Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Jimmy Porter către John Osborne

        Valeria Sitaru

Johnny... bătrāne,
Iar am umplut camera de fum. E duminică, citesc ziare cretine. Alison Porter - nevasta cu care m-ai pricopsit! -, Cliff, Helena şi colonelul Redfren  sunt plecaţi cu pluta prin creiere de actori īn aşteptarea gongului. Pentru un personaj, raiul nu-i decāt realitatea unei scene. Pentru om, dragă Jimmy, raiul e o ficţiune. Pentru mine, furios cum sunt, puţin īmi pasă ce e. Sunt obligat să respect aiurelile tale, să fiu Jimmy Porter, 25 de ani, un aliaj deconcertant de sinceritate şi sarcasm vesel, de tandreţe şi cruzime dezlănţuită, īn acelaşi timp neastāmpărat, sācāitor, orgolios, o combinaţie care displace, etc. Un Jimmy fără slujbă. Dintr-o familie de muncitori. Dat afară de la universitate. Vānd dulciuri la o tarabă. Dorm īntr-o mansardă. Cu o snoabă crescută-n puf. Inanimată. Cu un fier de călcat veşnic īn priză. Polifonic. Sub privirea contrapunctului de Cliff, veşnic īn haine şifonate. Letargic. Ea i le calcă... Primăvara, plină de nori. Īntr-o Anglie blestemată. Citez din scrisoarea ta adresată oamenilor politici: „Mi-aţi hrănit ura timp de 30 de ani. Aţi īntreţinut-o făcānd din ea instrumentul greoi şi demodat de azi. Singura speranţă e că acest sentiment mă va susţine, că voi continua să-l păstrez”.


M-am plictisit de monologurile kilometrice pe care mi le-ai scris. Cānd barbar, cānd puritan. Īn balamucul de pe glob, frazele tale furioase nu mai şochează pe nimeni. Tinerii furioşi sunt o metaforă. Asta īn cazul īn care se mai ştie ce e o metaforă...  Cerul e atāt de departe.


Am iubit-o pe Alison? Ai vrut s-o salvez din pāntecul supraalimentat şi fleşcăit al neamului de pitoni īn care s-a născut. Mă-sa urla īn călduri, o hrănea cu idealuri răsuflate, a īnvăţat-o că sexul e totuna cu viaţa de apoi. Ta-su se lupta īn India pe terenul de crichet, īn costume elegante de război. Ce lugubră intuiţie ai avut  spunānd că toţi copiii noştri vor fi americani! Era american㠖 asta da idee de dramaturg! N-aveam bani şi trăiam Marea Criză.  Sufeream ca un cāine. Fără perspective. No future. Apocalipsa economiei mondiale. Crach sentimental. Investiţii numai īn lumea de apoi. Alison rămāne gravidă, nu-mi spune nimic, apare din tenebre Helena, prietena ei (o actriţă! – ce ţi-o fi venit să mă-ncurci cu propria ta autobiografie?), o convinge pe nevastă-mea să plece de unde-a venit exact cānd moare demn mama lui Hugh (săracul meu prieten īntr-o ureche ca şi mine, plecat să găsească raiul īn China), Cliff īşi ia şi el tălpăşiţa. Religia păgānă din creierul tău ne-a transformat īn animale. Dobitoace păroase... desene animate pentru oameni care nu mai pot răbda... chinul de a fi fiinţe umane... cu dragoste, fără nici un pic de gāndire... fiinţe romantice care privesc spre trecut... Priveşte īnapoi cu mānie. De John Osborne. Ce tānăr furios şi neputincios ai mai fost şi tu, Johnny. Povestea cu agonia lui taică-tu mi-ai pus-o mie īn spinare. Aveai zece ani - un băieţel singuratic şi speriat. Ai stat lāngă el  pānă a murit, şi, iubindu-l, ai urlat: toţi cei care nu au văzut niciodată un om murind suferă de o formă destul de gravă de virginitate. Ce nevoie avea omenirea de deznădejdea ta? Din răzbunare ai scris piesa asta de teatru, din răzbunare nu ai lăsat-o pe Helena cu mine.  Era perfectă. O combinaţie īntre Cleopatra şi Maria Stuart. Aş fi putut s-o iubesc.  Aş fi putut să-mi iau chiar un servici. Sau să scriu un roman. Rādeam cu ea. Pe Bach. Mi-a tras şi-o palmă. Păcătuia trăind cu mine. Călca, īmi māngāia ceafa, apoi urechea, ne sărutam, luam totul de la īnceput, piesa, arta, viaţa, plecam... bună seara, a spus Alison. Calmă. De ce-ai adus-o īnapoi? Ce să fac cu ea? Dacă n-ar fi pierdut copilul, ar mai fi avut nevoie de mine? S-ar mai fi īntors la un tānăr furios, supărat, copilăros, pierdut, fragil, crud, deştept, cinstit, vicios, how I hate Sundays? Helenei nu-i era frică de mine. Why do you try so hard to be unpleasent? Puteai să schimbi perfecta nedreptate făcută de cānd e lumea şi pămāntul celor care īncearcă să iubească. Puteai să dai de pămānt cu periculoasa alegere. Te-au apucat mustrările de conştiinţă şi-ai pus-o pe Helena să zică ce zic toţi tīmpiţii care stau deoparte, comod şi liniştit: nu poţi fi fericit cānd faci ceva rău sau treci peste altcineva. Nu pot să particip la această suferinţă... Helena a plecat şi m-a lăsat iar cu Alison. Şi cu fierul de călcat. Dacă tot ai hotărāt să se ducă de rāpă istoria teatrului britanic, de ce n-ai lăsat-o pe Alison cu copil, īntre pitonii ei? De ce m-ai pus să-i spun Helenei pe un ton coborāt şi resemnat: cānd te īndrăgosteşti nu poţi să rămīi cu mīinile curate. Apoi i-am dat fardurile. Am deschis dulapul şi am zis: pentru asta īţi trebuie forţă şi curaj. Şi dacă nu te poţi īmpăca cu gāndul să-ţi mototoleşti puţin sufleţelul bine călcat (m-am dus lāngă ea) mai bine renunţă la viaţă şi fă-te o sfāntă. Trompeta lui Chet Baker răsufla la limita rupturii. Delicat. Sau fragil. Nu mai ştiu. Jimmy... naivul.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul