Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Ana Ruxandra ILFOVEANU, la Veroniki Art

        Iolanda Malamen

Dacă Ana Ruxandra Ilfoveanu s-ar fi născut īntr-un regat din preafericitele timpuri, īn care saltimbancii mişunau şi asudau pe la ceremonii carnavaleşti, cu certitudine, multe dintre scenele pe care astăzi le desenează şi le pictează, punīnd accent pe fabulosul şi osatura fiecărui amănunt şi gest, ar fi fost private, poate, doar ca simplă aspiraţie la armoniile acestei lumi. Umanizīnd şi īngerizīnd, artista deschide texte de referinţă din cultura universală (astăzi, cīnd multe dintre experienţele picturale au devenit autodafeuri), redīndu-le privitorilor ca pe un roditor rămăşag cu timpul. O expoziţie semnată de Ana Ruxandra Ilfoveanu stă, de fiecare dată cīnd se produce, sub semnul (r)evoluţiilor anistorice (la nivel emoţional), semn īn care livrescul se adaptează legitim, mitologizărilor şi lirismului.


Numit㠄Paradisul atipic”, expoziţia deschisă de curīnd de Ana Ruxandra Ilfoveanu la Galeria Veroniki Art, galerie extrem de participativă vizavi de fenomenul plastic romānesc al momentului, este o nouă aventurare vizuală a artistei spre naraţiunea supradimensionat-utopică, īnfăţişată ca un spectacol cuceritor. Cu īndelungata sa experienţă plastică şi cu harul compunerii, Ana Ruxandra Ilfoveanu cuprinde, īn uniuni insolite de linii şi de volume, un suprareal ce ataşează limpezimea desenului, picturalului carnal. Astfel, experienţele livreşti īmplinesc construcţii şi viziuni cuprinse de febra perpetuă a rătăcirii prin văzduhuri (ne)prietenoase. Īntre pămīnt şi cer, acolo unde spaţiul devine fundalul pe care se decupeaz㠄faptele” personajelor (de-a pururi bīntuitoare), plutesc fermecătoare maşinării, cu rolul de transportori ai visului. Realul pare a fi sucombat, naraţiunea se individualizează, iar cromatica atinge uneori violente sonorităţi. Sub mişcările sau īncremenirile măştilor, fiinţelor, obiectelor, vegetalului, păsărilor şi animalelor, ca un reper imuabil, se află pămīntul imens, brăzdat īn culori lutoase, roşietice şi verzi. Săgetat de cărări ce poartă cu ele singurătatea apăsătoare, duce şi povara unor ierburi şi copaci descărnaţi, a căsuţelor oarbe, dar şi căldura īnsoririlor patetice. O atemporalitate gravă īnvăluie totul, chiar şi chipurile, iar scenele conţin o simbolistică repetată obsesiv. Nervurile desenelor domină personajele care par cuprinse de un istovitor, halucinant frison de trezire la viaţă. E de remarcat, de asemenea, belşugul de sintagme cu care artista operează. Din peregrinările personajelor prin zecile de desene şi picturi, memoria reţine: īmpietrirea abstractă, „patologia” gesturilor şi suava plutire a roţilor ce poartă prin văzduhuri locaşuri īngereşti, ca īnaripări īntre ceresc şi teluric. Artista aduce īn discuţie īnstrăinarea fiinţei umane, dramatică şi inocentă, păstrīnd misterul ludic, dar şi ceva din simplitatea unor gesturi familiare. Spaţiul a devenit un ochi uriaş şi gol, de parcă viaţa ar experimenta cu prisosinţă neantul. Īntre īngeresc şi uman nu există bariere, există doar un limbaj comun, care distribuie fragmente dintr-un Paradis fabulos, ipotetic. Artista a găsit echilibrul dintre fantezia subiectivă şi valorile obiectivităţii, mai ales prin gesturile personajelor, atīt de magic īmpovărate şi identificate. Lucrări precum Dimineaţa īn Paradis, Īngerul se joacă toamna, Măsurarea lumii, Dresorul de papagali, Şi īngerul se plimbă, Cineva trece pe aici ş.a.m.d. trezesc sentimentul unei acute individualizări a livrescului, fără a ştirbi cu nimic actul artistic īn sine. O lume pe care, cu cīt te identifici cu ea, cu atīt o admiri mai intens. Īngerii intră īn clovnerie copilăroasă, iar fiinţa umană, pe de altă parte, tinde să se īntrupeze īn īngeri, cu gravitatea puerilă cea care inventează jocuri. Bineīnţeles, căutată sau nu, ironia delicată dă un plus de viaţă acestui fabulos şi măiestrit memoire. Inventarul animalier şi păsăresc, cuprinde necuvīntătoare domestice sau sălbatice, pictate sau desenate sub vraja dresajului şi sub prestanţa imaginarului.


Expoziţia Anei Ruxandra Ilfoveanu, de la Veroniki Art, este un text nesfīrşit, īn care, dacă te rătăceşti, eşti tentat să nu vrei să-i afli ieşirea, fiindc㠄infirmitatea” pe care o capeţi privind lucrările se numeşte: reverie. Ana Ruxandra Ilfoveanu ne provoacă să admirăm „povara” solitudinii, printr-un imaginar luxuriant.
Īnsuşi Pascal spune: „Pictura ne cere admiraţie pentru imaginea lucrurilor ale căror originale nimeni nu le admiră”.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul