Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Stingher printre poeţi (parodii)

        Constantin Ardeleanu

TUDOR ARGHEZI (1880-1967)


DE-ABIA VENISEŞI


De-abia veniseşi. Te-am rugat să vii
Şi gândul îmi zbura doar la prostii,
Când ai păşit pe vârfuri în odaie
Iubirea s-a extins ca o văpaie.
Deja te dezbrăcasem din privire,
La ce n-ai simulat o-mpotrivire?
Voiam să mă refuzi, voiam şi să m-accepţi,
Te-ai dezbrăcat, lasciv, sub sărutări-peceţi;
Nu te gândiseşi nici o clipă la impas...
De ce-ai venit? Cum naiba de-ai rămas!?



ION BARBU (1895-1961)


GRUP


E smalţul de ulcioare degradat.
Veioza pală a trunchiului de con
Ne-aruncă umbrele dinspre păcat,
Tangente dau să sară din balcon,
Atâtea alte mângâieri atingi,
Ghicind unde e locul geometric –
La limita iubirii cum s-ajungi,
Iar rătăcirile să le ordoni simetric?



LUCIAN BLAGA (1895-1961)


DECUPAJ


Frumoaso,
ţi-s ochii aşa de-albaştri,
încât dimineaţa, când mă desprind de tine
ca să prind condica la servici’
îmi pare
că ochii tăi, cârpiţi de somn, sunt decupaţi
de pe fresce de Voroneţ.
Doar aburii de cafea
par nouri plutind leneş
peste obcine şi peste defilee,
acoperind Moldova
ca o pată de cerneală,
aşa-s de-albaştri ochii tăi,
oglinda mea!


ŞTEFAN AUG. DOINAŞ (1922-2002)


ALEXANDRU REFUZÂND APA


Sub cort, împăratul vestit, Macedon,
Făcuse popas în drumul spre est...
Burdufuri de apă cărau monoton
Soldaţii spre el – supuşenie-n gest,
Coif plin de răcoare unu-i întinse,
Morgana, Alexandru mai c-o atinse,
„Pentru cine-i adusă apa, s-o bea?”
Întrebase, vlăguit, Suveranul,
„Pentru copii. Dară Măria Ta,
Umple-şi cât vroieşte paharul!”
Atunci, Alexandru aruncă o privire
Spre dunele revărsând nălucire,
Soarele, jeratic atâta zvârlea din cuptoare
Că aerul avea suprafeţe rănite,
Palmierii transpirau cu sudoare,
Rostind spre cer jelanii cumplite,
Razele împrăştiau flăcări alb-pale,
Nisipul dădea foc la sandale...
Coşmar şi panică de-apocalipsă...
Sporeau vâlvătaia coifuri de-argint
Degeaba arme în plus, de apă e lipsă
Şi-n zarea-ntinsă nu-i pală de vânt.
Ochi de oşteni aburiţi de broboane
Cerşind uragane şi ploi cu bulboane
Pe loc, cai tropotind în hamuri de fier
Înroşit în vatra cu cărbunii aprinşi,
Potcoave sfârâiau pe buză de crater,
Oastea se clătina cu paşi de învinşi
Şi în acest deşert de spaime vălurit
Om, cal, oază, aer – totul era pustiit!
Thanatos îşi ceruse cu sârg tributul
Încinşi în zale tot cărau la morţi,
La ce folos săgeţile şi scutul?
Vipia te ucide prin tragere la sorţi.
Alţii se perpeleau, bolborosind amar,
Ca hălcile de carne pe sfârâind grătar,
Avea-mpăratul privirea-nnegurată,
Uitându-se la coiful întors, cu care-l îmbia,
Insistent, soldatul: „Hai, bea odată!
E pentru copii, dar ţi se cuvine ţie,
Şi de căldură pruncii de-or pieri,
Ne ştii bărbaţi, la loc ne-om înmulţi!”...
Stă Împăratul neclintit, deşi oferta-i tentantă
Şi soarele loveşte în cort mai abitir
Ca-n cercul suprem, tăioasă, o secantă,
Cum omul rănit e cuprins de delir.
„Vitejilor!” rosti, întrerupt de-un sughiţ,
„Apa refuz. Rămân pe vin, nu beau şpriţ!”



VIRGIL CARIANOPOL (1908-1984)


OALA


Mă uit la tine, oală emailată,
Contur de arşiţă incandescentă,
Atât de candidă, îmbujorată,
Cum de te crede vulgul indecentă?
Cât de rotundă eşti, şi parfumată,
Şi cu roşeaţa-ţi răspândind pudoare,
Te simţi sub pat abandonată,
Uitată pân’ la ora de culcare.
Cum stai aşa, cu braţele în şold,
Auzi ursuzul pas, temeinic, apăsat,
Aproape alergând, irepresiv imbold,
Şi crede c-ai fi tron, pripitul împărat!



DIMITRIE STELARU (1917-1971)


ÎNGER PERSECUTAT


Noi, Dimitrie Stelaru, ne-a fost străină Iubirea
Noi n-am fost mângâiaţi decât de Dispreţ;
Cât mai ai de gând, înger persecutat, cât mai ai
Să-mi ningi în Mai cu Decembre?
Ne-am scris stihurile pe foi de ambalaj,
Pe şerveţele, pe manşete de ziare –
Toţi ne-au respins, aroganţi,
Toţi, toţi...
Cu fiecare încercare ne umileam
Şi plumbul ni se făcea şi mai bont
Trufaşi editori ne-au trântit uşa-n nas
Ordonând paznicilor să tragă zăvorul,
Încadrându-ne după strâmbele lor tipare la
„Grafomani, scribi, aiuriţi! Caracuda simţirii,
O casă de cultură ajungă-le! Exclus editură!”
Cândva – între coperţile unui volum colectiv
Ne vom găsi numele tipărit şi vom muri de fericire,
Dar lumea e dreaptă, Dimitrie Stelaru, e dreaptă!



NICHITA STĂNESCU (1933-1983)


POEM


Recunoaşte, dacă într-o clipă de neatenţie,
ţi-aş săruta călcâiul lui Ahile,
nu-i aşa că toată viaţa ai purta numai şlapi,
pentru ca pielea ta să reţină vulnerabilul sărut?



MARIN SORESCU (1936-1996)


ŞAH


Eu mut c-o noapte albă,
El răspunde c-o sâmbătă neagră.
Eu atac la Lilieci,
El îmi ameninţă matca.
El îmi promite schuster mat,
Eu de-ngrijorare la pat cad,
Îi leg calul de un turn
Dar el cu nebunii forţează
Ca să mă descopăr,
Răspund viclean la haş trei
Pregătindu-i o a treia ţeapă,
S-a prins şi se retrage strategic,
Îi ofer momeală o piesă,
Câştigând o calitate,
Dar, vai, tabla (ca şi viaţa-mi)
E din ce în ce mai goală!
– O să-ţi dau şah – zise cu tupeu,
Cu violenţa copitei de cal.
– Şi ce dacă? – parez eu
Am remiză la şah etern.
În jurul meu, soţia, vecinii,
Párcele şi o droaie de chibiţi,
Touché, îmi laudă fiece mişcare:
Maestre, ce joc strălucitor!
Astfel acoperind Vocea Destinului:
„– La a treia mutare eşti mat!”


(din volumul Stingher printre poeţi, parodii, în curs de apariţie la Editura BrumaR)

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul