Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

De 30 de ori Istanbul

        Călin Stănculescu

Īn fiecare an Festivalul internaţional de film de la Istanbul celebrează nu doar sosirea primăverii, ci şi recolta naţională de creaţii cinematografice. Ajuns la cea de a 30-a ediţie, evenimentul a fost marcat de un bogat program ce a cuprins competiţia internaţională, drepturile omului īn cinema, competiţia naţională, filme documentare şi de ficţiune, o retrospectivă a clasicilor filmului din Turcia, secţiunea dedicată tinerilor cineaşti, programul Īntālniri pe pod, programul Din lumea festivalurilor, Retrospectiva cinematografiei italiene, master class cu Bela Tarr şi Leo Carax, şi lista evenimentelor este departe de a fi epuizată. 231 de filme şi peste cinci sute de oaspeţi din lumea īntreagă au onorat manifestarea aniversară a celui mai important festival din Turcia, competiţia internaţională fiind cāntărită de un juriu condus de regizoarea franceză Claire Denis, din creaţia căreia, anul trecut, am văzut Materialul alb, prezentat de Isabelle Huppert la Bucureşti. O serie de alte evenimente au focalizat interesul presei cinematografice, al studenţilor şi profesorilor de film, precum şi curiozitatea deloc disimulată a unui imens public tānăr, care stătea la coadă la biletele de cinematograf cu un optimism şi cu o răbdare pe care nu le-am văzut pe alte meridiane. Romānia a fost prezentă la acest festival cu filmele Morgen de Marian Crişan, jucat de un popular actor turc – Yalcin Yilmaz, Aurora de Cristi Puiu, primul īn secţiunea dedicată tinerilor cineaşti, al doilea īn secţiunea Zona minată, dedicată filmelor nonconformiste, cu stiluri īmpotriva curentului, iubite de cinefilii amatori de noutăţi de tot felul. Am mai fost prezenţi şi cu coproducţia Misiunea directorului de resurse umane, regia Eran Riklis, film prezentat īn secţiunea dedicată drepturilor omului īn cinematografie. Cel mai bine primit de publicul din festival a fost filmul lui Marian Crişan, pentru generozitatea demersului său, materializat īntr-o creaţie marcată de emoţie şi umor.


 Am avut ocazia să constat un paralelism asemănător īntre cinematografiile din Turcia şi Romānia prin prisma celor două premii Palme d’Or, cucerite la Cannes de Cristian Mungiu şi Nuri Bilge Ceylan, care au impulsionat un īntreg val de tineri cineaşti, dornici de afirmare, capabili să survoleze obstacolele cenzurii economice, inspiraţi de o tematică mai puţin pretenţioasă decāt cea a predecesorilor, afirmānd nuanţat stiluri marcate de originalitate, capabile să emoţioneze noile generaţii de spectatori.


 Dintre filmele tinerilor realizatori din Turcia am văzut Scoicile sparte, regia Seyfettin Tokmak, istoria a doi puşti ce visează să ajungă īn Germania şi trec printr-o mulţime de aventuri căutānd banii de drum, asemănător story cu Morgen, semnat de Crişan, Umbre şi figuri de Dervis Zaim, film evocānd probleme etnice din insula Cipru, intoleranţa, dar şi căile necesare īnţelegerii interumane, temele păcii şi armoniei fiind intens subliniate prin intermediul unei arte clasice – teatrul de umbre – care focalizează fibra morală a story-ului. Emoţionant şi ingenios construit este şi scenariul filmului regizat de Selim Demirdelen, Īntālnirea, povestea unui funcţionar model, care ascunde cu isteţime o profundă dramă personală, aparent fiind indiferent la necazurile colegilor. De la un moment dat, īntāmplările prin care trec personajele filmului se īntretaie, aruncānd noi lumini asupra caracterelor, nuanţānd firesc dramatismul unor rezolvări existenţiale. Colega divorţată, cu un copil greu de crescut īn condiţiile unei slujbe acaparante, sau contabilul ce trebuie să se ocupe de sora bolnavă, ignorānd furtunile de la biroul cu un şef nu totdeauna īnţelegător, au destine asociate cu personajul principal Guven, excelent jucat de actorul Guven Kirac. Adaptat după o povestire semnată Sabbahattin Ali – Ayran, filmul Albă ca zăpada, regia Selim Gunes, este un omagiu adus speranţei īntr-o viaţă mai bună, eroii dintr-un sătuc situat īn munţii regiunii de Nord din Turcia fiind asediaţi nu doar de o natură potrivnică, dar şi de consecinţele unei lovituri de stat din martie 1971, consecinţe ce determină traiectorii existenţiale dramatice. Viaţa micului Hasan, care vinde iaurt pasagerilor unei fantomatice linii de autobuz pentru a-şi ajuta fraţii mai mici, este evocată fără accente melodramatice, fără spectaculoase desfăşurări epice. Imaginea expresivă şi sunetul bine construit īmbogăţesc calităţile acestui debut promiţător.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul