Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Avatarurile unui monument

        Ioan Groşan

A amplasa, azi, în Bucureşti o sculptu­ră sau un ansamblu scuptural e mai greu, cred, decât a face acelaşi lucru în Place de la Concorde, la Paris, sau lângă Casa Albă. Trebuie să iei aprobări de la o sută de comitete şi comiţii şi, chiar dacă, în fine, le obţii, tot se mai iveşte ceva, cineva care cârâie, pune beţe în roate etc. Răuvoitorii se prevalează, în genere, de ideea – corectă în sine – de a nu strica specificitatea, am­prenta arhitectonică a Capitalei (între noi fie vorba, o amprentă tot mai greu identificabilă...), a „micului Paris”, denumit, de fapt, aşa nu atât din cauza aspectului „haussmannian” al clădirilor din centru, cât din cauza aglomeraţiei de terase şi cafenele din acelaşi perimetru. E mai uşor în Bucureşti să dărâmi decât să construieşti şi pare că şi metropola noastră stă sub semnul blestemului baladei Meşterului Manole: „...un zid părăsit şi neisprăvit”.


Deşi o presupune, albumul impecabil pe care îl prezint succint în continuare nu face referiri la aventura obţinerii avizelor necesare pentru aşezarea unui ansamblu monumental în locul cel mai adecvat tematicii şi structurii lui. Cartea redă aventura, avatarurile acestui ansamblu de la primele căutări şi forme până la tuşeul final. E un fel de curriculum vitae al monumentului, o impresionantă parcurgere, în ani nu puţini, a tuturor etapelor conceperii, realizării, retuşării şi finisării lui, o subtilă analiză vizuală nu numai a izbânzilor artistului, ci şi a chinurilor, a şovăielilor, a îndoielilor sale.


Dar văd că m-am luat cu scrisul şi-am uitat să pomenesc despre cine şi ce e vorba. E vorba despre Ioan Bolborea şi despre albumul scos de el în regie proprie, album dedicat facerii monumentului Caragialiana, a „căruţei cu paiaţe”-le lui Nenea Iancu din faţa Teatrului Naţional din Bucureşti. (Şi îmi permit aici o paranteză: e un fapt cu totul îmbucurător că mari artişti aflaţi în plină forţă creatoare, precum Mirel Zamfirescu, Mircia Dumitrescu, Sorin Ilfoveanu, Vasile Gorduz şi alţii, au posibilitatea să scoată, singuri sau sub egida unor instituţii de cultură, asemenea splendide cărţi-obiecte artistice precum cea pomenită mai sus.)


Numai cine n-a fost niciodată în atelierul unui sculptor nu-şi dă seama ce muncă sisifică depune acesta când îşi propune să ridice o statuie de mari dimen­siuni. Albumul lui Ioan Bolborea tocmai despre asta mărturiseşte: naşterea unei opere de artă, pornind de la primele căutări fizionomice, ale primelor mulaje şi forme indistincte în ipsos ale personajelor caragialene, trecând prin faza armături-lut, apoi prin aceea „infernală”, de adevărat Hefaistos, a turnării în bronz, apoi prin aşezarea lui Caţavencu & comp. în structura finală şi până la şlefuirea întregii compoziţii.


Bref, un album-spectacol, precum monumentul căruia îi este dedicat. A se savura împreună.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul