Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Foşti, actuali şi viitori actori

        Mircea Ghiţulescu


Pentru că lui Adrian Pintea nu i-a fost dat să se bucure de grupa sa de absolvenţi ai secţiei de actorie a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, i-a rămas lui Mihai Constantin să se īntristeze sau să se bucure, după caz. Pentru un examen de licenţă, A douăsprezecea noapte de William Shakepeare este textul cel mai potrivit, mai complex şi mai īnşelător. Sunt deopotrivă roluri grase şi groase şi trebuie să ştii să faci diferenţa dintre ele. Sunt scene de mare intensitate comică şi un final de tragedie. Cupletul final al Bufonului Feste („Cānd eram fecior la mama/ O, ce ploaie şi ce vānt…”) este o glumă tragică despre trecerea timpului şi nonsensul existenţei. Mai presus de orice, este o piesă fără roluri secundare, ceea ce măreşte valoarea pariului. Mihai Constantin le-a oferit studenţilor săi numeroase şanse, situaţii, gaguri, surprize pe care să se sprijine, iar spectacolul creşte de la o scenă la alta şi se īncălzeşte pānă la incandescenţă īn finalul părţii īntāi, cānd camerista Maria cu beţivanii Sir Tobby şi Sir Andrew plus bufonul Feste pun la cale farsa care īi ia minţile servitorului Malvolio, care crede că stăpāna sa, Olivia, este īndrăgostită de el. Este o scenă de grup lucrată cu cronometrul īn mānă, ceea a ce nu s-a īntāmplat cu īntreg spectacolul. Sunt reuşite şi scenele cu muzicanţii ducelui de Orsino pe care Mihai Constantin i-a transformat īntr-un grup vocal afon şi comic şi, parţial, cele cu beţivanii de la curtea Oliviei: Sir Toby jucat de Darius Daradici, şi Sir Andrew (Cristian Tătaru). Parţial, pentru că Darius Daradici este unul dintre cei ce nu ştiu să facă distincţia īntre rolurile „grase” şi cele „groase” şi nu sunt puţine momentele īn care strică rolul din exces de zel, jucānd mai tot timpul „cu sufletul la gură”, deşi, nu el, ci spectatorii trebuie să fie cu sufletul la gură. Agentul comic al grupului rămāne servitoarea Maria, interpretată cu aplomb (uneori prea mult) de Ilinca Manolache Cel mai mare succes de public īl au scenele cu Malvolio, pentru că Thomas Ciocsirescu se fereşte de excese şi creează un servitor arogant, cu o īnţepeneală comică a corpului şi figurii care aminteşte de Buster Keaton din comedia mută cu care Thomas al nostru are evidente asemănări. Din păcate, nu aceste partituri intens colorate constituie piatra de īncercare pentru studenţii lui Mihai Constantin, ci rolurile pozitive, lirice, şi, īntre ele, Viola şi Sebastian, cei doi fraţi dispăruţi īn furtună care se regăsesc după ani şi ani (cu voia lui Shakespeare) la curtea ducelui Orsino, interpretat cam anapoda de Andrei Runcanu. Nicoleta Hāncu (Viola, travestită īn Cezario), aproape sufocată de trac, este tot ce poate fi mai şters şi nu o dată reacţiile sale sunt atāt de tardive īncāt dă impresia că nu stăpāneşte textul. Mai mult, fiind victima unui amor spontan al contesei Olivia (interpretată cu distincţie şi stil de Irina Ungureanu) care o crede bărbat, Nicoleta Hāncu nu ne convinge nici o clipă că ar putea fi acel bărbat de care s-a īndrăgostit īnalta şi frumoasa Olivia. Mai rău este că nici Andrei Seuşan/ Sebastian, care va deveni soţul contesei nu poate concura ca gabarit cu Irina Ungureanu. Mai mult, tānărul Seuşan pare a avea vocea īn schimbare, de unde şi variaţiunile vocale şi intensitatea sonoră foarte redusă. Īn acest caz, te īntrebi de ce Olivia nu-l iubeşte cu adevărat pe Malvolio, care măcar e „bărbat bine“. Sunt disproporţii comice īntre bărbat şi femeie care dăunează planului liric al comediei. Sigur, datoria profesorului este să-i arunce pe discipolii săi īn arenă şi să-i lase să se descurce, dar, īn perspectiva unei cariere publice, spectacolul trebuie reexaminat pe latura distribuţiei pentru că, de pildă, mai degrabă īl vedem īn bufonul Feste pe Cristian Tătaru (sir Andrew) decāt pe Mihai Niţă un actor bun, dar cu reacţii lente, fără promptitudinea insolentă a bufonului din text. Dar, īnainte de toate, sunt necesare cāteva generale cu cronometrul īn mānă sau cāteva reprezentaţii cu public dar cu acelaşi cronometru īn mānă pentru ca spectacolul să capete pe toată durata cadenţa comediei.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul