Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Īntārzieri şi developări

        Horia Gārbea

Marius Stănilă: Īntārziat printre vii,
Editura Dacia XXI, poezie



Pricepătorii poeziei nu se lasă neapărat seduşi de subiectele care se mişcă sub reflectoarele publicităţii, deşi nu e exclus ca un poet mare să aibă parte de o reclamă pe măsură. Aceşti cunoscători, mai ales dacă au intrat şi prin culisele poeziei, nu doar īn stalurile ei, cīnd vine vorba despre Marius Stănilă, exclamă: ehei, ce poet! După două volume bine primite: Peste nisipuri rāzānd, Albatros, 1974, şi Nopţilor īnalta strigare, Albatros, 1979, poetul a tăcut (editorial, vorbind) aproape 30 de ani. A revenit īn 2007 şi mă laud a avea un mic merit īn publicarea volumului Mersul pe sare din 2007. Această carte, Īntārziat printre vii (Editura Dacia XXI, 2011), care cuprinde şi texte din volumele de īnceput, este a patra din bibliografia redusă a unui autor considerat la debut o uriaşă speranţă, un „talent de zile mari” (Laurenţiu Ulici). Din păcate, Mersul pe sare a avut un ecou prea slab, cunosc doar două cronici: a lui Aureliu Goci şi a mea. Vai nouă, poetul fusese uitat! Dar iată că Marius Stănilă revine, e, la urma urmei, un om īncă tīnăr la cei 60 de ani ai săi şi, dincolo de poza de excentric, se află, vie, poezia sa: „De astăzi e pace-n Balcani. Traheea secţionată a/ toamnei/ sīngerează iluzii. De mīine,/ voi īncepe să-mi construiesc un trecut glorios şi/ imprevizibil/ suspendat īn neantul cotidian asemeni balcoanelor/ de unde se aruncă poeţii”. Textul din care am citat – amintiri jilave – ar merita reprodus complet, este impecabil şi, īn acelaşi timp, tulburător. Marius Stănilă scrie un fel de elegii suprarealiste, melancolia neagră domină spiritul, ea, melancolia, trebuie aşezat㠄īn raftul bibliotecii”, apoi „să aruncăm torţa īntre vechi palimpseste”. „Melancolia ne ar㔠şi „băutorul de ceai se ceartă cu băutorul de sīnge, acesta/ cu băutorul de votcă peste īmprejurimile noastre primitive”. Soluţia este Evadarea din real (titlul uni ciclu din volum), din „veacul vetust şi prozaic” īn care viitorul virtual este „o probabilitate istorică precum trecerea Alpilor cu elefanţii”. Mizantropie, cinism manifest şi o tristeţe convertită prompt īn poezie. Talentul lui Marius Stănilă este evident, el converteşte automat īn secvenţe lirice puternice. Nu pot decīt să sper că el va reveni tot mai consecvent la scris şi ne va oferi noi bucurii.


Răzvan Voncu, Zece studii literare,
Editura Academiei Romāne, critică



Titlul prea modest ales de Răzvan Voncu nu acoperă nici măcar numeric amploarea acţiunii sale. E vorba de zece studii, da, dar numai īn prima parte a cărţii, căci urmează zece recenzii ample la volume de mare interes şi īncă zece articole grupate īn secţiunea a treia, cu titlul Varia. Deci, dacă e să fim exacţi, cum este cel mai adesea Răzvan Voncu, ar trebui să rescriem titlul: treizeci de studii şi articole. Deşi inteligenţa şi simţul măsurii se manifestă pregnant īn scrisul lui Răzvan Voncu, făcīnd din toate cele 30 de articole şi studii texte demne de interes, chiar atunci cīnd se raportează la probleme ce nu ţin neapărat prim-planul dezbaterilor literare, pentru a nu mai vorbi de ştiinţa de carte a (īncă) tīnărului universitar, cred că două dintre studii se disting anume. Este vorba de cele numerotate cu 9 şi 10 īn prima parte a cărţii: Falsa legitimare. Discursul naţionalist īn literatura deceniului 1980-1990 şi, oarecum īn continuare, Pluralitate discursivă, haos axiologic şi debilitate instituţională. Literatura romānă, 20 de ani după căderea comunismului. Aceste două secvenţe reuşesc să demonstreze capacitatea de sinteză a cercetătorului care īn restul volumului se referă, cu indiscutabilă sagacitate, la autori mai mari (Nichita Stănescu, Ioan Flora) sau mai puţin semnificativi (Mihail Drumeş, clasicii minori) ori numai la anumite volume din opera unor scriitori reputaţi (jurnalul lui Mihail Gălăţanu, memoriile lui Nicolae Manolescu, volumul lui Alex Ştefănescu despre cărţi proaste etc.). Este evident faptul că nu dimensiunea temei tratate determină īn chip necesar valoarea studiului, cel despre Mihail Drumeş, romanul „Invitaţia la vals” şi strategiile prozei de consum fiind la fel de interesant ca oricare altul. Totuşi, īn cele două eseuri critice menţionate mai sus, Răzvan Voncu dă dovadă īn mod special de echilibru şi fineţe disociativă īn confruntarea cu chestiuni de istorie şi istorie literară foarte dificile şi care au stīrnit nu numai opinii divergente, dar şi patimi. Criticul reuşeşte să rămīnă măsurat şi senin īn analiza lui, riguros şi capabil să acopere aspectele numeroase şi dificile ale problemelor puse īn discuţie. Am avut norocul ca, spre deosebire de alte cărţi, volumul lui Răzvan Voncu să mă īnsoţească īntr-o călătorie şi să-i pot acorda timpul şi recitirile pe care le merită, rezultatul fiind, desigur, īn beneficiul meu. Autorul a demonstrat, īncă de la volumele sale de īnceput, consacrate mai ales scriitorilor contemporani, o benefică maturitate. Mi se pare, totuşi, că īn cel recent el a reuşit mai bine decīt īn precedentele să īşi valorifice cunoştinţele şi īnclinaţia către un studiu aprofundat asupra subiectelor abordate.


Nicolae Stan: Nietzsche, eremitul vesel,
Editura Economică, eseu



După teza sa de doctorat īn filozofie Măştile lui Nietzsche, Nicolae Stan, cunoscut şi ca romancier, ataşează operei lui Nietzsche biografia acestuia: ideea sa este că Nietzsche ca persoană este construcţia filozofiei sale: „īntre planul simbolico-textual şi cel existenţial există o osmoză perfectă: cītă filozofie atīta viaţă”. Nicolae Stan inventariază toate perspectivele de interpretare ale operei: biografistă, mitologizantă, ontologică, hermeneutică, postmodernă şi metafizică. Apoi, studiază metamorfozele lui Nietzsche īn decursul existenţei sale. La final, autorul se desparte de fascinantul său subiect īn dubiu asupra surprinderii şi cuprinderii „adevărului” acestuia, dar cu satisfacţia că a izbutit să nu-l bagatelizeze sau să-l dogmatizeze. Despre rest trebuie să se rostească specialiştii domeniului, dintre care, cu oarecare regret, dar nu prea mare, nu fac parte.


Zaira Samharadze: Culoarea Rugăciunii,
Editura Pallas


Volumul prezintă poezie, amintiri, eseuri (despre dansul georgian, aceasta fiind naţionalitatea autoarei), proză scurtă, note de călătorie (despre exoticul Trinidad), aşezate absolut la īntīmplare sau după o logică a autoarei pe care cititorul nu are cum s-o intuiască. Nu am mai īntīlnit pīnă acum un volum care să cuprindă la un loc atītea genuri şi specii literare cu piesele negrupate īn funcţie de ele.
Dintre toate textele din volum, cele mai interesante sīnt, totuşi, poeziile, multe dintre ele cu substrat religios.


Silvana Todea-Depounti: Joc de cuvinte/Λογοπαιγνιο,
Editura Manuela Marinescu, poezie


Am fost destul de uimit, dar foarte bucuros s-o regăsesc, pe calea comunicării electronice, pe fosta mea colegă de liceu Silvana Todea-Depounti īn ipostaza de poetă īn pragul debutului şi apoi, destul de repede, să primesc chiar de la ea, sosită la Bucureşti, volumul consfinţind acest debut. Silvana Todea-Depounti a plecat din Romānia de mulţi ani şi s-a stabilit pe insula Kefalonia, unde s-a dedicat pasiunii ei pentru echitaţie, dresīnd cai şi arbitrīnd concursuri de călărie. Īn paralel şi tot mai stăruitor, s-a ocupat şi de poezie, de scrierea ei īn romānă şi greacă, dar şi de traducere şi retroversiune. Scriind la fel de firesc īn ambele limbi, volumul ei cuprinde texte romāneşti cu traducerea īn greacă, dar şi texte concepute la īnceput īn limba de adopţie şi readuse la cea maternă. Poeta se exprimă cu mare delicateţe şi deplină dezinhibare īn versul liber, dar nu ocoleşte nici rima, aşa cum o atestă arta sa poetică, poemul care dă titlul volumului: „Īmi caut cuvintele să mă ascund după ele,/ īn locaşuri etere, de departe, de vers,/ īmi caut cuvintele īn clipe rebele,/ să le-nchid īntr-un stih sau să fac un demers”. Cuvintele „se ascund” īn joacă de poetă, iar ea „nu stă de vorb㔠cu ele de teamă să nu dea īn vileag „o melancolie sau o dragoste” ce le-ar aparţine. Versurile cu care Silvana Todea-Depounti īşi īncepe cariera poetică sīnt uneori potrivite īn parabole cu nunaţe de basm romānesc sau de mitologie greacă, iar alteori sīnt frumoase pasteluri despre natura pe care o iubeşte şi īn care nu uită marea şi caii. Ea scrie: „am spus vīntului să-mi mīngīie părul./ dar acela a adus stropi de mare/ şi mi-a desenat pe obraji lacrimi de fericire”. Mă bucur să fiu primul care salută debutul Silvanei Todea-Depounti īn ţara ei natală.


Elisabeta Preda: Īn vacanţă, Editura Anamarol,
versuri pentru copii


Cunoscuta autoare de poezie şi proză pentru cei mici Elisabeta Preda scrie o carte sprinţară, cu mici īntīmplări de vacanţă, povestite īn versuri. Protagonista īntīmplărilor, ca şi cititoarea numărul unu căreia īi este dedicată culegerea este Shany, nepoata care īşi vizitează bunica şi ţara de origine a părinţilor ei īn vacanţe. Dar Shany este şi ilustratoarea inspirată a volumului bunicii sale, cu lucrări īn acuarelă reprezentīnd peisaje, dar, mai ales, animalele ei favorite, precum motanii Mustaţă-Mare sau Năsturel.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul