Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Agrofobia înfundă România!

        Gelu Negrea

•  Am pentru dumneavoastră o veste bună şi una proastă.
Vestea bună este că, printr-un banal test de sânge oricine poate să-şi afle cu anticipaţie data aproximativă a trecerii într-o lume mai bună. Pentru asta este suficientă măsurarea dimensiunii telomerilor – zonă a ADN situată la capetele cromozomilor –, consideraţi cei mai precişi indicatori ai ratei de îmbătrânire a organismului. Or, atâta timp cât moartea devine predictibilă, înseamnă că omul a mai penetrat un mister existenţial fundamental.
Vestea proastă este aceeaşi.


•  Într-un sondaj efectuat pe internet, 63% dintre repondenţi sunt de părere că arestarea şi inculparea fostului director general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, pentru agresiune sexuală reprezintă o înscenare şi doar 37% sunt înclinaţi să creadă că masculul în călduri s-a dat, într-adevăr, la fizicul plăpând al cameristei pârâcioase.


Trei chestiuni rezultă de aici:
1. Probabil că majoritatea celor care au răspuns sunt bărbaţi;
2. Probabil că cei mai mulţi dintre aceştia sunt bărbaţi cu experienţă;
3. În mod sigur, cei 37% nu suferă de scenarită.
Ceea ce nu înseamnă, însă, neapărat că au dreptate...
l  Faptul că prima doamnă de culoare a Americii, Michelle Obama, a pierdut la scor de forfait disputa vestimentară a Kate Middleton, proaspăta consoartă a prinţului moştenitor al coroanei britanice, este oarecum O.K. de vreme ce woman number one a afişat la Londra o costumaţie de coafeză de cartier care continuă să lucreze la stat.


Faptul că rochia Katei Middleton este însă confecţionată cu sudoarea frunţii pe undeva, prin Ferentari sau într-o zonă pre-orăşenească a Bucureştilor – n-am priceput prea bine din relatările presei noastre – mi se pare demn de toată lauda şi în măsură să ridice pe noi trepte de entuziasm mândria noastră croitoresc-patriotică.


 Abia aştept ca în vitrina acelui atelier pierdut printre ghene să apară cuvenita inscripţie: Furnizor al Casei Regale a Marii Britanii. În limba engleză, of course...


•  Şi fiindcă tot am ajuns la capitolul „stima noastră şi mândria”, să consemnăm cu adâncă satisfacţie că doar în România este posibil ca o îngrijitoare de bloc (termenul oficial pentru nobila profesiune mai cunoscută îndeobşte sub titulatura „femeie de serviciu”) să fie deţinătoarea unei diplome de masterat în robotică. Cei care au angajat-o erau, desigur, nişte eminenţi lingvişti care, într-un moment de graţie inspiraţionistă, au făcut fireasca legătură etimologică între robotică şi verbul a roboti care defineşte esenţa activităţii profesionale a persoanei în cauză.


Putem pentru ca să zicem, aşadar, că, în materie de respectare a dreptului la muncă al omului, inclusiv în varianta sa femeiască, le dăm clase occidentalilor. Acolo, specialista în robotică n-ar fi fost angajată femeie de serviciu pentru nimic în lume, deoarece era considerată supracalificată!


•  Nu cred că sunt singurul abonat al reţelei de telefonie Orange asasinat zilnic cu sms-uri în care celor care răspund la anumite întrebări de cultură cât se poate de generală li se promit tot felul de premii în bani şi obiecte folositoare la casa omului precum: strecurători, maşini Audi, seturi de farfurii ornamentale, motopompe etc. Bineînţeles că răspunsurile sunt taxate, şi anume în euro.
 
Una dintre ultimele întrebări la care mi se cerea să răspund în schimbul a nu mai puţin de 25.000 de puncte suna astfel: Actualul Rege al României: 1. Carol al II-lea; 2. Mihai I. Trimite 1 sau 2 la 123.
N-am trimis nimic fiindcă, din câte ştiu eu, de mai bine de şase decenii România nu mai este, totuşi, monarhie, ci republică (pe rând: populară, socialistă şi mai nou, pur şi simplu). Probabil că am ratat un Audi de toată frumuseţea, dar mai bine pieton decât imbecil.


 P.S. Chiar în timp ce scriam rândurile de mai sus, am mai primit un sms şi mai mobilizator: Câştigă 35.000 pct! Sensibilitatea la lumină se mai numeşte: 1. Agrofobia; 2. Fotofobia. Trimite... etc.


Agrofobia? Ce-o vrea să însemne asta? Ură faţă de agricultură, probabil. Sau este varianta Orange pentru agorafobie?


•  Sâmbătă seara, între 19,10 şi 19,25, la finalul emisiunii Ştirile Kanal D, a fost prezentată o interesantă incursiune în istoria vestimentară a secolului al XIX-lea. Din păcate, numele persoanei care vorbea cu pasiune şi competenţă despre subiect n-a fost pronunţat sau afişat pe ecran nici măcar o singură dată.


 Desigur, mie nu mi-a fost greu s-o recunosc pe fosta mea profesoară de la Facultatea de teatru, Adina Nanu, autoarea volumului Artă, stil, costum, singura care s-a ocupat în România de istoria costumului. Dar de ce trebuiau pedepsiţi cei care n-avuseseră ocazia s-o cunoască personal pe admirabila doamnă? Doar aşa, fiindcă cei de la Kanal D îşi iau în weekend porţia de gură cască?!


•  Plimbându-mă lejer prin depopulatul Bookfest de anul acesta şi printre standurile sale mai răruţe că sunt mai drăguţe, mi-a atras atenţia titlul unei cărţi: Vindecarea bolilor incurabile prin...


Pardon? Cum adică, bolile incurabile se vindecă, totuşi? Iar dacă da, atunci de ce se mai cheamă incurabile? N-avem cumva de-a face în acest caz cu ceea ce înţelepţii din vechime numeau contradictio in adjecto?


(Răspuns postmodern: şi ce dacă?!)...


•  Tot la Bookfest 2011 – mai precis, la standul Editurii Adevărul Holding, celebră prin publicarea en gros a maculaturii indigeste semnate Grigore Cartianu cu pretenţii de reconstituire a unor momente importante din istoria recentă a României – şi-a lansat un nou volum, intitulat sugestiv Rolul sânilor în presa liberă, cetăţeanul-analist Ion Cristoiu. Cu acurateţea-i gramaticală arhicunoscută, concurată doar de stilul bolovănos-inefabil al tuturor intervenţiilor sale – scrise sau orale –, în ziarul Ring de vineri, 27 mai a.c., domnia sa face următoarea dezvăluire: „De fapt, titlul trebuia să fie „Rolul ţâţelor în presa liberă”, dar nu mi l-am putut permite pentru că este vorba despre cartea unui prozator satiric american, care întreprinde o satiră nemiloasă a politicii americane, precum şi a presei americane, o presă care este cam asemănătoare cu a noastră”.


Ce amestec au în cartea în discuţie a autorului român prozatorul satiric american care întreprinde satira nemiloasă, politica americană şi presa cu acelaşi nume, oricât ar fi ea de cam asemănătoare cu a noastră?


Din vorbele îngălate ale lui Ion Cristoiu n-am înţeles absolut nimic, dar la gândul că, pentru a mă lămuri, ar trebui să citesc noul volum al „maestrului” simt că mă trec fiorii: nu cred că am acumulat în această viaţă atâtea păcate de neiertat încât să merit o pedeapsă pe lângă care scaunul electric este o adevărată binecuvântare!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul