Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Lecturile vârstelor (II)

        Constantin Stan

Scrisă pentru diferite segmente de vârstă, literatura pentru copii are o intenţionalitate practică în cărţile de colorat (coordonarea mişcărilor, alegerea culorilor etc.), o alta educativă (cultivarea sentimentelor de prietenie, întrajutorare, toleranţă, lucrul în echipă, răspunsuri la întrebările copilăriei) cu vădite scopuri morale în care happy-end-ul este dominant: binele învinge întotdeauna. Acest tip de literatură nu face prea adesea obiectul comentariilor şi analizelor literare, iar autorii lor nu sunt băgaţi în seamă de critici sau istorici literari. Este şi dificilă o evaluare literară a unor texte cu caracter în primul rând utilitar sau educativ, didactic şi care trebuie să răspundă altor imperative decât cele estetice. Odată cu trecerea la o altă categorie de vârstă –în care se formează gustul pentru lectură – putem aborda literatura pentru copii cu tehnici de investigare şi evaluare estetice. Dar şi în acest caz, neuitând niciun moment de particularităţile publicului căruia i se adresează. În realizările ei memorabile, literatura pentru copii este, de fapt, o literatură cu copii, iar textul se constituie ca o parabolă: a lumii, a omului, a vieţii.


Literatura pentru copii este un segment de interes major ce excede faptul în sine literar, fiind parte a unui proces de educaţie a unei viitoare generaţii. Nu ştiu ce se întâmplă la noi, dar am citit, cu ceva timp în urmă, că o ţară nordică, Norvegia parcă, a iniţiat la nivel guvernamental un amplu program de resuscitare a literaturii pentru copii, alocând zeci de milioane de euro pentru scrierea, tipărirea, difuzarea ei, ca parte integrantă a sistemului educativ. La noi, după cum reuşesc eu să pricep din fragmentarele şi întâmplătoarele informaţii pe care le am, literatura pentru copii este Cenuşăreasa preocupărilor la nivel înalt (inclusiv literar) deşi există o imensă producţie editorială. Cel puţin asta sesisez pe rafturile librăriilor: o bogăţie de cărţi de colorat, de poveşti, de basme mai noi sau mai vechi, in traduceri sau producţie originală.


Un autor harnic se dovedeşte a fi Daniel Braşoveanu. Bibliografia sa cuprinde cam toată paleta de literatură pentru copii de la cărţi de colorat până la cărţi cu copii, unele chiar vizând o specie ce depăşeşte chiar şi ceea ce numim îndeobşte literatură pentru (cu) copii - pamfletul politic. Nu îmi voi da cu părerea despre cărţile de colorat pentru că aici inventivitatea ilustratorului este covârşitoare, firul narativ, dacă există aşa ceva, un fir care să lege desenele într-o povestioara, fiind doar un pretext. Nici despre pamfletele politice nu cred că e cazul să spun prea multe vorbe pentru că ele nu fac obiectul rândurilor de faţă. Aş semnala inventivitatea lui Daniel Braşoveanu în alegerea numelor personajelor sale principale dintr-o naraţiune (ele sunt cuprinse chiar în titlu): “Povestea lui Nimeni şi a vărului său mai mic Nimic”. Este o carte despre care mi-e greu să cred că ar putea fi parcursă –deşi ar merita din plin – de către un copil de la un capăt la altul, dar care ar face deliciul unui cititor adult pentru că ea îmbină butaforia cu aluzia (aproape transparentă), situaţiile comice cu cele groteşti, absurdul lumii reale cu fantasticul negru. Exemplific cu o scurtă secvenţă de pregătire a unei invazii: “-Generale, diseară veţi porni invazia! Cei ce ni se vor opune nu trebuie luaţi prizonieri. Avem destui sclavi. Distrugeţi şi stârpiţi tot ce vă va ieşi în cale şi vi se va opune! Nicio femeie să nu rămână nesiluită de bravii noştri soldaţi. Asta le va fi răsplata. Spuneţi-le ce îi aşteaptă şi ei vor lupta cu mai multă bravură. – Nu ne vom face prea populari printre localnici. Oricum, pentru că ne-au desconsiderat, îşi merită soarta. Înălţimea Ta, sunt de părere că ar trebui să apelăm şi la Strigoii Marţafoi. O sută de astfel de ajutoare primite de la Forţele Întunericului, pe care le vom avea alături de noi, în lupta de cotropire şi nimicire a inamicilor, va pune pe fugă nu numai armatele Slugărniciei Sale, dar îi va îngrozi şi pe locuitorii ţinuturilor unde urmează să ne stabilim. Aşa încât nu le va mai trece niciodată prin cap că ar putea să se lupte pentru libertate şi să scape de noi – zise generalul. – Sunt de acord cu propunerea ta. La noapte, mă voi adresa lui Hades şi îl voi ruga să mă sprijine cu o sută de Strigoi Marţafoi. Răsplata pe care i-o voi da pentru aceste lighioane pe care mi le va trimite o ştie el prea bine: după luptă, mulţi păcătoşi vor fi trimişi la el să-l slujească pe vecie – consimţi împăratul.”


Piesa de rezistenţă a oricărui autor de literatură pentru copii o reprezintă personajul principal sau, în fine, perechea antinomică a poveştii sale. Aici, polarizarea excesivă este benefică prin producerea unui impact emoţional teribil asupra publicului de vârstă fragedă. Eroul lui Daniel Braşoveanu –un erou al mai multor întâmplări derulate în mai multe cărţi – este un căţeluş, Grivei – naiv, mic şi pricăjit, cu puteri sufleteşti mai mari decât puterile fizice, candid şi uneori prostuţ, nobil în telul său: vindecarea mamei sale cu un medicament minune - Lacrimi de  Inorog. La polul opus, desigur, stă făptura malefică, Gorgona, făptura gigant, forţă a întunericului, a peşterii, slujită de armate de Călugăriţe rele şi Scorpioni ucigaşi. Forţele binelui pe care le coalizează Grivei într-un aşa scop nobil au o alcătuire aiuritoare dar simpatică: un buldog, o veveriţă, albine, păianjeni (dar nu din ăia răi, ci “gălbejiţi” ceea ce îi face amuzanţi), înţeleptul Corb. Peripeţiile lor nu sunt într-o altă schemă decât cea obişnuită din basme. Inventivitatea autorului este una pornită din folosirea principalelor calităţi ale ale prietenilor lui Grivei ca tehnici şi mijloace de luptă în atingerea scopului propus: mierea albinelor va fi un scut de protecţie împotriva înţepăturilor scorpionilor ucigaşi, pânza ţesută de păianjenii gălbejiţi o vor mobiliza pe Gorgona, liliecii prin bătăile de aripi vor crea un scut acustic etc. Verva, umorul, personajele hazlii fac farmecul acestei povestioare care se termină promiţând viitoare aventuri ale micuţului Grivei şi ale prea bunei sale prietene, veveriţa Roşcovana.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul