Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

1000 nu este decāt o cifră

        Ana-Maria Nistor

Luceafărul de dimineaţă seamănă cu familiile regale din actualele republici. Sunt un lux īngăduit, acceptat ca atare, dar a cărui necesitate n-o prea vede multă lume, un capriciu cu parfum de dantelă veche şi alură din altă epocă. Pentru că nu o poţi traduce īn limbajul euro, cel imediat, decāt atunci cānd vine vorba de cheltuieli, o revistă culturală este, pentru marea majoritate şi, īn special, pentru generaţia din care fac parte, relicvă sau un organism ciudat, din altă lume, care s-a pripăşit pe la noi. Iar dacă revista este şi romānească e cu atāt mai strange and obvious inutilă, isn’t it? Aniversarea, īn acest caz, nu e cool deloc, e chiar un minus de marketing, ca ziua de naştere a unei doamne de 60 de ani care arăta bine totuşi, dar acum, cānd se ştie vārsta reală...


1.000 de numere nu īnseamnă decāt o cifră care poate trezi mirare: „Ei, na, nu ştiam că-i atāt de veche!”, nedumerire: „Mai apare? De ce?”, sau politicoasă reţinere, aşa cum ai īn faţa lucrurilor care se află alături cu timpul: „Mda, a reprezentat ceva la vremea ei... Atunci erau nume care scriau, dar acum nu mai e ce-a fost odată...”. Şi zău că aceştia au dreptate. O publicaţie nu prea rezistă mai mult de doi, trei ani, după care, īn cel mai bun caz, se rebranduieşte. Aceasta cum a reuşit? Tirajul, astăzi indice de valoare, se judecă nu după cititori, ci după cāte zerouri are īn coadă, adică după modelul accesărilor paginilor web. Iar Luceafărul de dimineaţă, cu toate că nu se vinde la toate chioşcurile şi nu-i ziar monden, a lansat şi a ocrotit, īntr-adevăr, nume. O gestaţie şi o creştere care au durat ani, altfel spus perioade care se măsoară după bătăile pendulelor vechi, nu ale cronometrului de atletism viteză. Astăzi orice Făt-Frumos creşte īn maximum trei zile. Cine mai are vreme să vadă cum şi ce devin personaje ca Prāslea, iapa răpciugoasă sau fata moşului? Desueţii, cu ale lor tristeţi provinciale, ineficienţii care laudă tihna, gāndul scormonitor şi răcoarea bibliotecii, dinozaurii şi inadaptaţii pe care societatea, care merge obli-gatoriu īnainte, īi īngăduie, fiindcă aşa e political correctness.


1.000 de numere nu reprezintă decāt o cifră sub care se adăposteşte o arhivă. Foi, multe foi prăfuite, cu miros de cerneală īnvechită, foi īngălbenite, grele, legate-n sfori, foi mutate dintr-un birou īn depozit şi retur, foi greu de răsfoit, pe care nu ştiu de ce le mai ţinem să ocupe atāta loc?! Măcar numerele care sunt şi pe DVD-uri să le aruncăm... Şi totuşi, nu. Iar motivele reale nu sunt pasiunea şi respectul pentru istorie, ci pentru istorii. Istoriile, anonime iniţial, pe care Luceafărul de dimineaţă le-a girat pānă au devenit, unele, bibliografii. Dar nici astea nu se mai poartă. Istorii care s-au chemat la īnceput speranţă, debut, autor care promite. Astfel, e uşor de bănuit cu ce emoţie a fost ţinut īn mānă exemplarul nr. X de cel puţin o persoană. Īn acel moment, īntre acesta şi revistă s-a creat o relaţie care ar putea fi aruncată la gunoi, ca atātea din viaţa unui om. Dar pozele de familie nu se aruncă.
1.000 de numere nu reprezintă decāt o cifră, pur şi simplu. Eventual, un trecut care ascunde o nereuşită: nici măcar Uniunea nu s-a īmbogăţit din afacerea asta, darămite redacţia. Şi-atunci? Bun, am īnţeles, īnainte era un fel de vārf de lance al vremii literare, dar acum trebuie lansate vedete, staruri, altceva ce nu īnţeleg „luceferii”. Cu alte cuvinte, a devenit o fiţuică INUTILĂ. Adică o formă de rezistenţă. Un gānd prin ceaţă. Nu o stea cu nume, ci gānd care va fi, īn cele din urmă, biruitor. Īntotdeauna.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul