Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Luceafărul 1000

        

O revistă literară, în aceste vremuri, este un fel de arcă a lui Noe. Pe puntea legendară şi-au găsit adăpost vieţuitoarele lumii şi au scăpat din apele dezlănţuite, supravieţuind până în zilele noastre. Tot aşa, paginile unei reviste au menirea să găzduiască, fără părtinire, autori, fie ei mari sau mici, făcând ca literatura română să rămână în viaţă. E, în fond, menirea fundamentală a fiecărui nou număr al fiecărei reviste, menire pe care Luceafărul de dimineaţă şi-o îndeplineşte, iată, înmiit. Căci o mie de numere din seria sa nouă sunt sărbătorite astăzi. Apariţia celor o mie de numere ale acestei reviste nu are cum să nu ne bucure. Fiindcă o mie de numere sunt, de fapt, o mie de corăbii care au ajutat textele literaturii române (aşa cum este ea, cu bune şi rele) să se salveze de la neantul nepublicării. De la potop, cu alte cuvinte. Desigur, aici, potop este doar o metaforă pentru ameninţarea în care literatura vieţuieşte în timpurile noastre subjugate de vizual. De aceea, Uniunea Scriitorilor salută Luceafărul de dimineaţă, îi transmite încurajarea sa, îi urează viaţă lungă şi o asigură de sprijinul său în anii care vin.
Gabriel CHIFU,
Vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România


Seria postrevoluţionară a revistei Luceafărul a fost relansată de regretatul Laurenţiu Ulici. În 2010, după moartea criticului, revista va fi condusă de Marius Tupan pînă la decesul acestuia în 2007. Actuala echipă redacţională, condusă de Dan Cristea, secondat de Gelu Negrea şi redactorii Horia Gârbea, Bogdan Ghiu, Sorin Lavric şi Iolanda Malamen, schimbă fericit (din motive administrative) numele publicaţiei: Luceafărul de dimineaţă.


Actuala serie a adunat o mie de apariţii cu tot atîtea săptămîni de inspirată lucrare întru gloria literaturii. Noua echipă redacţională a reuşit într-un timp relativ scurt să afirme un săptămînal mereu viu, atent la evenimentele editoriale şi culturale, deschisă tuturor condeielor de talent de pe întreg arealul românesc. Felicit, la moment aniversar întreaga echipă redacţională în frunte cu Dan Cristea şi urez Luceafărului de dimineaţă multe dimineţi inspirate şi sponsori generoşi.
Cassian Maria SPIRIDON



Revista „Luceafărul” se adună într-un mănunchi de 1000 de numere. Nu este puţin. Dar unii mai pretenţioşi ar spune că nu este nici mult. Cum revista a apărut, cu intermitenţele de rigoare, acelea dictate de anumite vacanţe, săptămînal, o simplă socoteală ar scoate cam douăzeci şi cinci de ani de apariţie. Cum însă avem în vedere seria nouă a revistei, după „raptul” admis de legile ciudate din România, cînd revista, printr-o tenacitate a unor veleitari din Botoşani, care au preluat fostul Centrul de Librării, căruia i-au dat numele de S.C. „Luceafărul” S.R.L., au trecut în suma activităţilor şi editarea unei reviste „Luceafărul”, destoinicii intelectuali de acolo descoperind abia după aceea că pe piaţa revistelor literare din România există deja o revistă „Luceafărul”, însă neînregistrată la OSIM, aceasta a trebuit să se re-denumească „Luceafărul de dimineaţă”. Şi aşa i-a rămas numele! Însă un brand al revistelor literare de la noi a trebuit să se transforme într-un produs amatoristic, şi asta din cauza unor ambiţii prosteşti, care au ţinut ca musai la Botoşani să apară o astfel de revistă. Însă desăvîrşitul anonimat al „revistei” botoşănene, la care contribuie în mod exclusiv cei care semnează, vine ca o răzbunare a ceea ce s-a întîmplat. În timp ce revista „Luceafărul de dimineaţă”, condusă acum de criticul literar Dan Cristea, este una din cele mai vii reviste literare de la noi, ale cărei pagini sunt deschise valorilor din întreaga ţară şi nu numai. Acest lucru îi conferă revistei valoare, valoare ce se adaugă la o tradiţie de care această revistă se bucură. De-a lungul timpului cele mai mari nume ale literaturii române au semnat în această revistă, iar acum, în seria nouă, politica editorială ţine numai şi numai de criteriile valorice, ilustrînd o viaţă literară în care-şi regăsesc existenţa în faţa cititorilor scriitorii români aflaţi în plină forţă creatoare. Îi doresc, la acest număr aniversar, revistei „Luceafărul de dimineaţă” şi echipei redacţionale, viaţă lungă şi să ne vedem cu toţii semnînd şi în numărul 2000! 
Gellu DORIAN                                                                                               


Poftim deh, revista Luceafărul de dimineaţă împlineşte o mie de numere! Ca hebd(r)omadar, asta presupune că, fireşte, cincizeci de înmulţit cu cât fac o mie? Cu douăzeci, douăzeci de ani de apariţie şi de existenţă şi de text-(eg)zistenţă, de pe vremea cea nouă, a regimului celui nou! Căci şi înainte apărea şi trecea drept opozanta altui săptămânal, oficiosul Uniunii Scriitorilor, România literară. Aşa o receptam, de parcă n-ar fi fost conduse amândouă de la aceleaşi manete de Putere! În fine, de publicat am mai publicat şi înainte vreo tabletă, două şi mai apoi, pe vremea dindărăt, adică din timpii regretaţilor Laurenţiu „Lulu” Ulici şi Marius Tupan, dar mai abitir după venirea cuplului actual, Dan Cristea – Gelu Negrea. Care (cuplul) se dovedeşte extrem de serios şi cu poftă de a face ceva, acum, pe lâncezeala asta, când scriitorii par a nu mai avea nici o noimă (mă încăpăţânez să scriu despărţit, nu cum prociteşte ultimul „DOOM, Doom să-nălţăm!”), când bibliotecile, librăriile, revistele şi chiar cărţile sunt pe cale de dispariţie sau nu le mai dă nimeni importanţa cuvenită. La încă un pol, deci la încă o mie de numere, şi la mai mulţi poli, că asta cu o mie de numere prea aduce a urare stahanovist-maoistă! Ei şi, parcă fără ele, fără urări, viaţa nu ar avea farmec şi n-ar mai prinde coaja aia de istorie! La mulţi ani!
Nicolae ILIESCU


La o aniversare de demult a revistei, polemizam cu un coleg încercând să-i explic că revista nu are doar cinci decenii, ea îşi trăia începutul în anii ’900 ai secolului trecut. Şi că noi ar trebui să ne cinstim strămoşii. Fidelitatea mea faţă de cei bătrâni provenea şi din faptul că o revistă Luceafărul exista prin anii treizeci şi la Timişoara: arăta bine şi atrăgea cu succes lumea bună a literelor române. Tentativa mea a rămas fără şansă: nimeni nu şi-a amintit de Luceafărul lui Aurel Cosma. După cum eu nu îmi voi aminti aici decât de seria care există sub conducerea lui Laurenţiu Ulici. Şi de seria care începe sub conducerea lui Marius Tupan. Şi de seria care se afirmă azi sub conducerea lui Dan Cristea. Primul a operat deschideri importante către noile promoţii şi către problemele acute ale prezentului literar, al doilea a atras lângă el scriitori din provincii, prea adesea ignoraţi de Centrul bucureştean al literaturii, al treilea atrage atenţia asupra noului val al literelor româneşti. Azi, Luceafărul e o revistă care nu se subordonează vreunui dictat politic, literar, cenaclistic. În acest timp al salamalecurilor, mi se pare că trăieşte un norocos moment aniversar.
Cornel UNGUREANU


A tipări şi a difuza un hebdomadar literar, precum Luceafărul, în anul de graţie 2011 (unul al tuturor minunilor electronice, al ubicuităţii, inclusiv cele de care te cruceşti), este fie un act donquijotesc, fie unul de eroism intelectual. Ultima variantă este mai puţin probabilă totuşi din lipsa beneficiarului cert, unul care să certifice, vreau să zic, eroismul. Unul cu reflexul acumulărilor subtile şi atât de îndepărtate în timp. Or, noi vrem totul repede-repede şi acum! Cultura se digeră greu, fiind un aliment ciudat şi rar de care te şi poţi, cu consecinţe azi, vai, atât de vizibile, dispensa. Dar care are o calitate unică: e insaţiabilă pe măsură ce o deguşti.
Luceafărul la numărul 1.000 este un eveniment, de aceea, uimitor, ca să nu spun incredibil. În faţa lui fac o reverenţă cu pixul prin care mi se scurg aceste cuvinte, acum electronic. La multe săptămâni, stimaţi colegi!
Vasile DAN


Ţine aproape de un miracol să poţi susţine, editorial şi financiar, în vremuri de criză, consumism şi tabloidizare, un săptămânal de literatură de valoarea revistei Luceafărul (de dimineaţă). Miracol înfăptuit de o mână de oameni care crede până la capăt în forţa terapeutică a cuvântului scris. Cuvânt care îţi poate aduce, deseori, şi delicii de lectură, şi spectacol de idei. Redactorilor şi colaboratorilor acestei reviste de 50 de ani le doresc tihnă sufletească şi cărţi importante!


Dan Mircea CIPARIU,
preşedintele Secţiei de Poezie – ASB



Ivită sub semnul unei stele norocoase, revista Luceafărul de dimineaţă împlineşte, iată, 1.000 de apariţii. Celei care poartă numele astrului vestitor al începutului de ziuă îi urez să-şi păstreze, mulţi ani de acum înainte, lumina razelor ei strălucitor-tremurătoare, care îi conferă un loc distinct pe bolta literelor româneşti. 
Lucian CHIŞU


Una dintre revistele literare de frunte este Luceafărul. Numele ei, eminescian, este sinonim cu tinereţea, speranţa, genialitatea. De-a lungul timpului, revista a încercat să nu şi-l dezmintă, descoperind şi susţinând autori de talent. Luceafărul de dimineaţă sugerează chiar menirea sa aurorală. Hebdomadar neobosit, dispune, azi, de o echipă redacţională echilibrată, întrunind deopotrivă spiritul critic şi pe cel imaginativ. Ajuns la numărul 1000, dar şi la frumoasa vârstă de 50 de ani, se poate spune că şi-a făcut din plin datoria faţă de cultura naţională. Numele Luceafărului fiind Hyperion, dorim revistei să strălucească tot mai sus, fără încetare. Vivat, crescat, floreat!


Paul ARETZU


Revista Luceafărul (acum apare sub numele Luceafărul de dimineaţă) tipăreşte numărul 1.000 de la începutul noii serii, înfiinţate de Laurenţiu Ulici în ianuarie 1990. În calitate de preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, dar şi de colaborator şi membru al redacţiei încă de la primul număr din 1990, adresez cele mai calde felicitări uneia dintre cele mai importante reviste de cultură ale ultimelor două decenii. În cele 1.000 de numere au publicat majoritatea membrilor Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti şi evenimentele organizate de ASB, de Uniunea Scriitorilor, în general, au fost reflectate rapid şi obiectiv în paginile revistei, iar volumele de literatură contemporană au fost comentate şi semnalate de fiecare dată cu competenţă. Luceafărul a fost întotdeauna o publicaţie care a sprijinit valoarea, mai ales pe aceea a tinerilor scriitori. Aici au debutat autori din ultimele promoţii şi mulţi i-au devenit colaboratori fideli. Doresc Luceafărului de dimineaţă longevitate şi veşnică tinereţe!


Horia GÂRBEA,
preşedinte ASB


Revistă a tinereţii multor scriitori cunoscuţi (Mircea Dinescu, Dorin Tudoran, Dan Cristea, Cezar Ivănescu, Sânziana Pop, Laurenţiu Ulici, Marius Tupan - redactori şefi), Luceafărul a trecut prin cel putin trei metamorfoze (de program şi stil) până azi. Publicaţia condusă de Dan Cristea, secondat de Dan Negrea, e vie, incitantă şi exigentă. Ani mulţi şi inspiraţie!


Adrian POPESCU


Ceea ce este demn de semnalat în evoluţia Luceafărului de dimineaţă este ruperea lui de trecutul care îi impunea o anumită politică literară, aşa încât sărbătorirea de azi poate fi considerată una a libertăţii şi deschiderii, pe care revista a dovedit-o de la Revoluţie încoace. De fapt, atât calitatea redacţiei cât şi a colaboratorilor nu pot conduce decât la un lucru bine făcut. Cele câteva rubrici – Viaţa culturală, Istoria literară, Caiet critic, Atitudini, Cultură, Estetica, Dintre sute de catarge, Teatru, Cărţile săptămânii, Cinema, Interferenţe, Arte vizuale – conturează un conţinut divers, pe care îl văd ca fiind tratat profesionist.
Am visat, fiind foarte  tânăr, să public în Luceafărul şi în România literară. În Luceafărul am izbutit, în vremea din urmă. În cealaltă revistă, încă nu. Observ că semnăturile din Luceafărul nu sunt bătute şi că apar şi semnături noi. Îi doresc Luceafărului să rămână la înălţimea numelui său.


Virgil DIACONU

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul