Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Mirela Lungu

        Horia Gârbea

Pe Mirela Lungu (născută toamna, în Bucureşti şi licenţiată în filozofia culturii) am întîlnit-o pe facebook, pentru că „poeţii orişiunde cresc”.  Se pare că n-a avut noroc cu filozofia, pentru că lucrează în publicitate, la departamentul de marketing al unei reviste pentru mirese. A publicat puţin în reviste, a scris sonete pe care sper că le va pune pe foc sau pe „delete all” ca pe un exerciţiu încheiat. Va debuta în acest an la Editura Tracus Arte, dar ezită încă în privinţa titlului. Poezia sa nu este reflexivă, ci senzuală, o poezie a disperării într-un fel sau, mai bine zis, a exasperării de a exista. Textele se înşiră fără şlefuiri de vorbe şi imagini, narative şi uneori acute, stîngace încă pealocuri, dar fireşti. S-au mai făcut asemenea încercări (Rodica Draghincescu, Saviana Stănescu, Floarea Ţuţuianu într-o anumită etapă), dar Mirela Lungu îşi aleargă maratonul singură, încercînd să le radicalizeze experienţa cu unele şarje tipice unui debut, dar cu încredere şi talent nativ.


 


există lucruri despre care pur şi simplu


nu poţi vorbi (112)


 


există lucruri despre care pur şi simplu nu poţi vorbi


ţi se termină cuvintele aşa cum ţi se termină banii


când vrei să cumperi un pachet de ţigări


sau o cola


 


mă întreb


am un bolovan în loc de stomac sau


de ce dracului mi se întâmplă toate astea mie


parcă aş fi în ziua cârtiţei


şi nu reuşesc să-mi aduc aminte


replica salvatoare


 


tu mă priveşti ca şi cum înţelegi


dar ţi-au scăpat la montaj cadrele acelea în care


fumam marijuana & jucam poker pe dezbrăcatelea


tu câştigai mereu


e adevărat


eu doar îmi umpleam garderoba cu ţoale


mă pregăteam cu grijă pentru următoarea partidă


 


la final am avut noroc


ţi-am luat casa maşina albume tot


ce putea să-mi aducă aminte de tine


le-am dat foc şi-am apelat


112


 


 


big secrets


 


secretele cresc mari


ca o pânză de păianjen se-ntind pe scaun


dulap


noptieră


în vârful degetelor păşesc trei dimineţi părăsite


 


îmi aprind o ţigară degetele îmi tremură


mi se întăresc sânii


simt iar parfumul cum îmi gâdilă nările


ce senzaţie stranie


 


cineva în spatele meu


se aşază pe scaun


îmi sortează cu grijă hainele din dulap


îmi citeşte cărţile de pe noptieră


apoi îşi stinge ţigara


şi pleacă


 


 


week-end în provincie (love + kent 8)


 


ochii tăi o lustră suspendată între sâmbătă şi duminică


fluturi albi acoperă sărutul unei femei dezbrăcate


 


coapsele se umplu de scrum gosser & salam de sibiu


păşesc în vârful degetelor pe love + kent 8


 


creierii se descompun în atomi de muzică rock


până şi epicur ar fi gelos pe senzaţia asta


 


ţi-o tragi cu imaginea din oglindă ca şi cum


orgasmul ar fi invenţia secolului 21


 


în camera ta de provincie


hotel de ***** (3 deja închiriate)


 


suicidul e o poveste cu happy-end


 


 


2 my best friend


 


în liceu visam la poveşti cu zâne şi feţi-frumoşi peste ani am ajuns două scorpii certându-ne pe o ţoală de firmă la mall fumăm kent silver în scrumiere separate întâmplările vieţii noastre sunt atât de diferite încât se termină subiectele de conversaţie ca anii adolescenţei pierdute între coperţile unei cărţi ne aşteaptă un veac de singurătate


 


renovăm baia şi mergem la teatru diseară jucăm poker sau gin renţ nu contează întotdeauna mai e ceva de jucat o miză acolo jetoane şi bani de-mprumut bărbaţii din viaţa mea n-au jucat niciodată la sec bărbatul din viaţa ta a zis mereu pas


 


mă întrebi când am citit ultima carte îţi jur că nu ştiu n-am bani de facturi îţi strig în ureche sunt şomeră la dracu’ ce vrei literatură da ştiu nu sex nu copii nu mariaj ca oamenii cu mintea îngustă şi vieţi de căcat mai bine fă-ţi o tartă cu fructe


 


 


Maria (paradisul nebunilor)


 


ne-am cunoscut în locul acela paradisul nebunilor avea aproape 50 de ani ploieşteancă ochi albaştri sau verzi nu mai ştiu cred că fusese frumoasă în tinereţe era mignonă purta tocuri cui şi dispreţuia bărbaţii avea o fată de 19 ani ileana brunetă înaltă cu ochi de culoarea cafelei (dependentă de ea) şi un bărbat alcoolic ce ştia cel mai bine s-o fută dar ea îl iubea platonic pe unu’ de 60 îi spunea ciocu’ şi râdea când vorbea despre el era cea mai fericită femeie din lume în fiecare noapte plângea isteric până când lacrimile inundau salonul suspendat între brazi de pe geam se vedea paradisul maria ştia să iubească doamne ca nicio altă femeie avea mâini aspre şi unghii scurte de la cinşpe ani fusese chelneriţă îi servise pe alţii niciodată pe ea acum se simţea bătrână & singură fiica ei se îndrăgostise şi plecase de-acasă o vizita din când în când la spital voia să se pensioneze medical şi să deschidă o mică afacere cu ciocu’ dar nu o lăsa bărbat-su sau ea pe el n-aş putea spune exact în ciuda interminabilelor discuţii avute când ieşeam împreună la ţigară nopţile alea de insomnii şi nelinişte îmi spuneau că nu nu o s-o mai văd niciodată de asta e atât de sinceră cu mine am vrut să-i urez de anul nou la mulţi ani dar avea mobilul închis.


 


 


forme (despre viol)


 


iubitule ah cât de mult îmi place cum mă descrii în fiece poem mă imaginez goală în braţele tale învăluită de fumul ţigărilor din care tragi cu pasiunea aceea a bărbaţilor obsedaţi de formele femeilor ce trec pe lângă ei ca un fulger se face lumină în ochii lor şi văd supradimensionat creaţia dincolo de bluze de fuste de lenjeria intimă a unor corpuri frustrate de lipsa intimităţii privirea da violează e cea mai cumplită formă de agresiune în acest univers o femeie moare la cinci minute datorită unui voyeur un copil din cinci se naşte în urma unui scandal sexual şi moare dintr-o supradoză de dragoste oamenii îşi injectează propriile păreri în creier ca pe nişte antidoturi la orice formă de adevăr minciuna funcţionează ca un prezervativ putem trăi veşnic în visele noastre lichide fără să ne confundăm din întâmplare celulele.


 


 


my secret life


 


mi-ai scris pe neogen un mesaj inteligent de fapt singurul ţi-am răspuns în glumă fireşte şi ţi-am precizat că nu intri în targetul meu dar am continuat conversaţia ca şi cum nu ar fi contat ce ne mărturiseam apoi am devenit dependenţi ne scriam zilnic la ore fixe până în seara de sf valentin când am vorbit pe mess şi ne-am schimbat numerele de telefon a doua zi m-ai sunat şi ţi-am auzit vocea eram pur şi simplu în transă păreai bărbatul perfect mi-ai spus că eşti în biserica unde pictezi icoanele sfinţilor pe care juraseşi credinţă cândva asta nu m-a împiedicat să visez cum escaladezi munţii cu mine în braţe era atât de aproape everestul încât simţeam cum îmi tremură picioarele de teamă & mă agăţam disperată de sms-uri şi vorbeam minute în şir te ascultam povestindu-mi orice detaliu era important mă aducea şi mai aproape de tine în camera aceea obscură în care ne întâlneam seara înainte de culcare şi făceam dragoste într-o viaţă secretă apoi am hotărât să privim unul în ochii celuilalt & am luat prânzul împreună la restaurant discutam filosofie păreai interesat deşi îţi simţeam ironia pipăindu-mi ciorapii pe sub fusta prea lungă era imposibil să mă atingi dar tu nu nu voiai să capitulez în fond de-a şoarecele şi pisica un bărbat şi o femeie se joacă numai când au ceva de-mpărţit şi noi aveam 1001 fantasme


 


 


pulp fiction


 


îmi desfac picioarele cu dexteritatea unei cenuşărese care a încetat să viseze la prinţi şi castele în iatacul obscur al unei suburbii renumite pentru dame full-option descinzi ca un milord pe o insulă departe de lumea dezlănţuită ne adulmecăm trupurile cu setea vânătorilor de comori e un soi de cunoaştere gâfâitul acesta întrerupt de sunete nearticulate ca şi cum ne-am scrie poeme mâinile noastre îşi strâng singurătatea printre gratiile ego-urilor înfiorător de rotunde îmi alunecă şuviţele pe umerii tăi copleşiţi de greutatea unui destin incomplet mă desprind şi ţâşnesc precum o cometă în timp ce tu îmi contempli căderea cu satisfacţia deplină a unui tarantino clonat


 


 


în principiu curvele mint & lifturile
se blochează întotdeauna între etaje


 


în seara asta nu nu doresc un bărbat care să-mi desfacă picioarele şi să mi le lege de pat ca şi cum m-ar răstigni pe o cruce nici bikini tanga sau sutiene push-up să-mi trag poze sexy să pun pe sentimente.ro acolo sigur oamenii îşi povestesc vise de-o noapte & amintiri de-o zi chiar ziua în care ne-am cunoscut noi 2 pe un site mai mult sau mai puţin literar e tot ce poate fi arătat explicat demonstrat între mine şi tine nu au existat niciodată porţi nici lacăte nici păreri de rău a fost bine de la început mai apoi ni s-au terminat cuvintele ne-am apucat să inventăm limbaje de programare neuro-lingvistică numai aşa ne puteam controla bătăile inimii sau tensiunea care creştea încontinuu aveam noduri în gât şi la degete de la pipăitul poemelor ce nu se lăsau doamne futute ce lipsă de imaginaţie să te-ntreb dacă mă iubeşti desigur mi-ai răspuns e o prostie să te gândeşti la aşa ceva noi nu ne-am văzut decât o singură dată sau poate de două ori vom avea o aventură în lift de la parter până la etajul zece avem timp să ne spunem tot ce ne-ar putea trece prin cap în momentele alea înţelegi garantat ce are rost şi ce nu şi ce dacă tu nu suporţi adevărul iar eu sunt suspectă de nimfomanie în principiu curvele mint & lifturile se blochează întotdeauna între etaje


 


 


când vei citi poeziile mele


 


când vei citi poeziile mele aşezat pe patul în care am făcut dragoste la lumina lămpii lui aladin vei şti că s-a consumat relaţia fără îndoială am ieşit tocată mărunt în fâşii de carne roşie proaspătă le găseşti în congelator sarea şi piperul pe masa din bucătărie nu lăsa friptura prea mult în cuptor & aragazul aprins după ce termini de gătit te întorci în cameră pe fotoliu deschizi ziarul preferat citeşti despre ultimul dezastru ei spun c-a lipsit prea mult în cameră totul e scrum patul în care au făcut dragoste poeziile ei viaţa de după


 


 


cover girl (prima femeie pe lună)


 


ciorapii îmi atârnă pe scaunul de la calculator ca o eşarfă m-aş putea spânzura cu ei şi reîncarna într-un pc performant ce scrie poezii singur şi sigur m-ar citi bărbaţii frustraţi & femeile frigide cu satisfacţia garantată a unui LSD sau LCD procesând informaţii despre tainele universului acesta complicat şi pervers ca o madonă virgină dar fără de prunc mă abandonez miracolelor ştiinţei cum ar fi cremele antirid de la roc şi investesc în ultraliftinguri pentru sâni perfecţi & fund bombat a la j lo ah visez la picioarele tinei turner ca la unica soluţie exis­tenţială într-o lume populată de divele XXX pe coperţile FHM mă parfumez cu ange ou demon (le secret) şi aştept să devin altcineva mult mai celebru şi mult mai bogat ca iubita lui lagerfeld sau de ce nu prima femeie pe lună


 


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul