Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Sub pecetea generozităţii

        Monica Grosu

Valorificānd documentar o parte din īnsemnata corespondenţă pe care a adunat-o Ion Brad de-a lungul timpului, volumul recent Printre alte mii de scrisori (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2010), se aşază īn linia cărţilor de memorialistică publicate anterior: Ambasador la Atena (cinci volume), Printre oamenii Blajului, Aicea, printre ardeleni, Dincoace de munţi, Printre mii de scrisori, toate volume masive, ce grefează, īn jurul unor texte epistolare, comentarii explicative, situaţii de viaţă, imagini-cheie ale epocii trecute.


Printre alte mii de scrisori adună, sub o cupolă a eterogenităţii, numeroase pagini de corespondenţă, portrete, informaţii de interes documentar, evenimente reconstituite memorialistic, comentarii şi evocări. Intercalate īn text, găsim şi detalii despre viaţa diplomatică, īn special despre lumea culturală elenă, dimpreună cu personalităţile ei de marcă. Discursul epistolar curge paralel cu explicaţiile autorului, autentic trăitor al unor vremi de cotitură, dar şi īmpătimit al documentului, al textului scris, păstrat cu acribie de arhivar. Rezultă o carte de corespondenţă atipică, asociată cu notaţia memorialistică sau notele confesive.


Din galeria portretelor dedicate cu generozitate unor figuri intrate īntr-o pe­numbră a uitării, amintim paginile scrise īn memoria lui Dan Deşliu, „păgubosul īn toate”, a doctorului scriitor Paul Cortez, a poetei Cristina Tacoi, a pictorului şi graficianului Nicolae Brana, apreciat la vremea sa de nume importante ale criticii de artă, precum George Oprescu, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Dan Hăulică şi alţii. „Aşa era Nicolae Brana, o fire entuziastă şi generoasă, dar şi un bun gospodar ca tot neamul mărginenilor din jurul Sibiului” (p. 129). Pagini de recuperare īi sunt īnchinate şi scriitorului Petru Vintilă, trecut din 2002 sub glia grea şi īntunecată. Tonul acestor mărturii īmbracă adesea haina nostalgiei, a unei cvasi resemnări, fără ca autorul să renunţe la acest exerciţiu recuperator, demn de apreciat fiindcă se poziţionează īn linia unei generale re­constituiri a trecutului cu bunele şi cu re­lele care l-au caracterizat.


O memorie prodigioasă contrabalansează vārsta autorului care, īndārjit, ca orice ardelean, să īncheie rotund ceea ce īncepuse, nu vrea să lase nimic pe dinafară, nici să risipească īn hazardul timpurilor figura celor cunoscuţi şi apreciaţi. Printre cei evocaţi se află oameni diferiţi, nu toţi exemplari, cānd nărăvaşi, cānd docili, după cum au fost vremurile şi īmprejurările.


Un capitol aparte inventariază Scrisori din Iaşi, cele mai multe primite de la „venerabilul cărturar, profesor universitar, critic şi istoric literar cu multe cărţi” (p. 169), ardelean de origine, Al. Husar, stins şi el īn 2009, dar şi de la mulţi alţii (George Lesnea, Horia Zilieru, Ion Istrati, Mircea Radu Iacoban, Dan Hatmanu, Zaharia Sāngeorzan etc.). „Mărturiile acestor relaţii, benefice pentru mine, pot fi citite şi īn scrisorile păstrate de-a lungul anilor, ca să nu mai vorbesc de mulţimea cărţilor cu dedicaţii, aflate īn biblioteca mea” (p. 158).


Pe de altă parte, cartea dlui Ion Brad oferă indicii preţioase pentru o istorie neconvenţională a teatrului bucureştean. Fiind mai mulţi ani director al Teatrului „Nottara”, autorul este cel īn măsură să contureze detaliile punerii īn scenă ale diverselor piese de teatru, hăţişurile cenzurii şi repetatele intervenţii, sub diferite forme, la forurile superioare pentru soluţionarea multor cereri care i se adresau. Īn acest punct, corespondenţa este elocventă pentru multitudinea rugăminţilor ce se īndreptau din toată ţara spre Bucureşti, avāndu-l ca destinatar direct pe Ion Brad. Din epistolele de mulţumire ce urmau, īnţelegem clar cu cātă generozitate şi răbdare s-a aplecat autorul asupra fiecărui caz īn parte, īncercānd şi, īn mare parte, reuşind să soluţioneze cererile confraţilor artişti. Intrăm astfel, conduşi de vorba mol­comă şi blāndă a autorului, īn culisele teatrului romānesc īn anii de dinaintea Revoluţiei şi avem acces la informaţii, confesiuni şi episoade biografice de real interes pentru istoria literară.


Volumul de faţă cuprinde īn matricea sa recuperatoare şi simbolice „īntoarceri” la Augustin Bunea şi Timotei Cipariu, la Ion Agārbiceanu şi Lucian Blaga, precum şi la cele două toposuri spirituale ce au marcat destinul de scriitor şi diplomat al autorului: Clujul şi Elada. „Īncă un noroc din acel an universitar am socotit īntotdeauna că a fost inspiraţia lui Dumitru Micu de-a ne lua uneori pe urmele lui Ion Agārbiceanu şi ale lui Lucian Blaga, care locuiau aproape unul de celălalt, parcă īnfrăţiţi şi solidari īn izolarea lor augustă din cartierul Mureşanu de sub dealul Feleacului. Dacă Ion Agārbiceanu mergea săptămānal să cumpere grăunţe pentru orătăniile din curte, īn schimb, Lucian Blaga trecea zilnic spre noul său loc de muncă: Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Romāne” (pp. 389-390).


Cu emoţie sunt scrise şi rāndurile care evocă figura bunicului sau a tatălui, precum şi relaţiile de prietenie cu veritabili oameni ai condeiului, precum clujeanul Teodor Tanco, diplomatul-scriitor Nicolae Mareş, Lidia şi Ion Lazu, „o poetă şi artistă remarcabilă, un prozator de an­vergur㔠(p. 306).
Printre alte mii de scrisori găzduieşte un ceremonial al portretelor literare, la care se adaugă o exprimare frumoasă, un firesc al simplităţii, un grai cald şi condescendent, ce impune prin respectul faţă de actul trăit-actul mărturisit.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul