Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Despre arta teatrului viu

        Ana-Maria Nistor

De cele mai multe ori, o istorie a teatrului universal, european ş.a.m.d. seamănă ori cu o încolonare a tuturor armatelor din toate vremurile, astfel încât aproape că nu mai zăreşti generalii de soldaţi, ori cu un fel de Luvru. Aici, cu uşor snobism intelectual, sunt înghesuite vestigii din câte culturi este posibil în săli somptuoase, în care fundalul, modul de aşezare şi prezentarea vorbesc, de fapt, despre autorul muzeului. Încă o dată snobism, pentru că istoricul se laudă cu munca sa de rearanjare a pieselor provenind dintr-o ţară sau alta, din epoci diferite; nu e decât o scoatere din contextul prim pentru a reintegra totul într-un peisaj străin şi subiectiv, a cărui calitate esenţială este dată de prezenţa tuturor acelor opere într-un singur loc.


Mircea Ghiţulescu, în volumul apărut postum Mari autori pe scenă. De la Shakespeare la Ionesco, alcătuieşte o galerie care ar putea părea tot un muzeu. Însă, prin selecţie, mod de abordare şi viziune, expoziţia e vie şi călătoria intelectuală, chiar dacă imaginară, devine posibilă, are ceva din concreteţea realului. Întâi de toate, Mircea Ghiţulescu nu-şi pune pe frontispiciul cărţii cuvântul „istorie”, ferind-o astfel şi de pretenţia totalităţii, şi de pericolul închistării. Nu ne cheamă să privim printr-un ochean multcuprinzător şi atotştiutor, ci printr-o pereche de ochelari cu raze X. Ei au proprietatea de a te face să vezi lucrurile importante şi de a lumina detaliile semnificative, lăsând în întuneric restul. Mircea Ghiţulescu ne invită în lumea uriaşilor, fără a jigni însă pigmeii, ci doar ignorându-i, acum şi aici. Chiar şi aşa, sunt vizitaţi acei autori care au rămas în istorie nu atât datorită valorii literare a textului, cât datorită acţiunii lor de reformare a artei spectacolului. „Este foarte important, spune scriitorul, în această epocă de imperialism a regiei, să ştim că nu regizorii (sau nu numai ei) au reînnoit arta teatrului, începând cu Shakespeare şi terminând cu Ionesco sau Beckett. Nu numai că, după Ionesco, nu se mai poate scrie teatru ca înainte, dar nici nu se mai poate juca acelaşi teatru, fiindcă slătineanul a impus un alt tip de teatralitate”.


În atari condiţii, cartea de faţă este un ghid pe mai multe paliere: la un prim nivel, îi poartă de mână pe cei neiniţiaţi în arta spectacolului. Novicii sunt purtaţi aparent şcolăreşte prin marile săli ale istoriei teatrului: Moličre, Goldoni, Goethe, Brecht, Cehov... În faţa dramaturgilor, autorul ţine cursul introductiv, fixând în câteva repere biobibliografice portretul artistului. Apoi, cu dezinvoltură, se păşeşte în călătoria de cunoaştere a operelor, cu opriri în dreptul celor importante. Ceea ce părea un titlu dintr-o listă devine esenţial şi simplele nume ale unor piese prind viaţă. Marea ştiinţă a lui Mircea Ghiţulescu este de a face să pară că orice este perfect comprehensibil, de către orice doritor, fără a cădea în facil. Pedagogia devine artă atunci când un principiu simplu dă roade: „dacă vrei, iată că se poate, nu-ţi trebuie decât un minimum de efort”. Studentul, aflat la începutul propriei sale călătorii, îi cunoaşte astfel pe clasici într-un voiaj fără primejdii. Marii autori nu copleşesc şi nu strivesc; sunt acolo pentru a străjui drumul celui care vrea să plece în lumea teatrului. Mai mult decât atât, ei viază – tangibili, umani – prin spectacolele de azi. În acest fel, muzeul, istoria se transformă în organism viu, tabloul respiră şi migrează în actualitatea scenei. Parcă autorul cărţii vrea să îndemne învăţăceii regizori, actori, scenografi: „nu te teme, iată că şi alţii au făcut-o”. În această direcţie, Mircea Ghiţulescu selectează, din cei 40 de ani de carieră de spectator profesionist ai domniei sale, acele montări care fac textul dramatic să palpite, chiar prin controversă, deviere de sens şi depo­sedare de semnificaţii. Un lucru extrem de interesant şi inedit în spectacologia românească, cel puţin: de obicei, criteriul de selecţie a montărilor unei piese mari este evenimentul. Acel moment care, din mai multe motive, este reţinut de memoria criticilor şi a spectatorilor drept emblematic, lecţie, regulă. Or, există un risc, acela de a închide într-o ramă textul pe care vrei să-l arăţi că respiră în ritm cu noi. Mircea Ghiţulescu nu clasicizează clasicul, indicând că „aşa se face”, şi nu altfel, Sha­kespeare, Caragiale, Jarry. Dimpotrivă, are intuiţia de a alege din noia­nul de spectacole şi unele mai puţin reuşite, altele cu o lectură oarecum deformată, altele care nu păcătuiesc decât prin prea multă pasiune. Astfel, zeii dramaturgiei europene, ca la vechii greci, se antropomorfizează, devin mai umani decât muritorii înşişi.


Apropo de zei (şi aici deja Mircea Ghiţulescu ne poartă pe un alt palier), autorul ţine să fixeze între cei 12 piloni ai teatrului european doi români: Caragiale şi Ionesco. Nu este vorba nici despre patrio­tism desuet, nici despre o „încercare de recuperare”, ci despre un filtru corect, obiectiv şi pe nedrept dat la o parte de alţi istorici, impresionaţi de „marile culturi”. Tot la acest al doilea nivel, criticul strecoară, în analiza textelor şi a spectacolelor, noţiuni de teatrologie, de axiologie şi de estetică. Nimic os­tentativ, doar marcaje de lectură corectă, ghidaj prin subiectivităţile gustului. După ce o citeşti, chiar spectator obişnuit, începi să te trezeşti că ştii ce şi cum să observi la o piesă şi la o reprezentaţie dramatică.


Şi-atunci, într-adevăr, după cum o numeşte Matei Vişniec, această carte e „un ghid de iniţiere în arta de a vedea, de a simţi, de a asuma cultural şi raţional” demersul artistic pe care îl implică un spectacol. Este un îndreptar pe care-l ţii pe birou, aproape, o carte pe care nu o arunci în bibliotecă după ce ai citit-o, ci o laşi să trăiască. Nu ştiu câte planuri, volume, proiecte a lăsat domnul Mircea Ghiţulescu nesfârşite, dar ştiu că, prin această carte, ne-a arătat cât de vii sunt scriitorii atunci când îi lăsăm să grăiască.


Mircea Ghiţulescu, Mari autori pe scenă. De la Shakespeare la Ionesco, Editura Tracus Arte, preţ 35 lei

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul