Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poesis

        Arthur Porumboiu

Invocaţia lui Anteu


Intră pămīntule-n mine!
Toate nevăzutele flăcări să-mi pătrundă fiinţa.
Fixīndu-mă-n sufletul tău
Nu voi mai cunoaşte moarte.
Numai sămānţă īn naştere să fiu -
Reīnviind din propria-mi lumină,
Pe care o investeşti cu nemoarte.


Pămāntule: tată şi născătoare,
principe şi aromă,
sīnge născīnd ţipete de copii,
linie neşovăitoare-n clipa
naşterii mele -
bucuria de a mă īncadra-n tine
ca atomii focului īn metal,
nezdruncinat de seismele neliniştii,
e legătură neruptă.
Firul ombilical īntre tine
şi propria-mi fiinţă.


De-acum nu voi mai cunoaşte moartea.



Baudelaire


Satan muşcase Cerul; ducea o halcă-n gură.
O lebădă-şi tăiase-aripa, şi-acum, blīndă
cu ochii-ncremeniţi pleca s-o vīndă
pe-un pumn de apă
                               suferindă.
Īn trupul meu – şi-n ochii ce se-arcuiau bătrīni,
Un Cīine negru īşi săpa fīntīni,
pe oase de poeţi apa s-o vīndă.
Rīsul hidos, mai negru ca gura unui mort,
se agăţase-n ramuri şi mă chema la El.
Pe trepte lustruite, de oţel,
duceam īn palme apă s-o vīnd pe-un zīmbet
sau pe-un stīnjenel...
Satan muşcase Cerul, şi ochiul meu muşcase.
Se sfărīmau garoafe şi mese de metal;
şi Rictusul ironic gonea pe-un verde cal
cu patimi īn copite şi tropotele roase...
Şi auzeam īn noapte, prin scrīşnetul de fier,
cum se deschid canale, īn ele să te-nghită.
O, Dumnezeu al nostru, malefice Baudelaire!
Treci ca un corb pe zare cu-aripa lustruită,
şi ochiul meu smintit aleargă-n Cer.


Expectativă


gesturile sunt oprite la jumătatea drumului.
Azurul e cīrpă de vase.
Se şterge-n grabă forţa conturului,
intră īn oameni arsenicul vorbelor găunoase.
Nimeni nu ridică un deget
cīnd īn palme se bat nevăzutele cuie.
Bucuria se-amestecă-n zoaiele neliniştii,
numai Nebunul se numeşte-n statuie.
Curg fără noimă, soioase şi grele -
īn cazanul indiferenţei – gesturile noastre.
Un zeu plictisit pune zdrenţe pe stele.
Nici mişcările gerului nu mai sunt aspre.
Ne tīrăşte Cineva īn Nimic.
Vremelnica nelinişte ne soarbe.
Īndrăzneala are pupilele oarbe.
Soarele nu se mai manifestă īn spic.



Viaţa īn aşteptare


Oh! aşteptările oarbe īn anticamere,
Au săpat pe ea chipurile celor
căzuţi īn coridoarele dezolării;
au săpat frunzele arborelui Absurd,
ce-şi devoră propria-i soră.


Oh! aşteptările-n anticamere,
cīnd pluşurile se rod īntre ele,
şi se-aud umbrele unor chipuri -
ştergīndu-se ca desenele pe-o tablă şcolară.


Arborele Absurd soarbe cu lăcomie lumina:
anii īşi iau totdeauna partea.



Ora-Ţipăt


Īn Ora-Ţipăt tragem după noi -
ca pe năvoadele grele -
vieţile asprite-n aşteptare
şi īn minele singurătăţii...
Īn Ora-Ţipăt poate voi găsi
o umbră blīndă sub pomii mei de-acasă;
calda īnţelegere a lor
mi-ar aduce nesfīrşita pace,
şi-n carul nopţii – un Zburător
mă va duce liniştit
īn valea unde sīngele-şi desface
gingaşa-i corolă. Sub zenit
va veni, va veni mereu acel Zburător
să-mi aducă
mireasma ţărīnii de-acasă,
mireasma ce nu se usucă
şi care nu mă apasă!



O, vino, vino pace!


O, vino, vino Pace
şi apără-mă de mine īnsumi!


Nu-ţi cer īncremenirea-n carapace,
nu-ţi cer să smulgi plīnsu-mi
cīnd ora cu ură se sparge...


Dă-mi libertatea vīntului tīnăr -
muşcīnd sălbatic din catarge,
cīnd Marea-i neliniştită precum
atomii-n mişcarea continuă.


Şi mai dă-mi o clipă, numai o clipă
roditoare şi calm㠖 cīnd Trandafirul
īşi deschide corola, şi mireasma subţire
ne unge frunţile şi mīinile
aflate-n lucrare.


Fie ca Bucuria să-mi pătrundă īn sīnge
iluminīndu-mă,
iluminīndu-mă!


O, vino Pace,
vino īn sufletul meu,
şi amīnă, amīnă
construirea noului mauzoleu.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul