Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Strechea de primăvară

        Marius Ştefan Aldea

„Eu m-am născut/ o dată cu ploaia/ pentru mine greierii cântă-n golful/ francezului” – aşa îşi începe ultima sa carte poetul yoghin Marian Oprea. Fetele oraşului tău a apărut anul acesta la Editura Brumar, o dată cu strechea de primăvară. „Zic unii că-s poet/ alţii mă cred yoghin”, zice M. Oprea, când, de fapt, pe el îl interesează doar femeia şi tot ce interacţionează cu geniul ei, adică Eul. Aşadar, un conflict de cursă lungă Femeie-Eu.


Prin poezie şi yoga, Oprea aprofundează până la obsesie femeia, astfel poetul este pururi îndrăgostit, iar asta duce la un soi de nebunie blândă. Geniul poetic ofileşte sub geniul femeii şi rezultă un erotism de o naivitate conştientă de condiţia ei. Deşi ne este prezentat în prim-plan carnalul, femeia lui Marian Oprea este una abstractă, el lasă impresia că vorbeşte despre amintirea femeii: „o vezi/ tresari/ n-o mai vezi/ îţi poartă/ de grijă/ discret”. Vorbim, prin urmare, de un erotism naiv şi eidetic.


Dacă am trăi cu secole în urmă, Marian Oprea ar fi un desăvârşit truver sau trubadur, dar cum fiecare epocă îşi alege formulările poetice în funcţie de sensibilitatea ei cognitivă, poetul nostru spune: „din generaţia 2000/ îmi plac sânii şi fluturii”. Prin acest mini-poem, Marian Oprea îşi dă pe faţă arama incompatibilităţii cu generaţia contemporană, din ge­neraţia 2000, de fapt, îi plac femeile şi atât, fluturii însemnând efemerul iubirii. Avem carnal („sânii”) şi efemer („fluturii”). Prin aceste versuri, Oprea parcă ar vrea să spună: „Lăsaţi-o moartă, băieţi, scrieţi şi nu mai teoretizaţi, lăsaţi critica să se ocupe de asta, noi, poeţii, iubim şi ne stingem repede”.


Se observă cu ochiul liber simplitatea: „ziua îţi faci/ de lucru/ prin curte/ culegi mărar/ pui compoturi/ (...) te obişnuieşti/ cu plecarea/ chiar o aştepţi/ e ca şi cum/ ţi-ai schimba lenjeria”, dar orice formulă a simplităţii se impune ca un şoc electric. Oprea obligă cititorul să se îndrăgostească, îl obligă să-şi sape în femeia iubită propriul mormânt; îl obligă pe cititorul impotent să aibă erecţie, îl obligă pe cel pudibond să-şi exploateze sinele amoros. Marian Oprea propune ca studiu de caz infuzia femeie-bărbat şi difuzia bărbat-femeie. Chiar şi „slujitorii” cei mai împătimiţi ai bisericii sunt forţaţi să iubească mai întâi carnal, apoi abstract, cu tot lăuntrul: „caut o vioară/ cu ochii albaştri/ la mănăstiri/ maicile/ se pregătesc/ de iubire”, „ne plimbă marea în orgasme/ ce bine-i să trăieşti când mori”, „prietena mea-i o frunză dusă de râu”; prin femeie, Oprea atinge condiţia divină: „plouă/ stau ca pe ape”, dar revenind la lumesc până aproape de limita siropului, Marian Oprea încheie un poem: „bla bleier blei/ eu m-aş uni cu-n strop de miere/ din saliva ei”, apoi merge cu paşi siguri către perversiune „mă bucuram când alţii/ o deschideau ca pe/ o ediţie princeps”.


Un poet cu muza scrântită din pricina femeii: „în fiecare zi/ ies în oraş/ să mă-ndrăgostesc/ ceva esenţial/ îmi lip­seşte/ (...) ies în oraş/ după o gură/ de aer/ în somn sunt mai viu” sau „mă ur­mă­reau/ filmele porno/ ca pe creştini/ semnul crucii”. Iubirea  e prezentată în fel şi chip, ba siropos, ba şocant, carnal sau profund. Marian Oprea reuşeşte să-ţi aducă aminte că, prin femeie, bărbatul este alintat de divinitate, că e frumos să înnebuneşti de dragul femeilor, reuşeşte să te facă să zâmbeşti şi să-ţi descreţeşti fruntea, deşi, de la umeri în jos, suveran rămâne animalul. După ce vei termina Fetele oraşului tău, dragă cetitorule, tot ce vei vedea vor fi femei şi „o stare de veghe”.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul