Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Izbăvirea imaginarului prin desen

        Iolanda Malamen

Născut la Iaşi, īn anul 1918, Nestor Ignat a absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie la Bucureşti. Īn 1941 devine funcţionar īn Academia Romānă, Serviciul Publicaţii. Intră īn armată (1941-1945), Regimentul de Transmisiuni (1943-1945). Veteran de război şi colonel īn rezervă. Din 1945 lucrează īn presa scrisă ca redactor, ocupīnd ulterior mai multe funcţii de conducere: preşedinte al Uniunii Ziariştilor (1958-1976), preşedinte al Comisiei Profesionale a Organizaţiei Internaţionale a Ziariştilor pīnă īn 1981. Autor al nenumărate articole pe teme culturale. Profesor la Facultatea de Filozofie (1948-1950), Universitatea Bucureşti, profesor şi decan al Facultăţii de Ziaristică (1969-1982). Călătorii de studii şi stagii de perfecţionare la Paris (Centre de formation et de perfectionnement des journalists), 1973-1977, īn SUA (Universităţile din Columbia, Ohio, Los Angeles, Berkeley, San Francisco, New-York), 1979, īn Germania Federală, ca invitat al „Frederich Ebert Stifrung”, īn 1969 şi 1978.


Ca grafician, a colaborat la Lettre Internationale şi la multe alte reviste şi a realizat ilustraţie de carte. Īn literatură debutează cu poezii īn Jurnalul Literar al lui George Călinescu (1939). Continuă să publice versuri īn revista Vremea (1943). După 1990, apariţii literare, recenzii şi memorialistică, traduceri, emisiuni la Radio, mai ales despre Avangarda Artistică din Romānia. Autor al unor cărţi despre artă.


Cam aceasta ar fi, pe scurt, activitatea lui Nestor Ignat, enunţată īn catalogul expoziţiei de desene (17 februarie-20 martie), de la Galeria Dialog, la deschiderea căreia a participat şi autorul.


După cum mărturiseşte, Nestor Ignat a desenat toată viaţa fără a „folosi modele”, fără comenzi imperioase şi „aproape niciodată cu temă dată”. Īnţelegem din asta că impulsul nestăvilitei şi prolificei sale activităţi de desenator se datorează īn mare parte unei imperioase şi abile mīnuiri a imaginarului. Carnalul, sexualitatea, gregaritatea, demonicul, dezagregarea, absurdul, redundanţa (deloc supărătoare a unor compoziţii), cheia descifrării lor, vīrtejul orgiastic de linii şi detalii, comentariile polemice, ironiile sumbre, potopite de semne şi coduri, toate sunt puse pe albul hīrtiei cu acea gradare a fanteziei şi cu acel impuls al narării. Autorul nu īnşiruie sintagme calofile şi nu partajează imaginile īn dihotomii simpliste, desenele lui avīnd forţă, mai ales īn zona sugestiei. Erotismul, sexualitatea, surprinse īn fantasmă grotescă, nereprimată sau īn cea dezlănţuită obsesiv, reprezintă laitmotivul unei umanităţi căreia i se decodifică parcă originile şi sensurile. Satiri „jupuiţi” de propriile instincte, trupuri de Eve deformate, sīni voluptuoşi, uriaşi, o zbuciumată dezinhibare, un infern al cărnii greu de stăpīnit. Această lume halucinantă, cu trăsături neumane, amputată parodic sau dezlănţuită īn copleşitoarea ei senzualitate, migrīnd către o iluzorie izbăvire, se iveşte din imaginarul lui Nestor Ignat ca o destăinuire cu accente păcătos-vorace şi cinice. Jubilaţia autorului este evidentă, iar „soluţiile” care-l ispitesc sunt „mīnuite” cu simţ de artist-păpuşar. Nestor Ignat nu desenează imediatul palpabil, el surprinde realităţi interioare, cu explicite formulări culturale, cărora le dă libertatea de a se justifica moral, prin turbionul fanteziei. Asistăm īntr-un anume sens la un carpe diem viu, la nelinişti „aruncate” īn focul imaginarului, dar şi la priceperea lui Nestor Ignat de-a oferi mereu spectacol cu infernuri, purgatorii şi patimi.


Fluente, spontane, neambiţionīnd artificii stilistice, desenele nu sunt totuşi străine de unele influenţe. Observăm o oarecare gestică ą la Matisse, unele vīrtejuri din arta Magdalenei Rădulescu, poate şi Bosch ar putea fi inclus īn această apropiere, dar, cu siguranţă, interbelicul avangardist a lăsat urme benefice īn expresia desenului. Se vede limpede, īn toată suita de lucrări expuse la Galeria Dialog, o uşurinţă īn exprimare, trecerea de la un registru la altul fiind contaminant tonică. Nestor Ignat a desenat toată viaţa: īn timpul şedinţelor de partid plicticoase, īn febra unor emoţii, ca gest al libertăţii interioare, ca dar secret, īnsă, lucru curios, n-a valorificat metodic şi orgolios această evidentă calitate, devenind, cu siguranţă, īn timp, graţie fervorii cu care atingea coala de hīrtie, autorul unui număr impresionant de lucrări. Personal, aş fi vrut ca unele dintre desene să fie schiţe pentru posibile picturi. N-a avut, oare, niciodată Nestor Ignat răgazul şi curiozitatea să le transpună pictural?


Faptul că astăzi, o prestigioasă galerie de artă bucureşteană, cu o istorie recentă, dar motivată şi extrem de densă, i-a oferit lui Nestor Ignat simezele pentru a-şi expune o parte din desene nu este decīt o firească acceptare a unui act artistic cel puţin meritoriu. Īn fond, rareori mai vedem īn ultimii ani expoziţii de desen şi merită să ne amintim, fie şi pentru o clipă, de frumuseţea, de fragilitatea, de taina, de claritatea şi de puritatea desenului, īn lungul lui drum, de-a lungul secolelor.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul