Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Erosul fermecat sau Visul bine controlat

        Ana-Maria Nistor

Lumea se compune din trei părţi: partea de jos, partea de mijloc şi partea de sus. Oamenii, cei care conduc şi cei care controlează. Şi toţi sunt mānaţi de visuri erotice sau de putere. Oamenii se supun dorinţei şi īncalcă regulile stricte ale conducătorilor care vor să fie zei, cercānd să dirijeze şi iubirea; īn schimb, cei care controlează devin, prin slăbiciune, mai umani decāt ar trebui şi, astfel, mai de temut īn hotărārile lor. Acţiunea se petrece īntr-o Atenă imaginară şi īntr-o pădure īn care iţele visurilor se amestecă īn māna unor păpuşari care au chef de distracţie.


Spectacolul de la Mic este, fără vreun dubiu, cea mai bună producţie a teatrului de la Alex şi Morris īncoace. O comedie cu song-uri şi accente amărui, retradusă şi adaptată după Visul unei nopţi de vară de W. Shakespeare, cu citate tot din Shakespeare, astfel īncāt magicul să fie bine īnmuiat īn eros şi erosul să se impregneze de magie. Cu toate acestea, nu e nimic solar īn Visul... lui Gelu Colceag; pădurea-i plină de capcane, noaptea, fie ea şi la solstiţiu, e de catran, precum spiritele care controlează, iar lumea teatrului e, īn definitiv şi pānă la urmă, tristă. Singurii, cei patru īndrăgostiţi se izolează īn dragostea lor, inconştienţi şi fericiţi.


Regizorul vine cu o cheie de lectură inedită, percutantă şi pe deplin justificată. Referinţa nu mai este Atena, ci lumea spiritelor cu ai săi elfi ajutători, o lume condusă tot de bărbaţi, īn care Oberon e un fel de Dorian Gray ce nu vrea să-şi refuze micile pofte sofisticate pentru care e nevoit să o pedepsească puţin pe Titania. Puck nu mai este copilul poznaş, ci, precum lordul Henry Wotton din romanul lui Oscar Wilde, īl īnsoţeşte şi īl depăşeşte chiar pe Oberon īn jocul de-a controlul. Personajul vine pe tradiţia prerenascentistă īn care Puck (spirit malefic) nu se confunda cu Robin Bun băiat, cel hātru şi dornic de năzbātii. Puck e bătrān, trecut prin multe, uns cu toate alifiile, mefistofelic pe alocuri, ticăit cānd trebuie să īncojoare rapid Pămāntul, ramolit şi plictisit cānd īncurcă īndrăgostiţii. Ei şi ce?! Să creadă că aşa a vrut soarta...


Īn lumea oamenilor, Theseu e un tānăr cu privirea obturată de lege, ambiţios şi dornic a o supune pe Hypolita – o scorpie deşteaptă şi māndră care, cu tact şi metodă, va fi īmblānzită pānă la final. Din gri va deveni albă, ca toţi ceilalţi muritori. Pardon, nu chiar toţi, īn lumea teatrului fiecare se īmbracă aşa cum apucă, īn repetiţii neutru, dar coloraţi īn spectacol. Īndrăgostiţii, chiar dacă marionete ale jocului īntāmplător şi diferiţi prin tipologie, rămān uniţi prin acelaşi alb al dorinţei sincere şi atotstăpānitoare.


La adăpostul pădurii ca o umbrelă, ca o ciupercă uneori otrăvitoare, şi oamenii, şi ceilalţi vin să-şi īmplinească visurile. Pentru cei patru tineri aici e cărarea plină de primejdii spre cununie, pentru Titania şi Oberon e popasul dinaintea nunţii lui Theseu īn care se reglează nişte conturi, pentru meşteri e spaţiul de repetiţie a spectacolului care le poate aduce o pensie viageră („pe viaţă!”). Momentele comice se desfac īn evantai, umorul se aşază pe lamele fine sub microscopul regizorului şi al actorilor, adunānd o mare varietate de specii: de la inside jokes la citatele culturale care abundă, de la rāsul īn hohote la zāmbetul cu fiori pe şira spinării.


Iarăşi interesante mi se par accentuarea şi diferenţierea unor tipologii feminine existente īn text, ca şi a unor categorii de eros: iubirea īmpărtăşită, cea dorită, iubirea ca manifestare a controlului, ca simplu moft sau jucărie rāvnită, erosul ca pedeapsă.


Muzica, extrem de inspirată, ca şi scenografia nu sunt doar cārjă pentru īmplinirea visului regizoral, ci slujesc actorul īn demersul său scenic. Mă văd obligată să semnalez acest fapt de o banalitate covārşitoare, tocmai pentru că normalitatea a devenit excepţie care trebuie aplaudată. Şi astfel, trupa de actori, īn ciuda faptului că există diferenţe de ton, se percepe ca un tot unitar, bine īnchegat. Sunt totuşi cāteva vārfuri, īntre care se detaşează Claudiu Istodor, īn rolul lui Puck cel Mefisto. Ca un crai de curte veche pervers şi carismatic, periculos şi amuzant, traversează scena şi scenele, fiind constanta semnificativă şi liantul interpretativ al spectacolului. Lumea teatrului devine şi mai aparte prin grupul bine ales al meşterilor. Ovidiu Niculescu se autocitează şi se autoironizează cu mult şarm, Bogdan Talaşman glisează cu succes īntre două registre tragi-comice dificile, iar Radu Zetu, Vitalie Bantaş şi Toma Cuzin sunt, fiecare, cāte un contrapunct alcătuit şi dozat inteligent. Cristi Iacob īnsă, īn rolul lui Petre Gutuie, reuşeşte să plămădească o compoziţie pentru care nu-i nevoie să aştepte vreo nominalizare UNITER; o să primească premiul publicului. Trebuie să o amintesc aici şi pe Ilinca Manolache īn Helena (din păcate, eu am văzut spectacolul doar īn­tr-una din cele două distribuţii), ale cărei date actoriceşti au căpătat consistenţă, maturitate şi acea experienţă care te duce la bucuria jocului.


Multe ar mai fi de spus despre cum ni se farmecă iubirile şi ni se controlează visurile. Dar asta poate că nu-i tocmai rău... Rău ar fi dacă aş dezvălui eu, aici, celorlalţi spectatori surprizele pe care nouă, celor de rānd, ni le arată magic scena. Spiritele se retrag īn turnul de control. Oamenii rămān să-şi valseze căsniciile. Cineva īşi dă viaţa pentru teatru. Oricum, lumea merge īnainte. Ce comédie! Mai bine să credem că a fost un vis.
 


VISUL UNEI NOPŢI DE VARĂ
după W. Shakespeare; regia şi versiunea scenică: Gelu Colceag; scenografia: Liliana Cenean
şi Ştefan Caragiu; muzica originală: Călin Grigoriu; coregrafia: Arcadie Rusu;
cu: Claudiu Istodor, Irina Rădulescu/Ana Bart, Ilinca Manolache/Andreea Grămoşteanu, Radu Iacoban/Şerban Gomoi, Viorel Cojanu/Conrad Mericoffer, Simona Mihăescu/Valentina Popa, Ştefan Lupu/Andrei Seuşan, Mihaela Rădescu/ Ruxandra Enescu, Alexandru Gātstrāmb, Ovidiu Niculescu, Cristian Iacob, Bogdan Talaşman, Vitalie Bantaş, Cuzin Toma, Radu Zetu,
Teatrul Mic, Bucureşti

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul