Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poveste cu templieri

        Veronica Balaj

Ediţia din acest an a Tārgului de Carte „Gaudeamus” de la Timişoara a mai prilejuit īncă o dată īntālnirea cu un peisaj editorial colorat, atrăgător, incitant prin noutatea sa. Pentru cāteva zile, cartea a devenit punct referenţial īn cotidianul nostru. Am pornit să explorăm un teritoriu plin de surprize: autori, editori, cărţi, informaţii despre acestea toate. Nu a mai fost ca īn anii precedenţi aerul de tārg de epocă, cu trāmbiţare la propriu, cu reclamă acroşantă, totuşi, atmosfera de căutare, achiziţionare, interes pentru ce mai pot cumpăra nu a scăzut, ceea ce īnseamnă că bibliotecile tradiţionale vor mai rezista. Concurenţa cu textele īn format electronic pare a fi găsit chiar un făgaş de coexistenţă. Multe edituri au ales formula atractivă a prezentării īn dublă ipostază: cartea tipărită pe hārtie şi, adăugat, ca un bonus, īn format electronic, pe CD.


Īn acest cadru, am avut prilejul să cunosc şi să prezint cartea unui autor venit de la Bucureşti cale lungă, cu maşina, să-şi īntālnească primii cititori ai noului său volum, intitulat cāt se poate de inventiv Nepovestitele trăiri ale templierilor romāni, de Adrian Voicu şi apărut la Editura ALL.


Acţiunea debutează abrupt. Fără descrieri sinusoidale, ne pomenim īn plin secol XIV, la curtea regelui Filip cel Frumos, frumoasă īncadrare īn timp. Tentaţi să cunoaştem ce ne rezervă acest ambient istoric, citim, citim şi, brusc, ne simţim părtaşi la mersul īn ritm alert al textului. Maestrul şi De Charney trebuie salvaţi de la condamnarea la moarte. De aici totul se precipită, acţiunea se ramifică, iar cititorul nu mai are scăpare. Trebuie să ia parte la cele ce vor urma. Altfel, rămāne cu nespus de multe īntrebări despre ce se mai īntāmplă īn demersul epic abia īnceput. Sunt īn această derulare epică foarte multe uşi pe care prozatorul doar le īntredeschide să te atragă, pe tine, cititorul, şi abia apoi īnţelegi cam unde voia să ajungă īmpreună cu tine.


De la curtea regală, īndată acţiunea alunecă spre un han sadovenian, cu hangiu intempestiv şi gata de arţag dacă e cazul, cu hangiţă tānără şi dedată la ocheade către tānărul blond, Kremvurşt von Schlitz, unul dintre protagonişti, unul dintre templierii romāni, alături de Berilă Vlahul si Pişta Massy.


Odată intraţi īn scenă, cei trei templieri imaginaţi, construiţi de la zale şi pānă la reacţiile lor vitejeşti de autor, nu-i vom mai pierde din ochi. Ar fi şi imposibil. Adrian Voicu dovedeşte o fascinantă putere de a conduce o acţiune pe mai multe planuri. Şi o capacitate admirabilă de a recrea o atmosferă, un timp, dar ce spun timp... E vorba de multe epoci istorice, de la Romeo şi Julieta la Dante sau viceversa, cum doriţi, acţiunea permite o glisare prin varii medii şi īntāmplări, ne īntālnim pānă şi cu Meşterul Manole şi cu ciobanii din Mioriţa. Planurile epice sunt īn permanentă diversificare.


Puterea de sugestie şi reīnviere a unor epoci se face prin mai multe mijloace: mai īnainte de orice, prin limbaj. Apoi, prin atitudinea personajelor īn faţa vieţii, a neprevăzutului, a dorinţei de stabilire a dreptăţii. Nu mai puţin important este şi traseul geografic, dar şi spiritual pe care templierii īn principal, īmpreună cu celelalte personaje, īl străbat cu perseverenţă. Un anume farmec vetust planează cānd e vorba de istorie, dovadă a siguranţei īn scris pe care Adrian Voicu o are negreşit, uzānd de sugestia prin limbaj. Referitor la acest punct forte, necesar īn orice construcţie epică, de notat faptul că autorul struneşte foarte bine fraza, reuşind să nu se repete chiar dacă, aşa cum spuneam, acţiunea este mult ramificată īn timp şi īn spaţiu psiho-social.


Acţiunea scapără. Verbul scoate scāntei. Şi cum altfel, cānd e vorba de eroism şi ispite omeneşti de tot felul. Cuvāntul bine dozat conturează personaje complexe: pline de vivacitate, insolente, puternice sau ridicole, pline de eroism. Verbul este acid, ironic, stringent, tranşant, după caz.


Senzaţionalul se īmpleteşte cu mersul firesc al istoriei. Personajele hohotesc pantagruelic sau se ospătează īn stil valah tradiţional şi chiar, din nou, pantagruelic, regele e coborāt de pe soclu, cei īn haină monahală au atitudini surprinzătoare. Senza­ţionalul şi binele după calapodul unor dorite legi morale se īmbină spectaculos, se perindă prin memoria epicului cărţii regi, curteni, bārfitori, papi, slugi mincinoase, linguşitori, trădători, hangii, boschetari, fete frumoase, codoaşe şi toate īn umbra templierilor romāni care nu se dau bătuţi īn nicio situaţie şi, īn final, reuşesc să rotunjească Ţara Romānească, doar sunt templieri de-ai locului.


O asemenea desfăşurare de „forţe” nu se dirija, artistic vorbind, decāt printr-o percepţie specială a raportului personajelor cu timpul. Glisarea prin istorie, dar şi prin imaginar devine cāt se poate de atractivă. Timpul acţiunii există īn funcţie de atitudinea personajelor. Aflăm secvenţe temporale adāncite īn vremi, un timp al acţiunii fruste, imediate, intempestive, un altul fermecător, chiar duios, altul trăit la intensitatea eroică sau bahică, un timp exaltat, trăit orgolios.
Templierii sunt īn centrul acţiunii oriunde şi oricānd, fireşte. Menirea lor nu are timp de renunţări. Orgolioşi, dar nu plini de o severă īngāmfare, poartă cu toţii o „armură veselă”, aş spune. Ironia mixată cu hohotele de rās dau un tonus relaxat textului. Templierii lui Adrian Voicu au cale liberă spre cititori. Să-i cucerească, să-i farmece şi să-i scoată din monotonia cotidiană.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul