periodic
de pe un sân pe altul
ca un înger care nu se poate
hotărî
dacă-i alb sau negru


Degeaba mă suni
eu croncănesc în cuibul Universului
şi scuip din mine
oul Facerii


M-am născut să fiu Creator
de ouă imaginare



TRACK 2


Am ieşit din balega calului troian
cu sabia mototolită
de luptele cu viermii
taxiul mă aşteaptă în vis
dar eu nu mai pot închide ochii
între gene îţi gătisem
o ciorbă fierbinte
care acum simt
că-mi opăreşte pupilele
vino să mă iei în braţe
să mă-nvârţi în caruselul istoriei
tocmai mi-a răspuns moartea la mesaj
mă invită la party diseară



TRACK 3


Ha ha ha
hohote trase-n unt cu garnitură de lacrimi sote, vă rog!
chelnerul are atât de multe picioare
că am ameţit numărându-le
mă culc
vecinul iar s-a aruncat în cap
în aura din asfalt
unde-şi uitase data trecută
pilule expirate
vrei să mă însoţeşti la bal?
am 99 de ani
de când vomit încontinuu
dinozauri



TRACK 4


Ne certăm
pe ritm de mitraliere
ca doi vârcolaci balerini
în lacul lebedelor
ce avem la masă iubito?
sarmale în foi de prezervative roz
hm... de când îţi pasă
de big bang-ul omenirii
de când ai ieşit întâia dată
din oul tapiţat
cu zgârciuri de copii
pun mâinile la urechi
iar cuvintele îmi străpung degetele
şi mă salută politicos
înainte să-mi ciuruie
creierii alintaţi
crezi că mama încă
mă aşteaptă
agăţată în cuier?
stai o clipă
să-mi încalţ cizmele
şi s-o iau pe mama
sub braţ
ca pe un vuitton
şi vin



TRACK 5


Ţi-e frică să te uiţi în ochii curcanului
de parcă ar fi profu de mate
când nu ştii lecţia
uită-te îţi cere
să-i pui maţele la loc să-i coşi tăieturile
să-i lipeşti fulgii pe care i-ai smuls azi dimineaţă
şi să-l învii
tic tac hallowen-ul a trecut
curcanul vrea să se-ntoarcă la curcile lui virtuoase
la mama ce plânge după el
tu ce faci? uită-te, ridică privirea
tic tac tic tac tic tac ceasul nu se va opri 
nici la următoarea glaciaţiune
tu de ce taci? ţie nu-ţi pasă decât de profu de mate
care te va lăsa corigent la vară
bine-ţi face, criminalule



STRIGĂ-MI NUMELE


Îmi drămuiam atentă gândurile
şi negociam cu mine însămi preţul lor
când m-ai tăvălit dintr-o dată
în ciorba jignirilor tale de dimineaţă
poate ai uitat că diseară vei fi Scufiţu’ Roşu
cu penisul îndoit către gât şi că vei valsa
pe ritmul dictat de friptura ce gâlgâie în tigaie
înecată în ulei poliglot


mâine ţi-am făcut program de cabaret
vei fi scaunul pe care-şi aruncă dansatoarele fustele
înfoiate şi-şi aşază fesele ciufulite
scâncind de bucurie că eşti fotograful lor talentat
strigă-mi numele ţi-am zis de mii de ori
în gura ta mă cheamă altfel şi mă-nmulţesc
în mii de clone lăsându-mi zăbrelele la uşa
din dosul magaziei de făcut copii.


Bietu’ de tine! te scuip în faţă vomitând
toate organele femeilor pe care le-ai iubit
şi le-am strâns în mine ca într-un muzeu
de fosile îndrăgostite


MĂ CLATIN CA O MUMIE


Mă clatin ca o mumie în mâinile
unui păpuşar canibal
şi te izbesc cu limba peste cerebel
eu sunt Baba Cloanţa
tu eşti Conan Barbarul
plângi ca o căprioară sadică
într-un film de categoria a doişpea
după mine


ce mama naibii nu pricepi
sunt spuma din cappucino
înghit picuri solzoşi de sânge
în timp ce-ţi cânt o colindă


şi ce dacă nu-nţelegi?
tot eu sunt
şi dacă nu ştii
înseamnă că eşti altu’
adio



STATUIE PERVERSĂ


Eşti vicleană cu mine statuie perversă
cioplită cu dalta în propriul meu trup
ai uitat când fumam împreună cheaguri
de sânge uscate pe cearceafuri bine apretate
şi-mi ziceai cu gura băloşită de nervi
că-s maica-ta şi-o să mă pomeneşti
şi în scutecele de Apoi?
acum te uiţi ca o păpuşă schilodită
scoasă din cutie într-o lume de bătrâni
împietriţi în fecalele cosmosului
cum car anii în căruţa frustrărilor colorate
din urechi îmi zboară ţânţari cu sutiene xxl
şi-i înghit mestecându-le venele cu poftă
crezusem c-am uitat gustul cărnii



SUNTEM DOI


Suntem Doi
Aşa cum Luna şi Soarele sunt un cuplu
Despărţit de Zi şi Noapte.


Suntem Noi
Aşa cum Adam şi Eva
Au fost Ei. 


Suntem Doi,
Despărţiţi de pământ,
Aşa cum şi Pământul e despărţit de Cer
De Noi.


Suntem Doi!
Eu aici. Tu acolo.
Nu ne cunoaştem
Nu ne vedem


Suntem Noi
Spate în spate, lipiţi,
Legaţi, devoraţi, descântaţi.
Suntem Doi

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul