Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge

        Alexandra Roxana Lazăr

Născută în Braşov, la 30.12.1990. Absolventă a Colegiului Naţional „Unirea”, Braşov. Studentă anul doi, Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Transilvania”, Braşov.


Repere în activitatea literară
- premiul revistei „Luceafărul de dimineaţă“ la ediţia a XXXI-a a Festivalului Internaţional „Tudor Arghezi“ de la Târgu Jiu, 2011;
- premiul I la Colocviul Naţional Universitar de Literatură Română Contempo­rană, ediţia a VII-a, organizat de
Facultatea de Litere, Universitatea Braşov „Transilvania”, secţi­- unea „Cornel Ungureanu”, 2011;
- premiul al II-lea la Colocviul Naţional „Mihai Eminescu”, Iaşi, 2011, cu lucrarea Satira eminesciană – o critică a sterilităţii limbajului;
- premiul al III-lea la Concursul de poezie „Student Creation”, Sibiu, 2010-2011;
- prima menţiune la concursul de poezie organizat de Casa Mureşenilor, „Andrei Mureşanu”, 2009;
- premiul al II-lea la Concursul „Părul Berenicei”, la scţiunea poezie în limba engleză, 2008;
- prima menţiune la concursul de publicistică organizat de Casa Mureşenilor în colaborare cu Gazeta de Transilvania, cu articolul Braşovul, azi, 2008;
- premiul al III-lea la concursul de eseistică organizat în memoria lui Ioan Vlad, cu tema „Prietenia” , organizat de Clubul 41 nr. 1 Braşov şi Gazeta de Transilvania, 2008;
- premiul al II-lea la Sesiunea de Comunicări, secţiunea Literatură Română, organizată de Facultatea de Litere, Bra­şov, din cadrul Univ. „Transilvania”, 2010;
- premiul special şi menţiune la Colocviul Naţional Studenţesc „Mihai Eminescu”, Iaşi, 2010;
- apariţie în prima antologie studen­ţească a Casei de Cultură Sibiu, „Student Creation”;
- apariţie în antologia de poeme realizată în urma Concursului „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia 2010.


Scrumieră


de-aş putea face ca maşinile să ţi se prelingă pe frunte
mici picuri efervescenţi storşi dintr-o lămâie
ţi-ai aminti de ce zidurile încetează să te mai strângă
atunci când hainele devin prea moi
prea vâscoase
prea calde
pentru a te mai putea trezi din amorţeala
ce-ţi curge prin pori şi se încheagă
pe parchetul umflat de la inundaţia de luna trecută
de ce nici măcar sărutul pe care l-am ascuns în pleoape
şi-mi pocneşte cu fiecare clipire
nu mă ajută să-mi amintesc
unde mi-am lăsat braţele
după ce mi le-am aruncat în urma ta
poate au rămas pe ultima cană de ceai
pe care am băut-o împreună
la cafeneaua aia mult prea luminată
de nu puteam să-ţi văd
pielea când te aplecai peste mine să-ţi stingi ţigara



Libelulă


nu mai e nimeni aici
scoateţi toate mesele şi scaunele
vreau să văd podeaua
să reflecte bucătăria vecinilor de sus
borcane capace linguri tigăi aşezate în cerc
fac un foc de tabără din rochiile cămăşile lenjeria atârnate de mobile
discută despre femeia care în fiecare dimineaţă îşi udă telefonul
pe care acum un an l-a înfipt într-un ghiveci
când cartela a explodat în mâinile lui mari şi reci
dar calde moi ca o ciocolată fierbinte cumpărată cu fise de 50 de bani
de la tonomatul din facultate
atunci şi-a cusut sub piele cioturile rămase
vorbeşte cu el ori de câte ori vrea
şi niciodată nu face cost suplimentar



Tabela de marcaj


va veni ziua când îţi vei înşuruba nepoţii
pe post de roţi la maşină
ghetele de basket nu te vor mai încăpea
iar toate meciurile zgomotoase la care ai fost mvp vor rămâne
doar o poză blurată în noul tău blackberry
vrei să mă suni
dar degetele ţi se transformă în mingi uriaşe
copilul de pe role ţipă
mami mami omul nebun mă atacă
tu ţipi
nu
mie îmi plac copiii
îmi caut fetiţa pe care am lăsat-o într-o ceaşcă de ceai acum 50 de ani
nu ştiu dacă s-a ascuns după linguriţă
sau dacă s-a lipit de jur împrejurul cănii
are ochii albaştri trebuie să o ştiţi
treningul negru de fâş îi sparge carnea în mici bucăţi
copiii ieşiţi de la şcoală le culeg şi le dau drumul în canal



Doar o umbră


leagănele se ghemuiesc în aparatul de făcut vată de zahăr
mă catapultează
mă izbesc de copiii care se joacă la groapa de nisip
şi cred că mama e o păpuşă prea mare
pe care nu o pot arunca după canapea
şi nu îi pot face operaţii
cu markere furate de la grădi
băbuţele filozofează despre ceapă bine călită şi femei deşuchiate
dar ce aveţi cu ele
au prea mult pământ lipit de glezne şi lasă dâre ce ard caldarâmul
mă dau iar pe învârtitoare
nu mă mai arunc din mers
mi-e frică să nu dispară amintirile cu tine
ca mingea ce se
                     r o s t o g o l e ş t e


                                                      în grădină



Frieda


omul de pe motocicleta roşie nu vede că
iar se scurg norii în munte
printr-o sită prea mare
se preling
ca o îngheţată topită
e bucuros că s-a reparat podul
acum poate să-i trimită pe cei 7 copii
la şcoală
deasupra lumii
de acolo se vede cel mai bine
cum versurile poeţilor care chefuiesc până în zori
plonjează în carafele de vin
râsul lor se ascunde în neoane
să mai fie şi pe mâine îmi zic
nu eşti poet adevărat
până nu laşi moartea să îşi facă culcuş sub unghia ta



scriu


scriu pentru a-mi aminti
de ce clipele petrecute cu tine
au rămas agăţate într-un
balon gonflabil ce zboară deasupra oraşului
mi-ai spus că un ceas e cel mai bun cadou
oare vreo secundă din cadran îţi mai aminteşte de mine?
de clipa când la karaoke am creat un cerc de foc
prin care au sărit toate clipele care ne-au marcat existenţa
dar nu a fost îndeajuns să şteargă
toate urmele de degete de pe geamul
prin care privim lumea
ne-am ascuns amândoi şi nu lăsăm nici ştergătoarele
să îl limpezească
m-aş întinde pe jos
pe parchetul pe care am jucat monopoly
ţi-aş lipi toate bancnotele de corp
te-aş înfăşura în elastic de jur-împrejur
aşa te-aş purta zi de zi în geantă
dar tu ai rămas doar o imprimantă ce scoate pozele
 alb-negru
incapabile să-mi atingă pielea când dorm
de parcă dacă aş da muzica mai tare
ai putea să o auzi



Difuzor


priveşte priveşte cum inima acelui băiat se învârte
ca un titirez uitat pe marginea drumului
ia aminte la linia sârmoasă în care s-au prins fluturi
cap-de-mort
şi niciodată o libelulă argintie
vreau să-mi iau un bilet
destinaţia piticul mic ce locuieşte în mine
strada cu oameni desculţi ce au scoici în loc de urechi
mi-au spus că nu mai circulă niciunul
le e frică de tunelele care te înghit
aş deraia iar în lumea ta
ai scrie poeme pe care le împarţi apoi vecinilor în poştă
pe care le vei înfige în părul fetei care îţi va spune
că eşti doar un semn de carte ce miroase prea tare a tuş



22.04.2011


n-am timp
n-am răbdare să ascult o melodie până la final
nu suport pauzele dintre ele
mi-am pierdut cerceii prin fumul de ţigară
ce străbate în fiecare seară strada saturn
până la geamul meu
bate de fiecare dată de 3 ori
ţi-ai amintit că te puneam să mă săruţi de 3 ori
nu e nici mult nici puţin
îndeajuns încât să mi te pot scoate din inimă
atunci când o să mi-o acoperi ca un cozonac dospit
ce dă pe afară
mirosind a scorţişoară
nu îi deschid niciodată
îmi e teamă să nu se lipească de mine ca o plapumă umedă



28.04.2011


nişte haine lăsate pe sârmă sub lampa de veghe
de pe stradă
îmi amintesc că moartea e un păianjen ce doarme
sub fiecare acoperiş
ţese ani de-a rândul instalaţii de pom
pe care le mai aprinde din când în când
muzica lor e doar un scârţâit al cretei pe tabla
pe care ţi-ai dorit să o săruţi în liceu
dar ştiai că erai prea mic
literele ţi-ar fi perforat stomacul
te-ai fi umflat ca un cimpoi
aruncând cuvinte ce străpung amorul
pernă pufoasă şi parfumată în care nu mai crezi
ştii bine că dragostea e doar un sărut dat
ceştii din care a băut el ultima cafea

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul