Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„Mirosul de siamez neoperat”. Neapărat!

        Horia Gārbea


Bogdan Teodorescu


Spada


Editura Tritonic, roman


Cunoscutul analist politic Bogdan Teodorescu a scris trei romane, dintre care al doilea, Spada, a fost reeditat recent. Intentia autorului a fost să realizeze un thriller politic care panoramează toată clasa conducătorilor Romāniei de azi, una aşezată bine după ce furtunile revoluţionare şi mineriadele au trecut.


Spada nu e un roman de serie B. Mai există ceva, īn paralel cu acţiunea palpitantă al cărei final oricine īşi doreşte tot mai mult să īl afle. Şi anume un strat mai profund pe care Bogdan Teodorescu īl veghează ca şi pe cel de suprafaţă. Acest strat, cel mai savuros pour les connaisseurs, este cel al parodiei. Bogdan Teodorescu are voluptatea de a etala o ironie de rară fineţe şi decisivă coroziune prin care clişeele de presă şi televiziune sīnt puse īntr-un insectar.


Cazul Spada, un necunoscut care ucide cu o lamă de sabie numai şi numai ţigani cu cazier, este văzut permanent prin două prisme: cea a politicienilor, ce vor să tragă maximum de profit de imagine din fiecare īmprejurare sau să-şi evite deprecierea publică şi cea din mass-media. Corifeii presei şi audio-vizualului profită la rīndul lor din plin de deruta adusă īn clasa politică de ucigaş. Ei iau şpăgi imense ca să favorizeze miniştri incompetenţi sau doar depăşiţi de situaţie, se īnfruptă din publicitate guvernamentală īn schimbul unor servicii de reprezentare scandaloase, se carotează īntre ei sau se aliază īn funcţie de interese.


Bogdan Teodorescu izbuteşte un text capabil să-l revolte pe „alegătorul“ ignorat şi manipulat. Cartea lui e scrisă cu sinceră indignare īmpotriva a ceea ce ştie despre manevrele politice şi gazetăreşti, dar şi cu o distanţare superioară care, īn parodiile despre care vorbeam, conferă romanului valoare literară.


Tatiana Covor


Operaţie de rutin㠖 manuscrise din a doua viaţă


Ed. Ramuri, proză autobiografică.



Această carte este o operă de non-ficţiune. Autoarea, scriitoare profesionistă de altfel, ceea ce se simte īn modul de a relata, a suferit īn 1997 o operaţie pe cord, tratată de medici drept una de rutină. Pentru ei era rutină, pentru pacientă a fost desigur un eveniment unic, traumatizant de-ajuns şi mai ales o īmprejurare indimenticabilă. Ce rutină? Maladia era serioasă şi intervenţia a fost şi ea destul de complicată. Pe de altă parte, ceea ce transpare din text este că īntr-un spital italian, chiar cu 10 ani īn urmă, condiţiile de tratament şi de găzduire erau incomparabile cu cele de azi şi probabil cu cele de peste 10 ani de la noi. Chiar şi aşa, eroina suferă mult şi īşi aminteşte cu precizia pe care o dă durerea toate amănuntele recuperării sale. Īn această acurateţe şi sinceritate a relatării stă interesul volumului pentru cititorul său. Altceva ce se mai poate spune decīt un simplu: Să ne ferească Cel de Su pe toţi de aşa experienţă!


Marilena Donea


George Bălăiţ㠖 biobibliografie


DJCC – PCN Bacău şi Editora Corgal Press


Direcţia Judeţeană de Cultură Bacău are norocul de a avea un şef romancier, Petru Cimpoeşu. Astfel s-a putut probabil să se aloce fonduri pentru ca o cercetătoare foarte conştiincioasă să realizeze o bio-bibliografie, de fapt mai mult bibliografie, a unui ilustru fiu al Bacăului, romancier şi el. Volumul despre George Bălăiţă cuprinde o scurtă cronologie urmată de capitolele: Opera şi Referinţe. La operă sīnt enumerate volumele publicate de romancier, traducerile, antologiile, interviurile şi anchetele la care a răspuns, iar la referinţe sīnt īnşirate, cu destule citate semnificative, majoritatea recenziilor ?i studiilor ce s-au scris despre autorul Lumii īn două zile. Interesantă e şi iconografia, cu vreo 30 de imagini, probabil din arhiva personală a scriitorului, īn care acesta, fotogenic şi zīmbitor, apare īn ipostaze foarte fireşti, de pildă plimbīndu-şi cīinele, pe regretatul Paco. Marilena Donea a făcut o treabă grea cu un devotament exemplar nutrit probabil de o admiraţie specială pentru George Bălăiţă, sentiment lesne de īnţeles de cei care-l cunosc pe prozator.


Vasile Mic


Fereastra din vis


Editura Dacia, poezie


Vasile Mic propune o poezie lapidară, ajungīnd pīnă la haiku. Sintaxa este simplă şi versurile impun prin sobrietate. Cīte o imagine căutată mai tulbură liniaritatea poemelor şi atunci ea apare stīngace (un vīnt căzut din īnălţimi) din pricina pudorii autorului īn faţa vorbelor meşteşugite. Titlul volumului īnsuşi, voit „poetic“, este contrazis de conţinut. Textele mizează pe efectul insuficienţei detaliilor care creează o aşteptare, o frustrare a cititorului. Natura este artificială, desenată, la voia artistului, la fel chipul iubitei. Poemele care ar īncerca o nesupunere, ar fi subordonate īndată voinţei lui, fixate prin reprezentarea pe hīrtie.


Coniţa Lena


Supradoza – poeme de uscat zilele


Editura TIPARG, poezie


Cu mīne zilele-ţi usuci! Aşa ar suna o parafrază la Eminescu semnată de şucara poetă care şi-a găsit un pseudonim de toată minunea. Coniţa Lena scrie o carte de poeme personale care sīnt de fapt parodii şugubeţe la tot felul de autori. Pe coperta ultimă e un text reuşit care īl parodiază pe Sorescu prin intermediul scriiturii lui Cristian Popescu: Pe Labiş nu l-a ucis nimeni. S-a lăsat el moale pe tampoanele tramvaiului 21, ca să meargă poezia pe şine şi noi să vedem cum trece Cristian Popescu prin ferestrele Bucureştiului. Tot ce atinge Coniţa Lena se preface īn parodie. E ca şi cum ar amesteca sosuri stilistice de la Brumaru, Foarţă, Nichita Stănescu, Cezar Baltag, cel din Madona din dud, M.R. Paraschivescu şi alţii şi le-ar īngheţa pe toate punīnd deasupra o etichetă scrisă cu caligrafii de gospodină: Piftia Coniţa Lena. Zilele Coniţei nu cred să fie atīt de uscate, poemele sīnt īn general suculente, orişicum. Din fericire, poeta intră īn dialog real cu modelul nedeclarat şi izbuteşte pe cont propriu versuri de luat īn seamă: Cocaină şi lisergic/ numai versul meu energic/ extasy şi drog uşor –/ dulcele – de-mi ştiu să mor. Coniţa Lena vrea să dăruiască ierbii mirosul de siamez neoperat. Orice mīţă ar fi īncīntată să treacă pe acolo, de cititori nu mai vorbesc!


Nicolae Stoie


Pastelurile de la Ocna Sibiului


Editura Pastel, poezie


Īn sfīrşit, pastelurile delicatului şi subtilului peisagist Nicolae Stoie apar la editura adecvat㠖 Pastel din Braşov. Cum ar fi ca la Dacia să se publice numai romane protocroniste, la Compania numai volume sexy, la Convorbiri doar interviuri şi la Amalteea tratate de creşterea caprinelor? Revenind la Nicolae Stoie şi la atracţia sa lesne de īnţeles pentru Ocna Sibiului, văzută ca un spaţiu mirific, e foarte reconfortant pentru cititor, mai ales pentru unul care parcurge de nevoie atītea volume, să descopere un poet care cultivă decis lipsa de stridenţă, tonurile infinite de gri īn locul alb-negrului şi relativul īn locul absolutului clamat fără echivoc. Poetul este un cultivator al īndoielii şi rezervei, fără ca asta să-l facă mai puţin pregnant, ba chiar dimpotrivă. Īn textele tratate cu mijloacele prozodiei clasice, Nicolae Stoie este foarte atent la meşteşugul rimei şi ritmului, dar īn toate versurile este adeptul unui paseism declarat, cu o scriitură supraveghea­tă, ce refuză ostentaţia şi orchestraţiile zgomotoase. Pastelurile consacră un poet care face din stilul retro un mod constructiv de a se situa īn lirica momentului actual.


George Luca


Eu, ticălosul şi scārbitul


Editura Limes, poezie


Cum se reproduce iepuraşul, aşa se īnmulţeşte poemaşul! Dar nu-i aşa. Volumul lui George Luca adună abia vreo 70 de pagini cu texte puţine, incompatibile cu multiplicarea iepurească. Şi poemele, citire de la Luca, nu sīnt sperioase precum urecheaţii, ci obraznice, „īnfipte“ ar fi cuvīntul cel mai propriu, slobode la lexic: fraiereală, tīmpiţel, gargară, fandosit bobīrnac, cīine ordinar, pişat. Muza poetului este „expertă“: Of, muza mea expert㠖 şi anume expertă īn maliţii şi ireverenţe: luca piţu devenit puţulică. Muza pare o doamnă cufundată īn integrame, care īşi aduce aminte, din cīnd īn cīnd, ca prin vis, de poetul ei şi īl bīntuie cu aerul gravităţii. Dar, ehei, noi ştim de pe acum ce-i poate pana şi, după ce ne-am distrat cu agresivităţile lui şi asalturile lui ştiurlubatice, nu mai putem să-l bănuim de morgă metafizică. Īl rugăm să nu repete distracţia de a pune ştreangul pisicilor, căci va avea de-a face cu societatea pentru protecţia animalelor. Ea s-ar putea să-i confişte lui George Luca maşinuţa de simţit divin, ticălosul!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul