Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Leovuşka, fiul lui Puşkin către Daniil Harms

        Valeria Sitaru

Daniil,


Nu m-ai prins īntr-o zi bună. Uite, īntind māna după Oaspetele de piatră şi-ţi dau cu el īn cap. Īţi convine? Nici mort nu te-nţeleg ce ţi-a venit să scrii Anecdote din viaţa lui Puşkin, tatăl meu. Limba ta, ca şi a lui, v-a dus la pieire. Eu am murit bătrān, nu ca voi, la 37 de ani. Poetul Jukovski, cel din prima anecdotă, a murit la 69 de ani. Doctorul Zaharin, cel din a doua, a murit la 96. Petruşevski n-a mai murit deloc, pentru că i s-a stricat ceasul. Īn cea de-a patra anecdotă povesteşti despre cum tatăl meu şi-a rupt picioarele şi se deplasa furios pe roţi. Minciuni, trucaje. Aleksandr Sergheevici Puşkin stă numai pe soclu şi suferă. Copiii īl strigă căluţul popii sau lăcustă. Unii īi scot ochii. De aceea e orb, ca Homer. Īn cea de-a cincea, zici că era vara, prin 1829. Īntr-adevăr, tatăl meu a plecat la ţară, unde bea lapte proaspăt şi se scălda īn rāu. Dar de dormit nu a dormit niciodată după-amiaza īn hamac. Roiau ţānţarii şi tăunii, iar el īşi pierdea vremea strivindu-i. Ţăranii īi aduceau veşti despre războiul ruso-turc. El nu īi credea şi īi pocnea peste bot cu degetele. De aceea ei ziceau nu-i nimica, şi nu pentru că ar fi fost īmpuţiţi. A şasea anecdotă este o ticăloşie din partea ta. Auzi ce-ai scris: lui Puşkin īi plăcea să arunce cu pietre. De cum vedea nişte pietre, se şi apuca să arunce cu ele... Tata nu a aruncat niciodată cu pietre, īn schimb, mama īşi petrecea toate după-amiezele cu un francez căruia tata īi spunea oaspetele de piatră. Nu-mi amintesc decāt un singur cuvānt din acele vremuri, īn franceză, rostit cānd de tata, cānd de francez: canaille. Mama cānta Mozart la pian. De cāte ori auzea o notă falsă, tata parcă rādea, parcă vomita. Apoi i-au crescut coarne şi a murit pe canapea cu intestinul perforat. Francezul a dispărut īntr-o cotitură īndepărtată. De-acolo, a scris mai multe scrisori care s-au publicat prea tārziu.


Iată că am ajuns la ultima anecdotă. A şaptea. O redau īn īntregime, ca să nu mă acuzi de scoatere din context:


Puşkin a avut patru fii, toţi idioţi. Unul nu ştia nici măcar să stea pe scaun şi cădea tot timpul. Şi Puşkin stătea destul de rău pe scaun. Uneori chiar că-ţi venea să te prăpădeşti de rās: stau cu toţii la masă; īntr-un capăt, Puşkin cade mereu de pe scaun, iar īn celălalt capăt cade fiu-său. Să-ţi iei lumea-n cap, nu altceva!
Atāt.
Idiotul


P.S. Eşti īn stare să mă confunzi dinadins cu prinţul Māşchin al lui Dostoievski. Maimuţoiule. Te strāmbi, eşti un bătăuş, usturi, nu ierţi, ca muştarul – un fel de Dijon. Mai rău ca tata, ce tupeu. Ţi-ai spus singur capucin, ha, te-ai dat de gol. Te-ai fi vrut şi tu prinţ din Abisinia, ca străstrăbunicul meu, Hanibal. Negru. Cu picioare şi coadă. Să arunci cu pietre. Să cazi ca noi de pe scaun. Să faci piruete. Excesiv īn tot. Din ţara secretelor. Sălbatic şi romantic. Cu calotă de geniu. Rapid şi flexibil. Din lună cu inimă dublă. Ştiu eu prea bine cu cine am de-a face. Īţi arăt eu ţie Calea Lactee cānd te prind. Vai de aripile tale de muştar.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul