Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poezie britanică

        Nadina Vişan


Proiectul european pRO – Traducerea poeziei contemporane, din care face parte eşantionul liric de mai jos, este iniţiat de prof. dr. Lidia VIANU (Director al Centrului pentru Traducerea şi Interpretarea Textului Contemporan, Universitatea Bucureşti) şi ANNE STEWART (Agent literar, Londra: http://www.poetrypf.co.uk/).


Parteneri: CTITC (Universitatea Bucureşti), poetry pf (Londra), revista CTITC online Translation Café (http://www.e-scoala.ro/ctitc/index.html, director: Lidia Vianu), Radio Romania Cultural (redactor: Dan Verona), Consiliul Britanic Bucureşti, Revista Luceafărul (director: Dan Cristea), PEN Clubul Romān.


Mimi Khalvati


Doar ca să-ţi spun


Mi-e dor de tine – o să-ţi spun pe rānd –


Şi dimineaţa, şi la prānz şi seara,


Cānd mi-este greu mi-e dor, şi-atuncea cānd


Se-ntāmplă ceva bun din cānd īn cānd.


Mi-e dor de tine chiar şi-n intervaluri


Cānd e pustiu, cu nuanţă cenuşie


Cum pistele tānjesc după verzi maluri


Matrozul după harta-i de hārtie.


Mi-e dor aşa cum fluxul vrea o culme


Cum o biserică-şi vrea turma bunăoară


Cum londonezii-n parcuri vor să umble


Şi cum refugiaţii-şi cat-o ţară.


Vechea-mi nencredere īmi piere,


Deşi necazuri noi mă īmpresoară,


Mi-e dor de vas, de mal, de vechi unghere,


De film, de glumă şi de poanta-i rară.


Sunt un inadaptat īn propria lui piele


Sunt ca o mānă neīnmănuşată,


Sunt un arcuş dar fără de viole,


Sunt o amoebă iubind īntāia dată.


Ba chiar īn timp ce număr pietricele


Şi despic firu-n patru mult şi bine


Tot căutānd să ticluiesc alte modele


Prin care să īmi fie dor de tine.


Sunt un Crăciun lipsit de vāsc şi nea


Un artificiu care nu se-aprinde,


Şi lipsa lui Romeo e-aşa grea,


Că pān şi cu călugărul m-aş prinde.


Da, sunt partida īncepută prost,


O partitură-n care nu mai este cāntec,


O fată bună, dar fără de rost,


Un clopot făr de dangăt īn pāntec.


O şans-aveam, nefolosită bine,


Am spulberat-o cānd n-am zis cuvāntul


Īn ziua-n care m-ai sunat spunāndu-mi


Mi-e dor, mi-e dor, mi-e tare dor de tine…


Note familiale de subsol


Cu bra?ele-n chiuvetă ascult pe jumătate


Cum cineva īmi ?ine companie:


„Vai, cāt de scumpă este, nu?“


M-opresc ?i, plină de uimire,


Īmi dau seama, văzānd dintr-o dată


Prin ochii oaspe?ilor, cāt de mică pare;


Prigorie ciripind cu alte mame


Ce, doamne, bine că nu-s ale mele.


Tata trānte?te-o glumă de la depărtare


Interpretāndu-mi alian?ele aiurea.


Decade de regret ce īncă nu au ?anse


Să o transforme īntr-o prad-u?oară.


Dar rāsul lui e-un balon cald, te-mbie


Să-i cazi īn mreje, ca ?i cutele obrazului,


?i pānza de pe ochi, prin care ?tiu


Că ?i ai mei se vor uita curānd.


Copiii-mi sunt alături, ca īntotdeauna, fiul meu


Dormind īncă, īntre īnvelitori


Pe care nu le mai ating. E-ntotdeauna


Iubitor cu mine. A spune, a crede asta


Pare suspect īntr-o lume ca a noastră


Cum oare am scăpat a?a ceva?


Fiica mea e gata să se-mpleticească īnăuntru


Tārziu ca de-obicei, fii bună, mamă,


Tot trăncănind īn zgomotul veselei,


Cu sānii lāngă bra?ul meu.


Nimic nu pare să o tulbure: jene


Ce īncă mă doboar-acum la vārsta asta.


E plină pānă-n gāt de vitejie


Aerul proaspăt de pe-obraji e ca vopseaua de război


?i adunată-n asta – īn iubirea asta…


Ce m-o fi zgāndărit să īmi doresc mai mult?


George Szirtes


Cea mai răcoroasă īncăpere din cetate


Aceasta-i cea mai răcoroasă īncăpere din cetate


trei geamuri văd de asta, iar frunzele


asemeni unor pete-ntunecate,


ofer-o blānd-opacitate


prin care-ntreaga cameră respiră


?i mai apoi, atunci cānd plouă


ferestrele răspund īngrijorate,


bătaie de bătaie, ?i-umezeală


īmbracă geamurile-n rouă;


o cataractă prin care zărim


reflexii-ale-unei lămpi aprinse doar cānd plouă.


O cameră-i prietenoasă cel mai tare


Cānd ce-i afară nu pătrunde-n ea. Să dormi


i-atuncea cel mai bine. Salbe sclipitoare


de apă ce pe piept i-atārnă


păzesc această pace ?i păstrează


tăcere-atunci cānd plouă.


Catherine Byron


După Propertius I.xix


Nu negura finală mă-nspăimāntă,


Cānd ţintuit īn raclă aştept focul.


Nici coasa ce-mi ia numele şi locul


Ci doar că trecerea nu mi-o vei şti.


Īn locul orb chem bucuria noastră


Iar māna mea de abur vrea să atingă…


Şi viu cătam mereu, eram nălucă,


Iubirea mea-ţi īngheaţă răsuflarea.


Ce dac-ai să m-urmezi peste decade?


Voi bāntui prin trupu-ţi pān la moarte,


Şi-n lungul vremii jarul te va arde,


Mānia mea. Aşa-ndur nefiinţa.


Traduceri de Nadina Vişan

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul