Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Anteriul lui Arvinte

        Gelu Negrea

• Convenţia Naţională a partidului de guvernământ a fost în linii mari, mijlocii şi mici un show politic antrenant pe alocuri, viu şi colorat  pe ici pe colo (în portocaliu, fireşte), însă oarecum previzibil în sensul că loviturile de teatru la care opoziţia şi naivii din interior se aşteptau – fără nici un motiv raţional, de altfel – au fost sublime, dar au lipsit cu desăvârşire. Bătrânii elefanţi cu fildeşii tociţi au fost trecuţi pe linie moartă în chip ceremonios şi cu mulţumirile prezidenţiale de rigoare, iar Emil Boc a fost reconfirmat în funcţia de preşedinte al P.D.L. în pas vioi, allegro con brio.
A fost aceasta cuvenita răsplată a jertfei patriotice menite să răsplătească asumarea unei guvernări dificile, cu substanţiale costuri de imagine sau investiţia de încredere în viitorul de aur al partidului? – aceasta-i întrebarea. Răspunsul – în 2012, 2016, 2020 şi aşa mai departe până la termenul (indefinit) pe care cei mai mulţi dintre convenţionalii naţionali întruniţi la Palatul Parlamentului l-au avansat cu avânt probabilistic drept frontieră a optimismului lor reformist şi guvernamental.
Aşadar, viitorul sună bine la uşile românilor: Boc, Boc, Boc...


• La capitolul România (politică) pitorească a punctat din nou în chip decisiv şi imbatabil Toader Paleologu care şi-a depus o promiţătoare candidatură pentru accesul în galeria marilor comici ai micului ecran. Evoluţiile sale îmi aduc aminte de perioada în care Mircea Lucescu îl ţinea permanent în anturajul echipei naţionale de fotbal pe Rică Răducanu ca responsabil cu voia bună a jucătorilor şi cu ridicarea moralului lor până la înălţimea moralei competiţionale.
Cu un vicepreşedinte ca Toader Paleologu, staff-ul PDL va lucra de acum într-o veselie soră cu commedia del arte...


• În emisiunea Apropo TV de duminică, Andi Moisescu a purtat un tricou inscripţionat cu verdictul savant Dublarea filmelor, bucuria analfabeţilor.
Ce spui Franţ? Chiar aşa de fraieri să fie toţi ăia care, în numeroase ţări, au înlocuit subtitrarea cu dublarea vocilor interpreţilor? Nu sunt neapărat partizanul ideii de a-l auzi pe Robert de Niro sau pe Alain Delon exprimându-se într-o românească neaoşă, dar nici nu cred că asta are vreo legătură cu IQ-ul cuiva ori cu frecvenţa cu care altcineva deschide uşa Bibliotecii Academiei.
Dar la ce te poţi aştepta de la un ipochimen capabil a fi în stare să formuleze o definiţie de genul: filmele porno, adică România redusă la esenţă?! Aşa o fi acasă la Andi Moisescu şi prin curtea ProTV-ului! Eventual, prin blocul în care locuieşte unul dintre invitaţii emisiunii, Bogdan Naumovici, cetăţean prevăzut cu o doză masivă de greaţă metafizică vizavi de orice creşte şi mişcă pe meleagul carpato-danubiano-pontic.
Cam prea mulţi băgători de seamă şi asistenţi la construirea capitalismului îşi fac o profesiune de credinţă din a repeta la nesfârşit, într-o varietate de formulări, una mai neghioabă ca alta, că s-au săturat de România. A se slăbi atâta vreme cât pe nici unul nu-l cheamă nici Caragiale, nici Cioran, nici măcar Horia-Roman Patapievici!


● Palidă evoluţia reprezentanţilor noştri la finala ediţiei din acest an a Eurovizionului! Clasarea în a doua jumătate a ierarhiei continentale vine ca o sancţiune meritată pentru culpa ignorării paremiologiei mioritice care ne învaţă de două mii de ani că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Fericita experienţă de anul trecut cu româno-scandinavul Ovi s-a vrut repetată acum cu româno-britanicul David, dar şmecheria n-a mai ţinut, iar rezultatul ne-a lăsat oarecum visători şi de căruţă.
Morala: quod licet Ovi, non licet (David Bryan) Bowie...


● Canalul Prima TV a demarat de luni un program nou bazat pe o idee veche: varianta masculină a reality-showului Miss fata de la ţară intitulată, într-o explozie de inventivitate care l-ar face invidios până şi pe Gâgă, Mi-s băiatul de la ţară. Să nu fi înţeles realizatorii emisiunii că tot hazul ediţiei princeps rezida în jocul de cuvinte care se potrivea la fete (mi-s şi, respectiv, miss), dar pică aiurea, ca o nucă de cocos într-un perete de paiantă în cazul flăcăilor?
Aşteptăm, în orice caz, alte reality-showuri cu titluri tot atât de inspirate: Mi-s moşneagul de la ţară, Mi-s cumătrul de la ţară, Miss văduva de la răscruce, Miss virgina de la disco etc.


● Şeful, de facto, al PDL-ului condus, de jure, de Emil Boc, preşedintele României Traian Băsescu a avut la Convenţia Naţională a portocaliilor un discurs construit la meserie: lacrimi în colţul globului ocular, asprimi în voce, paternalism bine temperat, urecheli sfătoase, atacuri la baionetă în contra mogulilor odioşi, mângâieri pe creştetul guvernamental al premierului, îndemnuri mobilizatoare – în fine, tot tacâmul retoric al unui orator versat.
Traian Băsescu a mai dat, cu acest prilej, o lovitură sub centura de castitate a pudibonderiei politice româneşti, afirmând răspicat că un preşedinte propus de un partid nu poate fi echidistant în raport cu el oricât   l-ar obstacula nişte prevederi constituţionale lipsite de realism. Un astfel de preşedinte, dacă mai e şi jucător la înaintare, nu va putea niciodată să joace la altă echipă şi cu atât mai puţin să se mulţumească, suav, cu rolul de arbitru pe care i-l prezervă o Lege fundamentală excesiv de cuminte.
Poate că nu ne-ar strica o regândire pragmatică şi lucidă a câtorva lucruri de care politica naţională la vârf pare a se împiedica viguros, riscând să cadă în nas. Unul ar fi asumarea virilă a parteneriatului prezident – partid de guvernământ (cam aşa cum se întâmplă la americani, unde şeful statului dispune de prerogative de prim-ministru). Iată şi altele: revenirea cuviincioasă a preşedinţiei la mandatul de patru ani, cât durează o legislatură medie; redefinirea rolului Curţii Constituţionale în vederea evitării conducerii ţării prin decizii ale acestui organism – juridic , în fond şi la urma-urmei; alegerea preşedintelui de către Parlament sau măcar stabilirea unor reguli de bună conduită în relaţiile bilaterale dintre cele două instituţii etc.
Dacă reformarea statului, despre care tot vorbim cu gura până la urechi de câţiva ani, se va limita şi pe mai departe la cârpeli conjuncturale ale anteriului lui Arvinte, evitându-se luarea taurului de coarne şi operarea de modificări prin punctele nevralgice esenţiale ale legislaţiei în vigoare, vom fi în continuare ce-am fost ba, încă, şi mai rău decât atât.


● Din ce în ce mai agresivă şi mai enervantă, prezenţa pe la diferite televiziuni a lui Bogdan Chirieac – un ins de care breasla ziariştilor s-a delimitat anul trecut cu fermitate din cauza implicării sale în tot soiul de afaceri tenebros-oneroase. Jena, care l-ar ţine în casă pe orice om dotat cu minimum de bun-simţ, nu este calitatea nr.1 a lui Bogdan Chirieac, drept pentru care, el se încăpăţânează să-şi debiteze aproape zilnic, cu morgă strepezită, consideraţiile abisale despre tot ce mişcă-n ţara asta – râul, ramul şi haramul –, indiferent la împrejurarea că dispune de zero credibilitate în spaţiul public.
Dar, ce mai contează, atâta vreme cât nu e singurul?!... 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul