Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Adio, fotbal romānesc!

        Constantin Stan

Promisesem (şi, īn fapt, īmi promisesem) să nu mai scriu o vreme despre amărātul nostru de fotbal. M-am dus către alte sporturi, m-am dus către īntreceri europene (cum a fost Roland Garros-ul) – am şi scris despre acest fenomenal tenismen uman care este Federer –, dar inclusiv la scară largă europeană, mondială este un moment fad, īn fapt este un an al pregătirilor pentru viitoarele īntreceri ce polari­zează atenţia tuturor: olimpiada, campionatul european sau mondial. Apoi, turneul sud-american al Naţionalei a căpătat brusc o semnificaţie aparte. Pānă īn apropierea jocului cu Paraguay nimeni nu a suflat o vorbă (sau nimeni din informata noastră presă sportivă) despre cāt de important e meciul acesta. Ceea ce părea un voiaj de mică plăcere prin ţinuturi exotice s-a revelat brusc ca fiind un fel de baraj de cali­ficare, īn fapt o poziţionare a noastră īn urnele din care se vor extrage grupele de calificare pentru mondialele viitoare. Nici Federaţia nu a dat semne că ştie cāt de important e jocul nostru cu Paraguay, trimiţānd īn America de Sud o divizionară cu jucători de perspectivă, de vagă perspectivă, cu antrenori īncropiţi. Ce mai – era o călătorie de plăcere, exotică! Meciul cu Brazilia l-am considerat eu īnsumi un amical, onorant, dar numai atāt: un amical pe care nu trebuie să pui preţ. Nu l-am văzut īn direct, m-am uitat la reluări cam fără nicio reacţie. Cānd am īnţeles că jocul cu Paraguay este cu totul altceva, m-am trezit la ora unu noaptea să văd īn direct ceva important pentru viitorul Naţionalei. Nu mai era un amical. Atitudinea jucătorilor şi a antrenorilor trebuia să fie cu totul alta, era asemenea unui meci, sin­gurul, nu cu tur-retur, de calificare. Şi am văzut! Am văzut neputinţa fotbalului romānesc. Ceea ce mediocrul nostru campionat mai ascunde, aici s-a pus pe tapet fără nicio īndoială. Jucăm prost, foarte prost. Avem jucători cu o tehnică extrem de aproximativă, jucători de care mingea se loveşte ca de gard, jucători care păreau īn cele mai multe situaţii că se află pentru prima oară pe un teren mare de fotbal, iar ei, obişnuiţi cu miuţele, nu ştiau unde să se aşeze şi pe unde e propria poartă. Marii noştri mingicari, tehnicienii fără pată din campionatul nostru – Zicu şi Tănase –, nu au reuşit o preluare, o pasă ori un dribling. Că nu se omoară cu alergatul īn campionat e una, dar să te arăţi īn America de Sud ca unul care nu prea ştii să loveşti mingea e cu totul altceva. Felul īn care Zicu a lovit mingea la una dintre puţinele faze īn care am fost īn careul paraguayenilor este de un umor extrem de trist, de disperant. Iar Zicu este nici mai mult, nici mai puţin decāt golgheterul campionatului proaspăt īncheiat! După felul īn care a jucat Naţionala Romāniei, īnfrāngerea cu doar 2-0 este un noroc, un mare noroc. Sud-americanii ne puteau da o căruţă de goluri, dar fie le-a fost milă, fie că după 2-0 concentrarea lor a scăzut, mai atenţi fiind la spectacol decāt la scor. Vrăjeala cu golul anulat īn ultimele secunde Romāniei nu ţine decāt īn faţa proştilor. Ne-am īntors –sau ne vom īntoarce – acasă fără să fi dat vreun gol, fără să fi arătat cāt de cāt că ştim să jucăm fotbal, măcar din plăcere, dacă nu din pricini meschine de rezultat.


De ce a acceptat Federaţia demisia lui Luc cel mic chiar īnaintea turneului sud-american? De ce a acceptat ca o bună parte din fotbaliştii cāt de cāt mai răsăriţi să dea cu flit Naţionalei şi să se ducă īn vacanţă? Haosul din fotbalul romānesc este desăvārşit. Oficialii Federaţiei aruncă pisici moarte către un viitor foarte, foarte īndepărtat: ne pregătim pentru anii 2014-2016, deci, pānă atunci, experimentăm, testăm jucători, antrenori, corpuri medicale, ghete sau tricouri. Pe acest fond de nesimţire, Luc cel mare, tatăl lui Luc cel mic, vine şi ne zice de la obraz: Romānia mai are 80 la sută şanse de calificare. Adică, bă proştilor, fiu-meu v-a lăsat o situaţie nemaipomenită, dacă nu vă calificaţi e vina voastră, nu a bietului băiat. Cu nici jumătate din punctele puse īn joc pānă acum īn grupa noastră de calificare cāştigate, pe un loc patru īn grupă, şansele Romāniei de a se califica nu puteau fi decāt de 80 la sută! Asta vrea să īnsemne – calificare – că trebuie să ne clasăm pe locul I, pentru că locul II duce la un baraj pe care nu e chiar atāt de sigur că-l şi trecem! Doamne, Dumnezeule, pe ce lume trăim?! Pe ce lume trăieşte domnul Lucescu să emită astfel de aberaţii? Acel 3-0 cu Bosnia – de care deja se vorbeşte ca de un blat ordinar – le-a umflat muşchii celor din familia Lucescu, le-a īntunecat mintea şi le-a crescut respectul de sine la cote alarmante: numai ei sunt deştepti, talentaţi şi salvatorii neamului. Bieţii de noi, jalnicii de ei!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul