Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Vagoane de fotbalişti

        Constantin Stan

Miercuri dimineaţă, când revista va fi fost tipărită şi apărută deja la chioşcurile de ziare, campionatul nostru de fotbal va fi fiind deja istorie. Ultima etapă nu are ce surprize să aducă, este bifată de mai toate echipele ca o corvoadă în plus. Suspansul poate fi numai în disputa indirectă a Stelei cu Gaz Metan, dar, nu mă întrebaţi de ce, am aşa o părere că CFR Cluj, cu care va juca Steaua, nu se va omorî cu firea. Deci Steaua va prinde locul de cupe euro­pene înaintea finalei de Cupă cu Dinamo.


Problema e că pentru multe echipe acest campionat s-a terminat cam de multişor. „Gaşca nebună” a Sportului face naveta, promovând şi retrogradând, într-o veselie. Pentru ei, campionatul nu începe niciodată şi nu se sfârşeşte niciodată. Atmosferă boemă, de oameni ieşiţi să facă o miuţă la iarbă verde şi care, la sfârşit de campionat, îl vor întreba pe nea Vasilică Şiman, aşa cum întrebau ţăranii cooperatori spre sfârşitul anului: „Nouă ne mai daţi ceva ori rămânem cu ce-am furat (blătuit) astă-vară?”. Sigur că te mai irită când vezi fluctuaţiile de la o repriză la alta, pentru că nici ei nu sunt chiar actori perfecţi când vor să piardă sau când o păsărică le-a şoptit ceva în vestiar. Vă dau cuvântul meu că multe meciuri pe care le-am bănuit de a fi fost blătuite mi-au plăcut. Cel puţin, băieţii ăştia de la Sportul nu sfidează publicul aşa cum au făcut-o cei de la Dinamo în cele mai jenante jocuri pe care le-am văzut în viaţa mea: cu Gloria Bistriţa în cupă şi cu Victoria Brăneşti în campionat. Dacă ar fi fost ca la box, arbitrul ar fi trebuit să le trimită de pe teren pentru non-combat şi sfidarea bunului-simţ.


Victoria Brăneşti a fost exact ce-i Brăneştiul faţă de Cluj, Bucureşti şi Timişoara: o curiozitate şi un pitoresc care îţi colorează viaţa, dar nu ţi-o afectează. Mai puţin gălăgiosul Bucşaru care şi-a dus discret echipa în faliment şi în B, în timp ce, după aceeaşi reţetă de falimentare, dar mai gălăgioasă, Mititelu a dus-o pe Craiova. Păcat doar de Craiova, Unirea Urziceni nu mi-a plăcut niciodată şi cred că nimeni nu va sesiza dispariţia ei de pe scena fotbalistică.


Agitaţie mai mare e la transferuri. Agitaţia şi mai mare la declaraţii privind campionatul viitor. Dacă m-aş lua după intenţiile belicoase ale conducătorilor de cluburi, vom avea un campionat viitor cât al Angliei de puternic. Adevărul e de partea lui Mitică Dragomir care, ştiind cam ce fel de campionat avem, e în negocieri ca el să fie transmis de panaramele de posturi ale lui Dan Diaconescu. Este exact nivelul fotbalului românesc!


La transferuri mă uit ca la fenomene paranormale. Înainte să aibă antrenori, patronii şi preşedinţii de cluburi s-au apucat să transfere fotbalişti. Cu vagoanele, nu aşa cu câte-o căruţă. Citesc, de exemplu, că la Steaua s-a stabilit şi ce sistem se va juca în viitorul campionat, olandezul clasicizat 4-3-3. Cine a decis asta? Cine a decis că jucătorii ăia căraţi de pe nu ştiu ce coclauri sunt perfecţi pentru un astfel de sistem? 4-3-3-ul olandez este o filozofie şi o şcoală. El se învaţă de la grupele de copii, astfel încât, atunci când promovează la echipa mare, orice jucător ştie ce are de făcut pe teren. La noi e bulibăşeală tactică, inclusiv în acelaşi meci. Andone începe mai mereu cu doi închizători şi schimbă rămânând cu unul singur dacă rezultatul nu e favorabil. Dacă tot ai sacrificat un sezon, nu era cazul să îţi stabileşti dispunerea tactică a celui viitor? Dacă vrei să joci 4-2-3-1, trebuie să te gândeşti imediat: am eu acel atacant de careu, puternic, rapid, dispus la a hărţui apărarea adversă până când aceasta cedează? Dacă nu-l am, atunci hai să-l caut, să le spun scouter-ilor de ce am nevoie!


Nu ştiu cât şi cine i-a urmărit pe cei aduşi pe bandă rulantă în campionatul nostru. Ce caractere sunt, ce vicii au, ce calităţi şi pe ce post dau cel mai bun randament? S-au păcălit ei, nemţii, care sunt ordonaţi şi metodici, nu impulsivi şi guralivi ca noi, cu ai noştri românaşi Deac, Ioniţă şi Marica, darămite noi cu nişte portughezo-malgaşo-babilonieni de care nu prea ştie nimeni nimic!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul