Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Autoportretele Wandei Sachelarie Vladimirescu

        Iolanda Malamen

Wanda Sachelarie Vladimirescu s-a născut īn 1916 la Constanţa. Īn 1934 intră la  Academia de Arte din Bucureşti, şi devine studenta lui Jean Alexandru Steriadi. Ia de asemenea lecţii de gravură īn atelierul lui marelui profesor Simion Iuca. I-a mai avut mentori pe: Frederic Storck şi Alexandru Tzigara-Samurcaş. Īn anul 1938  se īnscrie la Academia Grand Chaumičre din Paris, la clasa lui Jean Darna. Īn ţară, refuzul ei de a adera la realismul socialist, aduce după sine refuzul sistematic de-a expune īn galeriile de artă.  Īncepīnd cu anul 1957,  Wanda Sachelarie Vladimirescu īncepe să expună frecvent la saloanele oficiale,  galerii de artă şi muzee din ţară şi din străinătate. Pictura ia fost răsplătită cu peste 15 premii: Premiul ,,Anastase Simu“ (1940), Premiul UAP (1987), Premiul Criticii (1981), Premiul ,,Margareta Sterian“ (1995), Premiul UNESCO, ş.a.m.d. A fost desemnată ,,Femeia Anului“ (1993) de The International Biographical Center of Cambridge, Anglia. Şi de ,,The American Biographical Institute“. Lucrările ei se găsesc īn multe colecţii particulare din Romānia şi din afară, cīt şi īn muzee. Numele ei figurează īn dicţionare şi enciclopedii de artă, precum şi īn numeroase articole ale unor importanţi critici de artă. S-a stins din viaţă īn anul 2008.


Pentru a doua oară īn cei 5 ani de existenţă, Galeria Dialog propune numele pictoriţei Wanda Sachelarie Vladimirescu, reformulīnd inspiriat  īntreprinderile expoziţionale de pīnă acum, prin aducerea pe simeze de data aceasta, a 71 de autoportrete ale artistei. Curatorul galeriei, criticul de artă Ruxandra Garofeanu mai face aşadar un pas ferm, selecţionīnd pentru critică şi public parte dintr-o operă bine definită īn vizualul romānesc şi nu numai.


Faptul că Wanda Sachelarie Vladimirescu s-a portretizat de-a lungul anilor, cu un patos emoţional  şi stilistic, de la un figurativ postimpresionist, la un energic postexpresionism, (un flux eliberator de forme şi de cromatici), dă acestei mărturisiri de sine, īn primul rīnd harul de nimicire a convenţiilor. Īn plină maturitate creatoare şi-a descărcat gesturile īn patetice portrete, īn care păstra ca pe un sublim – bun – cīştigat conturul geometrizat al feţei, şi ochii copilăros-felini, hipnotici (ca īntr-o tinereţe fără bătrīneţe), şi starea lui a fi, de parcă s-ar fi temut că lucrul la şevalet n-ar fi putut progresa fără dominaţia pregnantă a bucuriei grăbite.


Privim īn expoziţia de la Galeria Dialog, atitudini dintre cele mai diferite: vedem o Wanda Sachelarie Vladimirescu concentrată asupra propriei feminităţi, o alta īn plină explozie a tinereţii, una īn captivitatea atelierului ,,pozīnd“ degajat, o alta īn intimitatea căminului pictīndu-se īntr-un veşmīnt de un albastru senzual, o Wanda Sachelarie Vladimirescu divulgīnd din tainele carnalităţii şi ale graţiei feminine, purtīnd o rochie de vară īnflorată, şi avīnd pe cap o pălărie strălucitoare. Există şi autoportretul static, cel care surprinde o introspecţie profundă, sau cele īn care realitatea justifică un cumul de percepţii, de stări. Aşadar, o multitudine de autointerpretări, cu exprimare directă, īmbinīnd unele formulări tradiţionale, cu farmecul nuanţat al exprimării nesofisticate. Se vede īn toate, capacitatea artistei de-a furniza ochiului un imaginar tehnic vital, şi o confesiune tratīnd admirabil noţiunea de portret, ca semn al unicităţii modelului.   
  
Exuberante şi patetice, iradiind, informīnd şi deformīnd ludic oglindirile despre sine, autoportretele care o personalizează cu adevărat pe artistă sunt cele din ultimele decenii: stranii curgeri expresioniste de linii şi de culori, plutind īntr-un vegetal bogat, ,,īncīlcit“, saturat cromatic şi plin de verva comunicării. E perioada īn care Wanda Sachelarie Vladimirescu se raportează la universal, prin forţa cu care selecţionează din toate tentaţiile meşteşugului, şi din cele ale spiritului, cu o libertate uimitoare, numai ceea ce īi este apropiat ca structură, dar şi ca mod de a concepe integrarea īn real.  Expansivitatea pe care o  īmpărtăşeşte privitorului debordează de inteligenţă īnnoitoare, fiind semnul unui examen tulburător īmpotriva deriziunii şi a poncifelor.


Revenind la subiectul expoziţiei de la Galeria Dialog, expoziţie ce reuşeşte să reţină atenţia datorită ritmului dens şi osmozei spirituale şi morale, trebuie spus că, parcursă īn ordinea fertilă a actului artistic, ea devine o cro­nică ce descifrează spiritul artistei pīnă la limita cea mai de sus a libertăţii īn care imaginarul īşi modifică natura. Unul cīte unul autoportretele, (majoritatea picturi, exceptīnd cīteva desene şi cīteva gravuri) arată, nu histrionism şi nici o revărsare irepresibilă de orgolii. Ele sunt perpetuări de limbaj, lipsite de edulcorări, īn care fiinţa umană trăieşte cunoaşterea de sine, ca pe o experienţă predestinată. Un plus de inocenţă este strecurată ca un ,,vicleşug“, ca o anecdotică subtilă īn aceste admirabile  pagini de pictură. Cromatica bogată, īntr-un contrast fov sau īn muzicalităţi deseori cu zvīcniri astenice, legitimează imaginarul inteligent, ,,eretic“ al artistei.


O expoziţie care trebuie să fie văzută, şi merită să fie memorată.  Galeria Dialog continuă seria evenimentelor din artele vizuale romāneşti.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul