Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Prăznuirile cuviosului Emilie

        Gelu Negrea

CAMPIONI LA LIBERE
Să mai spună cineva că n-avem în Cabinetul Boc un guvern de-al nostru, dintre noi, pentru noi şi – mai ales – pentru lenea noastră ancestrală, persistentă şi iremediabilă. N-ajungea că, de-a lungul şi de-a latul timpului fizic şi timpurilor istorice recente, bătuserăm deja toate recordurile locale, regionale şi  europene în ma­terie de număr anual de zile libere pe cap de locuitor campo-danubian; pe principiul strămoşesc şi creştin-ortodox unde merge mia merge şi suta, românii s-au mai trezit blagosloviţi cu o zi de odih­nă suplimentară luni, de Pogorârea Sfântului Duh.


Să fie primită şi-aşa să ne meargă toată săptămâna!...


P.S. Aud că şi pe 15 august, de ziua Adormirii Maicii Domnului, vom primi în dar de la cuviosul Emilie încă o zi liberă; nu mai lipsesc din voiosul calendar al postrecesiunii decât zilele sfinţilor Pârvu, Epaminonda şi Pompiliu. Ce e drept, nu-i păcat: până la performanţa egalizării numărului de aşa-zise lucrătoare cu  acela al liberelor  lăsate de la Dumnezeu sau cucerite cu sudoarea ingeniozităţii proprii mai avem oleacă, dar merită să rămânem optimişti: suntem pe drumul cel bun!


UITE LEGEA,
NU E LEGEA!
Mai ţineţi minte, desigur, cât amar de vreme am fost bătuţi la cap cu referendumul pentru Legea Capitalei: campanie în­verşunată, afişe belicoase, bannere multicolore, lozinci mobilizatoare, talk­show-uri radio şi TV aprinse – în sfârşit, tot tacâmul politico-mediatico-cetăţenesc de rigoare. Dar, vorba cântecului, vine o zi când preşedintele Traian Băsescu se întâlneşte cu edilii Bucureştilor şi, în doi timpi şi trei mişcări strategice, se schimbă modificarea şi... aleluia referendum: acum sunt alte cestiuni arzătoare la ordinea zilei!


Se mai apucă, oare, cineva să numere câţi bani s-au irosit de frunza frăsinelului pentru susţinerea şi popularizarea de către toate partidele a unei idei rămase în coadă de peşte? Ei aş, c’eşti copil?


CE-ARE A FACE
COADA VACII
CU ŞTAMPILA
PRIM-MĂRIEI?
Dintre numeroasele propuneri de modificare a Constituţiei avansate public de preşedintele Băsescu – multe, rezonabile şi necesare, dar şi cîteva zgubilitice rău de tot – una se detaşează fără milă şi fără concurenţă: aia cu implementarea unui număr de şase reprezentanţi ai societăţii civile (care societate?, care civilă?) în Consiliul Superior al Magis­traturii. De unde până unde? Conform prevederilor Legii 317/2004, CSM-ul este reprezentantul suprem al autorităţii judecătoreşti, dispune de independenţă şi este menit să asigure funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi respectarea legii în desfăşurarea carierei profesionale a magistraţilor. Este, aşadar, un organism pur profesional, care se supune, în activitatea sa, numai legii.


În ce fel poate contribui, mă întreb, la îndeplinirea dezideratelor de mai sus sporirea numărului de reprezentanţi ai societăţii civile în CSM de la doi la şase? Câţi asemenea băgători de seamă regăsim pe lângă celelalte puteri ale statului – parlament, guvern?! Vă spun eu: tot atâţia câţi membri ai societăţii civile aflăm în Comisia Centrală a Arbitrilor de fotbal sau în conducerea executivă a Institutului de Fizică Atomică.
...Ori ne întoarcem, cumva, cu turle şi sobe la faimoasele COM-uri de pe
timpul lui Ceauşescu?!


VIVAT ACADEMIA, VIVAT PROFESORES!
Avea dreptate poetul: În lume nu-s mai multe Românii/ Ci una, doar, şi-aceea ne e ţară! Pentru că daţi-mi voie să cred că numai într-o ţară ca România, unde piramida valorilor a fost răsturnată năstruşnic cu josul în sus şi viceversa poate fi posibil ca un intelectual de anvergura gimnazial-liceistă (curs seral) a lui Gigi Becali să-i acuze pe ofiţerii M.Ap.N. de „analfabetism”.


Tot ce ne mai lipseşte este ca Simona Senzual sau Bianca Drăguşanu – alte intelectuale contemporane de nădejde – să-i urecheze profesoral pe membrii Academiei Române şi să-i califice drept ignoranţi sau, măcar, drept semidocţi.


BULGĂRAŞ
DE GHEAŢĂ RECE...

 Într-o emisiune cu participanţi unu’ şi-unu’ (în total, vreo şapte) pe Realitatea TV ori, poate, pe Antena 3, că le cam confund, domnul Cristian Adomniţei le-a predat la cheie colegilor săi de platou o frumoasă şi competentă lecţie de limba şi cultura română, explicându-le în mod repetat că nu ştiu ce soluţie guvernamentală reprezintă (sau nu, depinde dincotro te uiţi...) un panaceu universal în rezolvarea problemelor actualităţii politico-sociale româneşti.


Nu mă pronunţ în chestiunea validităţii susţinerilor domnului Adomniţei; îl informez doar, cu tot respectul datorat unui fost ministru al învăţământului, că sintagma panaceu universal (frecvent utilizată, nimic de zis, în variate medii neşcolite şi în toate mass-media autohtone) constituie un minunat exemplu de ceea ce cârcotaşii într-ale lingvisticii numesc fără pic de reţinere pleonasm. Ceva de genul: gheaţă rece, altitudine înaltă sau politician mincinos...


OASPETELE
(NECHEMAT)
DIN FAPTUL SERII

 Sub titulatura encomiastică OTV vă prezintă în continuare elita României, după cioclopedicul Pavel Coruţ, l-am avut în săptămâna precedentă ca vizitator inoportun prin casele noastre primitoare pentru tot soiul de veniţi cu pluta pe apa Sâmbetei pe ilustrul mason Olimpian Ungherea.


Cine este Olimpian Ungherea şi ce anume îi legitimează ipostaza de intelectual select, versiunea Dan Diaconescu Direct? Nu ştiam nici înainte, n-am aflat nici după emisiunea de la OTV. În orice caz, dacă e vorba de autorul cărţii Clubul cocoşaţilor, vol. I şi II, atunci e vai mama elitei noastre...


CONSPIRAŢIA
ŞI ABERAŢIA

Timp de câteva săptămâni, pe acelaşi canal TV (că altfel n-ai cum să-i zici...) şi-au făcut apariţia nişte cetăţeni supăraţi mormânt pe lume şi viaţă care ţineau cu tot dinadinsul să ne convingă că Mihai Eminescu a fost victima unui asasinat politic odios, pus la cale de felurite oficine de spionaj străine cu binevoitoarea şi preţioasa contribuţie a unor Titu Maio­rescu, Ioan Slavici sau Petre Carp. De ce? Simplu: pentru a pedepsi vehemenţa spriritului patriotic al marelui poet.


Astfel de mostre de delir naţionalist şi blasfemiator nu sunt cu totul noi; nouă este doar încrâncenarea macabră cu care pseudo-eminescologii Barbu, Georgescu, Roncea et comp. încearcă să atragă publicul naiv în vertijul unor scenarii conspiraţioniste demne de romanele poliţiste de serie B.
...Nu că dacă erau de serie A lucrurile ar fi stat mai bine sau ar fi devenit acceptabile, dar – fiind  vorba despre Eminescu – aveam, orişicât, pretenţii măcar la nişte aberaţii mai de Doamne-ajută!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul