Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dramaturgia obsedantei realităţi romāneşti

        Doina Papp

De cāţiva ani buni, Teatrul Naţional din Timişoara este fieful piesei romāneşti de actualitate. Tradiţia pe care o continuă Festivalul şi Concursul FEST-FDR a fost legată din vechime de dramaturgia contemporană de pe la noi, dar revirimentul evenimentului ţine de un interes dirijat mai cu seamă spre piesa şi actualitatea de ultimă oră. Cum spunea directoarea teatrului timişorean, Ada Lupu Hausvater, scena poate ţine, astfel, loc de societate civilă, mai ales īn vremurile de faţă, cānd vocea acesteia a cam amuţit. Principiul e respectat cu consecvenţă de actuala selecţioneră a Festivalului, Mihaela Mihailov, ea īnsăşi autor de teatru, care programează īn cele opt zile de competiţie piese ce „secţionează critic realitatea imediat㔠(declaraţie din program). Problema e că, aşa secţionată, realitatea asta e tot īn suferinţă şi poate teatrul riscă să-şi īndepărteze publicul, neoferindu-i decāt oglinda hādă a lumii de azi. Nu pledez pentru edulcorare şi nici pentru „īnfierarea” de odinioară care venea doar dintr-un anumit unghi, dar parcă prea se vānează doar oribilul, mizerabilul, pitorescul nostru balcanic care nu produce artă fiindcă nici nu se caută elaborarea artistică, dar, să fim serioşi, nici teatru-document nu e. Nu de mult, la Teatrul Nottara a intrat pe afiş o piesă catalană, Metoda, adusă şi la Timişoara. S-a văzut īn piesa asta bine scrisă că mai sunt şi alte teme de actualitate, chiar mai stringente (aici este vorba despre relaţiile de muncă şi modul de promovare īntr-o corporaţie), care pot fi abordate cu la fel de mare interes. Dar, cum spuneam, tinerii dramaturgi de pe la noi preferă ca inspiraţie fie trecutul comunist despre care au aflat din filme, cărţi sau mărturii televizate, fie subiectele tari, care merg la export, descriin-du-ne drept campioni la... prostituţie, hoţii, violuri sau certuri naţionaliste. Că juriul internaţional invitat la Timişoara să vadă bine īn ce baltă clocită trăim a premiat Roşia Montană, pe linie fizică şi pe linie politică, spectacol realizat la Teatrul Maghiar din Cluj, īn colaborare cu DramAcum, proiectul bine cunoscut al UNATC, e un semn bun, atestānd nevoia unei anume extinderi a spaţiului tematic la subiecte cu ecou mondial, şi nu doar local. Autorii Gianina Cărbunariu, Andreea Vălean şi Ştefan Peca sunt cunoscuţi pentru izbānzile lor ca autori de teatru nou, mai ales că sunt familiarizaţi cu mediul internaţional pe unde s-au şcolit, iar unii dintre ei sunt chiar jucaţi. La fel de īmbucurător a fost şi premiul concursului de dramaturgie care are loc pe lāngă acest Festival cu sprijinul Ministerului Culturii, al cărui juriu a premiat īn acest an monodrama Īn aer a tinerei Alexandra Pāzgu de la Tārgu-Mureş (bine īndrumată la cursurile Alinei Nelega), care a plăcut pentru prospeţimea observaţiilor ei şi pentru modul convingător īn care se exprimă īn cadrul unei aşa-numite „dramaturgii observaţionale” (N. Mandea, preşedintele juriului). Au mai fost nominalizate parabola poetică a lui Şerban Foarţă, Pasărea ornic, şi piesa Ştiri, de Viorel Cojan, care exploatează cu voluptate, īntr-un limbaj mult prea colorat, materialul „diverselor” de la ora 5. Pe marginea acestor piese şi a concursului s-a discutat īndelung, mai cu seamă īn privinţa necesităţii īndrumării īn scrisul pentru scenă sau a sarcinilor ce le incumbă teatrelor privind montarea piesei romāneşti. (Parcă o auzeam pe Tamara Dobrin certānd secretariatele literare că nu promovează cum trebuie piesa romānească.) Pe afişul Festivalului de la Timişoara, altminteri destul de variat, m-am bucurat să īntālnesc numele Alinei Nelega şi al piesei pe care a regizat-o la Teatrul Odeon, Grafitti drimz, găsind tonul adecvat şi chiar şi replica īntr-o zonă tematică altminteri plină de confuzie şi violenţe (relaţia dintre generaţii). La fel am apreciat mo-nodrama 9 grade la Paris (Teatrul Act), de Peter Kerek, text şi regie, interpretat ataşant de talentata Alina Berzunţeanu, aici īn rolul unei femei debusolate. Cu spectacolul Romānia 21 de Ştefan Peca, montat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ de regizoarea Pia Furtado (Italia), ne-am aflat īn zona cabaretului politic cu bune rezultate interpretative, discutabil īnsă la nivelul propunerii cam subţiri a textului. La secţiunea „Intersecţii”, care vine să īmbogăţească oferta festivalului cu varii formule spectaculare, Teatrul Naţional din Timişoara ne-a arătat, īn premieră, spectacolul de teatru-dans Swich, īn regia coregrafului maghiar Pal Frenak, care, cum zice programul, „vrea să ne schimbe percepţia asupra realităţii... militānd pentru reīnvăţarea şi reasumarea sensului corporalităţi”. Altfel spus, se dansează bine şi se compune vizual interesant, se vorbeşte, īn schimb, cam inutil şi īn dezacord cu imaginea. O experienţă oricum inedită pentru atāt de dăruitul colectiv timişorean. Ne-am mai intersectat şi cu noua montare a Nopţii furtunoase de la Iaşi, a regizorului Alexandru Dabija, care mută mahalaua lui Caragiale īn zilele noastre cu excesele ei de vulgaritate cu tot, „secţionate critic”, ce-i drept, de regizor. Īn decorul foarte ofertant, conceput de Dragoş Buhagiar, chiristigeria lui Dumitrache – Titircă e o şandrama īn schele, ce se zgālţāie de pasiunile amoroase şi fugărelile nocturne ale unei „umanităţi” īn călduri. La temelia ei era cāt pe ce să fie zidit Rică Venturiano de la „Vocea Patriotului Naţionale”.


 Au fost şi trupe străine pe la Timişoara, din Marea Britanie, Polonia, Ungaria, Franţa, care au diversificat afişul dānd mult doritul aer internaţional festivalului şi posibilitatea unei poziţionări juste īn context a piesei romāneşti actuale. Fără prea mari surprize īnsă, fiindcă nu-l putem compara pe Peca, de pildă, cu Rodrigo Garcia, cel pus pe scandal (i-a provocat pānă şi pe protectorii animalelor), şi nici pe Gianina Cărbunariu cu ea īnsăşi, mai ales că spectacolul cu piesa Sold out, despre cum a vāndut Ceauşescu saşii din Romānia, n-a putut fi adus de la München.


Inimoasă cum o ştim, Ada Lupu Hausvater şi-a făcut īnsă treaba, mobilizāndu-ne să gāndim serios şi mai departe la soarta teatrului romānesc şi a piesei de actualitate.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul