Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Profesori şi reviste

        Adrian Costache

Un fenomen asociat culturii ultimului deceniu, în special, a fost pulverizarea prin multiplicare continuă a fenomenelor culturale. Vechi reviste, intrate de multă vreme în conştiinţa publică, au dispărut sau şi-au restrâns circulaţia la o zonă geografică modestă. Marile reviste rămase s-au pliat ele însele aproape instinctiv într-o anumită zonă de specificitate şi cu anume ţinte care să le facă mai puţin vulnerabile dilemelor financiare. De fapt, puţine reviste culturale au beneficiat de o traiectorie liniştită şi previzibilă în anii din urmă. În acest context, a apărut un fenomen care are particularitatea lui şi dă identitate unei categorii profesionale care, altminteri, pare a-şi regăsi cu dificultate astăzi o identitate intelectuală, în vreme ce identitatea profesională este ea însăşi supusă crizelor, atacurilor, moderărilor. E vorba de Lumea şcolii. Altfel spus, tot mai mult şi şcoala ca instituţie s-a văzut împinsă în spaţiul public şi expusă unor judecăţi adesea nedrepte sau parţiale, dobândind un gen de vulnerabilitate pe care nu-l avusese până mai ieri. Cum s-au apărat oamenii şcolii în faţa acestei noi realităţi?! Unii şi-au re-găsit o identitate în mişcarea sindicală, alţii, cei care, într-un fel sau altul, sunt sarea şi piperul acestei categorii sociale, au făcut asociaţii profesionale (Asociaţia Învăţătorilor, Asociaţia Profesorilor de Limba Română, Asociaţia Profesorilor de Istorie, Alianţa Colegiilor Centenare etc.), în vreme ce nu foarte mulţi au înfiinţat edituri, au scos cărţi şi reviste. Cu ani în urmă, de exemplu, citeam cu interes o revistă a profesorilor care apărea la Ploieşti şi care se chema Axioma. Între cei care erau sufletul acelei reviste se afla şi profesorul Ieronim Tătaru, absolvent de litere, om cu autoritate în lumea şcolii prahovene, autor al unor studii despre Caragiale, un pasionat al ideilor în fond. Nu ştiu dacă acest demers continuă azi în urbea lui Caragiale...


 În ultimii ani primesc cu oarecare regularitate, de la unul dintre redactori, revistele Plumb şi 13 Plus, amândouă apărând la Bacău. Dan Sandu, cel care-mi trimite exemplare din aceste reviste, este profesor şi autor de volume de poezie, cu o scriitură destul de ermetică: „Şi dormim noi/ şi pământul cu vise trimise/ sub gene zodia mea sună/ trezeşte berbecul năstureii de lână/ din greu fântânii/ m-aline lăstunii” – Zodiac.


 Dacă revista Plumb este cumva asociată scriitorilor profesionişti ai zonei şi are o veche istorie, în schimb, 13 Plus este o revistă care chiar de la început şi-a propus să fie o publicaţie a profesorilor, scrisă de aceştia şi adresată în mare măsură lor. Sufletul revistei este profesorul de română Petre Isachi, pe care l-am cunoscut la Olimpiadele Naţionale de Limba şi Literatura Română. Este coautorul unui studiu amplu, intitulat Anotimpurile romanului, o lucrare de sinteză apărută cu mai mulţi ani în urmă, un studiu fără idiosincraziile atât de frecvente în „dicţionarele” şi „istoriile” noastre literare recente, mai mult sau mai puţin oficiale. Ultima carte a lui Petre Isachi, un Autoportret în oglindă, titlu care se confirmă parţial, este o mixtură de confesiuni, elemente de biografie intelectuală, dar şi un volum din care nu lipsesc articolele critice. Despre carte s-au spus lucruri diverse, precum acesta: cartea este „un amalgam alcătuit din tuşe sigure, alteori subtile, despre cărţi, cititori, critici, întâmplări cotidiene – toate aparent accesibile, cu o încărcătură reflexivă expresă”. Între ideile care întăresc impresia de autoportret, autorul mărturiseşte un lucru oarecum aşteptat: „Mă simt cu adevărat minunat în biblioteca mea personală... Şi mai puţin confortabil în orice librărie”, adaugă tot el. Cuvintele-cheie ale unui profesor pasionat de cultură, precum Petru Isachi, sunt: libertate, adevăr, dreptate, dragoste, prietenie, suflet, iertare şi... duşmani. Textele favorite ale lui Petru Isachi sunt Craii de Curtea Veche, Pădurea spânzuraţilor, Maitreyi, Crimă şi pedeapsă, Luceafărul, Ţiganiada, Zahei Orbul, Mânăstirea Argeşului, Cel mai iubit dintre pământeni, Istoria literaturiii... a lui G. Călinescu. Lista relevă faptul că autorul e profesor de-o viaţă şi că el a suferit, ca mulţi alţii, influenţa acelui fenomen de canonizare pe care cei care predau literatura decenii îl suportă. Dintre aceste texte, predate ani de zile, unele devin tot mai mult asumări personale, parte nu doar dintr-o programă repetabilă, ci şi dintr-o biografie individuală.


Revista 13 Plus are deja 14 ani de apariţie, iar de-a lungul timpul şi-a adăugat drept colaboratori profesori din mai multe zone geografice, inclusiv din Bucureşti. Câţiva dintre ei sunt doctori în filologie şi mulţi sunt cunoscuţi printre colegi, profesori de limba şi literatura română. Alţii sunt poeţi sau prozatori şi, chiar dacă ei nu au fost înregistraţi până azi ca scriitori a căror operă a primit premii literare sau a provocat discuţii ori dispute literare, ei explicitează în felul lor fenomenul literar de ansamblu, care presupune existenţa stabilă a unor autori de fundal. Poate modeşti estetic, poate manierişti unii dintre ei, dar nefăcând totuşi parte din categoria veleitarilor scrisului care au înceţoşat peisajul literar contemporan, ei se află, prin chiar meseria de profesor, în vecinătatea continuă a textului canonic, valoros, ceea ce îi fereşte în bună măsură de excese, de ieftina impostură. Pot fi întâlniţi în paginile revistei profesorii Corneliu Vasile, din Dolj, Romulus Iulian Olaru, din Gorj, Dan Sandu, din comuna Berzunţi, Bacău, Virgil Nistru Ţigănuş, dar şi alţii...


 Ultimul număr primit al revistei 13 Plus ne întâmpină cu contribuţiile unor nume deja consacrate: Viorel Sabin, Nicolae Ciobanu, Virgil Nistru Ţigănuş şi, fireşte, Petru Isachi. Publică poezie Virgil Nistru Ţigănuş: „Cu mâinile împreunate ne spunem gândul sărac./ În Departele tău/ Clopotul mai sună o dată...” (Extazul silabiseşte poezia), Romulus Iulian Olaru: „Eu sunt soldatul care se întoarce din/ toate războaiele şi trece în pas de/ Defilare pe sub arcul de triumf (...) Ajung acasă nici sub scut, nici pe scut,/ ademenit de săgeţile prelungi,/ ţâşnind din minunea/ ochilor de femei/ celebre” (Relatare) etc.


 Cine are răbdare să parcurgă paginile acestor numere din 13 Plus, dar şi din revista Plumb (în ultimul număr din Plumb prof. Ioan Neacşu publică un editorial interesant, intitulat Rezistenţa de catifea) poate contura nu doar un fel de fundal cultural ale acestor ani ori al elementelor de criză care ne însoţesc, ci şi multe teme şi atitudini de substanţă. Contribuţia profesorilor şi a revistelor acestora la ceea ce s-ar putea numi rezistenţa culturii ne apare, astfel, mult mai consistentă decât poate părea la prima vedere.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul