Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Raul Bribete

Poet (n. 3 ianuarie 1987, la Oraviţa). Volume apărute: Tornada de hârtie (Editura Marineasa, Timişoara, 2008), Caniculă în diamant (Editura Marineasa, Timişoara, 2008), Spadda (Editura Eubeea, Timişoara, 2010). A publicat în numeroase reviste de literatură din România.



 EDICT


Suflet al Lumii – suflu de sare
corăbii clătinate – valuri de magnet
vârteje negre fundul genunii
                                  descoperindu-l
ivoriu negru – şurub fără filet


toate îmbinate – nevăzuta cheie franceză
iedera pe inimă o răsuceşte încet,
vipia-ndoielii sapă-n baldachine
înşurubate-n aur coclit – fals zaiafet


decapitata tidvă pe frunte cu laur e
– cap solar mistic aureolat
prin colivia coastelor,
                    înspăimântat un graure



cântă requiemul vinovat
o zăpadă nevăzută peste scrisoare e
dictată cu fierbere
                        de sânge înveninat.



DIAMANTUL NEGRU


Recad luminii stihiile de sare
şi stăvilare aspre m-ar opri spontan,
dar firea mea şi ochii muşcă din hotare,
puternic pân’ la capăt şi mai de tot avan.
atât de revanşard şi-atât de furibund,
caut diamantul negru din străfund,
ca Milutin, jungherul să mi-l spăl,
prin fiara ce îmi pare subţire văl,
prin care trec cu ochii, străin şi abisal,
sunt o columnă ridicată,
prin trudă-n vârf de deal,
şi dezbrăcat de forma mea primară,
rememorez căderea
ce tot mai vrea să doară.
din doi în doi din patru-n patru
sunt numărat de verbul egolatru.
                 


ANAMORFOZĂ


Zale pe şoim. În mica-i armătură
se-nstăpâneşte princiara ură
a pliscului şi ghearelor ce storc


cu forţa lor smaragdul ierbii deşirat în spire
să îl refacă în strânsa lui frânghie
pe fălcile-ncleştate-n amorţire –


de la-nceput Golul e marea roată
e mecanismul pur, e albia secată
suprapunerea perfectă peste orice Conţinut.


Să-i resimţim absenţa aproape nedurut...



YORIK


Joc impur. În sine unduirea, glasul
cum forma roatei sorţii doar compasul
reda-o-va. Matrice de care fi-vei măsurat
inelu-i – vârtej în care eşti încadrat


numai al minţii tale este. ca un ciucure,
mandarinal, plinul lunii o să scuture,
răsunetul încă increatului val
– întuneric arat orizontal şi vertical;


dar ordinea primă-i recompusă din
nechezatul negrilor cai de şah
peste-ncoronări de aer – otrăvitul vin


deşertat pe cap lui Yorik – padişah
peste fluturi electrizaţi doar ochiul felin,
fluorescent e – joavină-n declin.


AGATHA


Desfăşurată-i, cerului de jos, agatha
ca ochiul pajurei sclipind, „talatha”!
mişcătoare-n sânul nemişcării,
stânsoarea ghearei ei e chiar adâncul mării,


ce mi-a sclipit în ochi cu ura,
ce numai steaua stelei în velur a,
afundat-o. cer scund, întreţesut din ură;
spre-o limpezime mai de tot impură.
(23.03.2011)



NUCEŢI


Cheia din lemn de nuc. – împrejur nuceţii
struguri de marmură purtaţi de apa vieţii
strofă-nsângerată – vin băut de alte guri
aspida de sub setea mea – conturul ei augur


se răsuceşte strâns – mătase neagră
                                         pe mânerul
spadei, funie de clopot trasă sub glie
striaţiile pumnului – rozetă amăgitoare
topică a morţii, august veninu-i,
                                         de tot rar e


toate adunate sub smaragd în teascul
neîncăpător ca sacul de brigand
volatil, dar şi vulcanic, spasmul


înşelătorului cristal din briliant
penuriei acestea, unic lemnul,
îi poate ţine-n mare taină semnul.



SĂGEATA


Eram săgeată care vâjâind mă despicam
în grumazuri de războinici şi de cai,
prin şei şi ham,
şi-atât de tare arcaşul săgeta,
până şi piatra cu vârful o despica


eram săgeată care vâjâind mă despicam
în schije de săgeată otrăvită.
otrăveam şi sânge, şi os, şi gând,
eram cât patru. Eram venin, de regală, aspidă.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul