Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Două noi premiere romāneşti

        Călin Stănculescu

După distribuţia filmului Aurora de Cristi Puiu, anunţat de unii confraţi drept un nou īnceput al Noului Val din filmul romānesc, au urmat alte două premiere: Bună! Cefaci?, de Alexandru Maftei, şi Periferic, de George Bogdan Apetri. Primul film are scenariul scris de Lia Bugnar, text inspirat de un fapt divers, al doilea a beneficiat de elaborarea mai dichisită semnată de Tudor Voican, remarcat anul trecut pentru participarea sa la Medalia de onoare.


Filmul semnat de Alexandru Maftei ne introduce īn universul călāu al unui cuplu de unde dragostea a fugit, īnlocuită fiind de rutină şi exasperate frustrări mute, eroii noştri īncercānd să se reinventeze sentimental cu ajutorul chat-ului calculatorului. Experienţa rămāne penibilă şi fără rezultate. Nici măcar acele personaje colaterale poveştii – prietena de la spălătoria condusă de doamna īn discuţie, amicul din orchestra unde bărbatul īntoarce foile partiturilor soliştilor, fiul rezoneur, trecut prin pasiunea de amorez porno, eşuat īn cea de romantic lover al vedetei olimpice de la şcoal㠖 nu conving. Actorii se achită mediocru de roluri ce par forţat romantice şi nu sunt nici măcar credibile, construcţia dramaturgică este minată de dorinţa de a epata spectatorul cu rezolvări artificioase, iar fiul, ce ar fi putut da puţină culoare griului story-ului, nu pare deloc convins de ardoarea sentimentelor ce-l transformă din macho cu jurnal vorbit īn fruntaş merituos la īnvăţătură, cucerit de focoasa colegă pasionată de fizică. Alexandru Maftei este doar la ora unui debut ambiţios, cu rezultate modeste, determinate fatal de şubrezenia unui scenariu aplaudat doar de fanii autoarei.


Periferic, de George Bogdan Apetri, ne propune, īn stilul Noului val din cinematograful romānesc, povestea unei zile din viaţa unei deţinute eliberate condiţionat pentru a asista la īnmormāntarea mamei sale. Interpretată excelent de Ana Ularu, o tānără actriţă cu mare viitor, femeia are o sumă impresionantă de probleme pe care trebuie să le rezolve la capătul celor 24 de ore de libertate, cele mai importante fiind recuperarea copilului şi fuga din ţară. Eroina noastră este privită ca oaia neagră a familiei, cumnata şi fratele nu o īnţeleg, tatăl copilului, un mărunt afacerist, o exploatează fără remuşcări, copilul īi răpeşte ultima raţiune de a-şi continua lupta cu un univers anapoda, ce o lasă singură, la malul unei mări indiferente.


Ana Ularu poartă pe umerii fragili īntreaga greutate a filmului, cu bune, cu mai puţin bune, unitatea temporală şi proiecţia pe un singur personaj adāncind dramatismul īntāmplărilor care se succed īntr-un ritm rapid, īn consonanţă cu derizoriul ce marchează personajele.


Amprenta personală a stilului regizoral, uneori polemică cu minimalismul unui regizor ca Cristi Puiu, absenţa empatiei cu majoritatea personajelor, aerul unui realism īmprumutat, parcă, de la şcoala franceză de film, excelenţa unei imagini convingătoare şi a unui montaj bine stăpānit sunt cāteva dintre atuurile cu care filmul a cāştigat importante premii la festivalurile internaţionale de la Locarno, Varşovia, Viena şi Salonic anul trecut. Se pare īnsă că drumul internaţional al filmului lui George Bogdan Apetri nu se va opri aici.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul