Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Diogene către Emil Cioran

        Valeria Sitaru

Emile,
Te-am văzut cum jucai pe frānghia Universului, clipeai des din ochi, descompus, cu coafura ta de Beethoven. M-ai uimit pānă şi pe mine cu tehnica de funambulist al disperării. De unde ai īnvăţat-o? Pe vremea mea, era mai bine să fii berbec decāt om. Eu am hotărāt să fiu cāine. Tu, Emile, ai eşuat īn aforisme, cum a zis un prieten de-al tău pe cānd descifra problematica echilibrului spiritual. Ba ţi-ai ruinat şi sănătatea, ai sacrificat totul, viaţa, Coasta Boacii, ca să scrii despre amurgul gāndurilor. Nu mi-a plăcut să te aud īndrugānd că viaţa e un rău. Ştii ce i-am spus unui muritor grec care-mi tot dădea tārcoale? A trăi nu e un lucru rău, a trăi rău e rău. Ce zici? Dar tu ţi-ai luat aerul unui om care stă de veghe pentru toată omenirea. Aveai năzăriri īn nopţile de insomnie, la mansardă, īn ţara aia de rārāiţi. N-ai făcut nimic toată viaţa. N-ai muncit. N-ai avut nici un du-te-vino. Ai trăit cam cāt am trăit şi eu. Mult. Că altfel te-ai fi omorāt, chiar şi numai din dorinţa de-a muri. Vai de mine, pe toţi zeii!, şi ce frumos ai vorbit despre tine. Ziceai că n-ai idei, ci obsesii. Tu nu erai oricine, nu erai un gānditor mort. M-ai făcut să rād cu gura cāt toată Calea Lactee cānd te-am auzit aforizānd că omul e un animal indirect. Cam cum vine asta? Era să-mi stingi felinarul, că şi pe-aici umblu tot cu el aprins, caut un īnger.


Emile, băiatule, cu singurătatea şi cu amărăciunea terestră am văzut că n-ai avut nicio problemă. Cum te descurci cosmic? Vezi şi tu că pe-aici e altfel. Fericire şi numai fericire. Păşunile raiului, rāul de Cristal, bulevarde de aur curat, ca sticla străvezie, nici soare, nici lună, pomul vieţii cu frunziş etern, scaunul de Domnie şi Lumină, eu, cu felinarul... Nu-ţi prea convine, nu? Fericirea te cam otrăveşte. Ia să văd dacă-ţi mai urăşti fericirea şi ai să mai verşi foc pe gură ca răspuns la toate īntrebările, cum ziceai. Cred că te-ai lămurit că fantastica ta viziune terestră nu a fost decāt un joc al semnelor de punctuaţie. Visez la o lume īn care se va muri pentru o virgulă... ce criminală poezie ai născocit. Cāt pe ce să mă īntreci.


Tu, un timid īntr-o mansardă, īndrăgostit la nesfārşit. De vestale obosite. De surorile Brönte. De Greta Garbo, pentru că nu ajungeai la ea.


Eu, un vagabond īntr-un butoi. Un cāine erect. Mă gudur. Latru. Muşc. Mă-nvārt īn jurul creierelor. Al astrelor seci.


Vino să vorbim retro, Emile. Să belim Universul, dacă tot avem ca scop eterna fericire. Dacă n-aş fi fost Diogene, mi-ar fi plăcut să fiu Cioran.
Dio

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul