Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

La anu’ se numără proiectul

        Constantin Stan

Curioasă mişcarea lui Dinamo cu adu­cerea a doi jucători ce nu au făcut pregătirea de iarnă pe niciunde şi care au un statut in­cert, s-ar putea zice. Bărboianu şi Găman vor prinde, dacă vor prinde, vreo lună şi jumătate, hai două, de sezon competiţional la Dinamo, după care s-ar putea întoarce bine mersi la Craiova. În jurul transferurilor celor doi este destul mister. De exemplu, nu s-a vorbit deloc şi nici nu a fost nimeni curios să afle pe ce bani au venit cei doi, care le sunt salariile. Echipa din Ştefan cel Mare nu stă chiar pe roze la capitolul finanţe, dovadă că are probleme cu licenţierea!, şi, în consecinţă, nu s-a înghesuit cu transferuri în această iarnă. Bakaj, să fim oneşti, a venit pe nişte mărunţiş, pentru că ce altceva înseamnă 3-400.000 de euro? Asta mă face să cred că tot atâta îi cam este şi valoarea! Aşadar, nu înţeleg de la nimeni de unde, brusc, şefii lui Dinamo au aflat bani pentru a satisface pretenţiile unor jucători liberi de contract, chiar dacă liberi doar pentru câteva luni, pentru că impresarii Becali (unul oficial, altul care se poartă ca unul adevărat, deşi şi-a pierdut licenţa!) afirmă răspicat că cei doi au ales Dinamo pentru că acest club le-a oferit cele mai bune condiţii. Băneşti, desigur, că doar nu s-au arătat ei interesaţi de condiţiile de cantonament de la Săftica ori de terenurile de antrenament şi sălile de recuperare! Se mai spune că au ales şi pentru „proiectul Dina­mo”. Acest proiect Dinamo vrea să însemne reconstrucţia din temelii nu numai a echipei, ci şi a viziunii asupra viitorului. Proiect Ajax, proiect Arsenal? Nimeni nu-i prea clar nici în privinţa asta. Părerea mea este că proiectul este unul de factură ro­mânească şi care se chea­mă proiect de am­balat marfa înainte de a o trimite la export. Pentru noul proiect, echipă competitivă prin promovarea tinerilor din pepiniera proprie, Dinamo avea variante şi la Bărboianu, şi la Găman, şi la Ciucă (alt craiovean trecut în perioada din urmă la Dinamo) – puştiul minune Stănescu va fi ţinut pe la echipa a doua până când va deveni o fostă viitoare speranţă, Păun e cel puţin la fel de bun ca Bakaj şi face şi el mâine-poimâine 25, dacă nu cumva 26 de ani, Ioniţă, Mămureanu se vor scufunda în anonimat şi ei, deoarece nu fac parte din viitorul proiect de... întinerire pentru că sunt tineri ai lui Dinamo.


Gândul meu e mult mai meschin, dar cred că mai realist: proiectul Dinamo înseamnă transferarea Craiovei la Dinamo (se aude că şi fraţii Costea au fost acontaţi!), plimbarea ei un pic prin Europa (pentru că Dinamo va prinde un loc de Europa League) şi apoi vărsarea jucătorilor pe bandă rulantă la export, prin, evident, fraţii Becali. În acest scenariu, desigur că important e şi Piţurcă, indiferent că va veni sau nu antrenor, manager sau mai ştiu eu ce la Dinamo. Comisiile l-au îmbogăţit cu 7 milioane de euro pe spatele Craiovei (atenţie, nu pe spatele lui Mititelu) – poate justificaţi, dar nu ăsta-i fondul problemei! –, pe care nu va avea de unde să-i dea şi-atunci, ca şi în cazul Neţoiu, îi va livra fotbalişti.


Seninătatea cu care Andone vorbeşte despre despărţirea la vară de Dinamo arată că scenariul e gata făcut şi aprobat în principiu. Păi, cum să spui tu, un antrenor care te-ai înhămat la o aşa treabă, că renunţi de bunăvoie şi nesilit de nimeni? Chestia cu „plec dacă nu iau campionatul”, când şansele tale sunt aproape nule la titlu, înseamnă „plec sigur din vară de la Dinamo”. De ce să plece? Pentru că, în vară, Dinamo va avea o altă structură de acţionariat, pentru că nu-i exclus ca Borcea chiar să se retragă şi să vină Ion Becali, din nou, preşedinte sau director executiv, iar Piţurcă să fie manager general. Se va pune pe roate una dintre marile afaceri din fotbalul românesc, în toamnă vânzându-se cel puţin cinci-şase jucători, adică mai toţi care vor veni de la Craiova. Eu, unul, nu-i văd pe Găman, pe Bărboianu, pe fraţii Costea (dacă vor veni) făcând mai mult de zece jocuri sub tricoul lui Dinamo. Dinamo devine, astfel, sereleul ăla de la poarta unei fabrici prin care trece producţia pentru export.


Vom trăi şi vom vedea. Deocamdată, se vede că cineva îi face echipa lui Andone, altcineva îi face politica de transferuri, cineva şi altcineva îi stabilesc viitorul. Şi se mai vede că lucrurile făcute pe jumătate sunt mai rele decât alea nefăcute: pornită pe întinerire, Dinamo a pierdut patru puncte pe mâna bătrânilor ţinuţi sau aduşi pe criterii de luat ochii tribunelor: Vlad Munteanu a ratat 11 m în ultimul minut cu Pandurii, Dănciulescu a ratat singur cu portarul în meciul cu Rapid într-un moment în care rezultatul nu ar mai fi putut fi întors. Lor nu am ce să le reproşez. Mai ales lui Dănciulescu, jucător exemplar şi un mare sufletist. După cum joacă el, îţi poţi da seama ce mare derută e la Dinamo: nimeni nu înţelege nimic!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul