Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

O dramă între două comedii

        Călin Stănculescu

Mănuşi roşii este o dramă din lumea scriitorilor şi nu numai. Filmul lui Radu Gabrea transpune substanţa epică a celui de-al doilea volum al trilogiei semnate de scriitorul sas Eginald Schlattner, story-ul fiind axat pe ancheta Securităţii din anii ’57-’59, când scriitorul îşi va trăda involuntar fratele. Filmul mai capătă o încărcătură autobiografică, de astă dată din partea regizorului, şi el anchetat de Securitate, în urma revoluţiei din Ungaria, care a născut multe deşarte speranţe printre tinerii din România.


Eroul lui Gabrea, jucat cu mult firesc de Alex Mihăescu, laureat pentru acest rol în Italia, trece prin toate fazele unei anchete complexe, presiunile fizice fiind permanent însoţite de torturi, umiliri greu de suportat, intimidări de toate gradele, inclusiv privarea de necesara îngrijire medicală necesară unui bolnav psihic. Dacă nu evocă durităţile de tip experimentul Piteşti, cineastul propune spectatorului o sugestivă galerie de anchetatori, ale căror metode sunt infailibile. Mai mult, într-o scurtă secvenţă, Gabrea evocă şi eliminarea securiştilor evrei din rândul torţionarilor, aceştia având la sfârşitul anilor ’50 alte obiective. Nu întâmplător s-a produs atunci şi furtul de la CEC-ul din Griviţa, orchestrat de un grup de securişti şi activişti de partid evrei. Sosite pe tancuri, mecanismele proceselor staliniste din anii ’35-’37 au supravieţuit până în ’89, cu toată încercarea unor nostalgici de a le fixa perioada doar pe timpul domniei lui Dej. Meritul regizorului Radu Gabrea este acela de a fi satelizat în jurul personajului central figuri de mare expresivitate, victime şi călăi, interpretaţi de Andi Vasluianu-Vlad, al cărui sfârşit poate figura într-o antologie, Udo Schenk – maiorul Blau, interesat de catharsisul concentraţionar pentru aflarea adevărurilor măsluite pentru procese, Mircea Rusu – colonelul Alexandrescu, Dan Aştilean – comandantul Crăciun, orchestratorul simfoniei de depersonalizare şi culpabilizare a victimelor, Marcel Iureş – magistratul Ghiosdan, condamnat la moarte. O scenografie inspirată semnează Florin Gabrea, după cum costumele Svetlanei Mihăilescu sunt perfect rimate cu epoca evocată. Imaginea unui maestro al planurilor secundare ca Ion Marinescu reuşeşte să surprindă prin abilitatea construcţiei şi prin forţa expresivităţii universul carceral. Film prezentat la TIFF, în Brazilia, Olanda şi Italia, excelent primit de public şi critici, Mănuşi roşii de Radu Gabrea nu scuză, ci încearcă să explice mecanismele prin care Felix, alter ego-ul lui Eginald Schlattner, a ajuns să trădeze. Mai importantă este demascarea sistemului decât acuzarea unui individ este crezul estetic al cineastului, care deseori a transpus în operă dramaticul dialog al omului cu mersul Istoriei.


Ursul, al doilea film semnat de Dan Chişu, este o comedie tip road movie, cu multe momente hazoase, cu o muzică excelentă semnată de Goran Bregovici, cu multe repetiţii şi gaguri din timpul primilor ani postrevoluţionari. Un nelipsit, dar absolut penibil Gabriel Spahiu, un bun Mihai Constantin şi, în rest, o excesivă exploatare a unei nunţi ţigăneşti.


Filmul Naşa este o altă comedie, marca MediaPro, cu autori cvasi anonimi, Virgil Nicolaescu şi Jesus del Cerro, o bufonadă demnă de ora de satiră şi umor din alte vremuri.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul